Cele mai frumoase lacuri de acumulare din România
Cele mai impresionante lacuri de acumulare din România se află în mijlocul peisajelor pitorești și sunt înconjurate de drumuri celebre, ceea ce transformă fiecare călătorie spre aceste destinații turistice într-o experiență memorabilă. Parcurgerea țărmului celui mai mare lac de acumulare din țară oferă vederi spectaculoase, iar drumul poate dura câteva zile dacă se merge pe jos.
Lacul Porțile de Fier I
Lacul de acumulare Porțile de Fier I constituie, de fapt, un sector de aproape 130 de kilometri din Dunăre, unde nivelul fluviului a fost ridicat, iar albia sa a fost lărgită cu zeci de metri. Acest proiect a fost realizat pentru a asigura volumul de apă necesar celor mai mari centrale hidroenergetice din România și pentru a facilita navigația navelor de mari dimensiuni în impresionantele „cazane” ale Dunării.
Istoria lacului Porțile de Fier I
Lacul Porțile de Fier I a fost amenajat în anii ’60 printr-un proiect realizat de ingineri români și sârbi. Acumularea acoperă o suprafață de 700 de kilometri pătrați și se întinde pe o lungime de 130 de kilometri, începând de la barajul Porțile de Fier, situat în Gura Văii, în apropiere de Drobeta-Turnu Severin, și continuând până la Baziaș și Golubac din Serbia.
În decursul a aproape un deceniu, mii de români și sârbi au lucrat la construirea Sistemului Hidroenergetic și de Navigație de pe Dunăre. Amenajarea fluviului a adus beneficii economice semnificative celor două țări, iar hidrocentrala construită are o capacitate de 1.200 MW. Lacul a rezolvat, de asemenea, problemele de navigație din Cazanele Dunării, un defileu întins pe nouă kilometri, unde accesul navelor mari era extrem de complicat.
Construcția barajului
Piatra de temelie a hidrocentralei Porțile de Fier a fost așezată pe 7 septembrie 1964, iar lucrările la baraj au început în paralel pe cele două maluri ale Dunării, românesc și sârbi, legate printr-un pod temporar între Gura Văii și Sip. Aproximativ 20.000 de muncitori au fost implicați în construcția barajului, a ecluzelor și a centralelor. Opt ani mai târziu, pe 15 mai 1972, președinții Nicolae Ceaușescu și Iosif Broz Tito au inaugurat Sistemul Porțile de Fier I.
Impactul asupra comunităților locale
Sistemul Hidroenergetic și de Navigație Porțile de Fier I a schimbat radical soarta unor vechi așezări de pe malurile Dunării. Lacul de acumulare a dus la submersiunea insulei Ada Kaleh, situată în apropierea Orșovei și Drobetei-Turnu Severin, insulă cu o istorie îndelungată și locuită în acel moment de aproximativ 600 de persoane, în majoritate turci.
Mii de locuitori au fost nevoiți să se evaporeze din așezările Orșova, Ada-Kaleh, Eșelnița, Dubova, Vârciorova, Tufări, Jupalnic, Ogradena, Tîșovița și Plavișevița. Presiunea timpului și a apelor a determinat demolarea unor construcții din Orșova și Ada Kaleh cu ajutorul dinamitării. Alte clădiri au fost distruse în urma bombardamentelor, devenind moloz sub impactul armelor grele.
Documentarea distrugerilor
Distrugerile provocate de această amenajare hidroenergetică au fost înfățișate într-un film românesc educațional numit „Asaltul”, filmat în Orșova și pe insula Ada Kaleh. „Atunci când au sosit trupele cu vehicule de luptă, a început ‘asaltul’ localității și concomitent asaltul unor poziții încă neocupate de studioul militar: filmări live cu clădiri incendiate, aruncate în aer și lovite de proiectile reale, alături de imagini din subsoluri inundate de fum și foc”, relata ziarul Apărarea Patriei în 1969, la premiera filmului „Asaltul”.
