Decizia Curții Constituționale privind legea de eliminare a pensiilor de serviciu ale magistraților evidențiază două aspecte esențiale: o deficiență intrinsecă a legii și o serie de interese personale ale magistraților constituționali. Doar doi dintre cei nouă membri ai Curții Constituționale nu beneficiază de astfel de pensii și decizia lor ar favoriza toți magistrații, inclusiv pe cei constituționali.
Legea este retrimisă spre Parlament, în mare parte datorită faptului că, potrivit președintelui Curții Constituționale, Marian Enache, „recalcularea pensiilor de serviciu în plată afectează stabilitatea juridică în ceea ce privește non-retroactivitatea legii”. Așadar, această problemă se referă doar la pensiile magistraților, celelalte categorii de pensionari prevăzute de lege, militari, angajați ai serviciilor secrete, polițiști și funcționari ai Ministerului de Interne, continuând cu textul legislativ adoptat de Parlament la sfârșitul lunii iunie. Totalul pensiilor de serviciu costă statul român aproximativ 2,4 miliarde de euro pe an.
Din această sumă, 1,8 miliarde de euro reprezintă pensiile plătite pensionarilor din MApN, Ministerul de Interne, serviciile secrete, iar restul celor peste 10.000 de magistrați pensionari, funcționari publici, parlamentari, personal auxiliar din justiție. Aproximativ 5000 dintre aceștia sunt foști magistrați, cu pensii medii de 4300 de euro pe lună.
Implementarea legii de eliminare a pensiilor de serviciu reprezintă un moment de răscruce pentru România, deoarece de această reformă depinde alocarea a 3 miliarde de euro din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) stabilit între București și Bruxelles.
Data inițială era decembrie 2022, iar următoarea este 1 septembrie, motiv pentru care Parlamentul ar trebui să se reunească într-o sesiune specială pentru a reface legea respinsă de Curtea Constituțională, astfel încât să nu contrarieze prea mult corpul magistraților și să respecte cerințele Curții. În afara ofițerilor serviciilor secrete, procurorii și judecătorii fac parte din cea mai temută castă, așa că politicienii preferă să le acorde privilegii în schimbul clemenței atunci când este nevoie.
Integritatea și moralitatea nu sunt întotdeauna caracteristici ale magistratului român, indiferent de nivelul la care acesta se află. Există judecători și procurori profesioniști, care au curajul de a se confrunta cu elitele zilei sau cu mafia.
Însă datele statistice nu arată că aceștia ar fi majoritari. Cazurile majore de corupție sau de spălare de bani par a fi depășite, iar în cele istorice toți cei implicați în rezolvare au amânat până acum.
Procurorii și judecătorii eșuează uneori lamentabil. Săptămâna trecută, opinia publică românească a asistat stupefiată la achitarea a doi foști ofițeri de Securitate care au orchestrat moartea dizidentului Gheorghe Ursu, de către trei judecători ai Înaltei Curți, care și-au motivat decizia cu teze lansate de Securitate, din perioada în care românilor le era teamă să pronunțe numele acesteia.
Toate dosarele istorice au fost amânate la infinit, aparent pentru a-i proteja pe cei care provin din sfera nomenclaturii comuniste sau a Securității. Probabil nu este un model, ci un sistem dezorganizat, plin de balast.
Unii magistrați și-au arătat limitele înainte de a ajunge în funcții importante, alții au fost promovați pentru că știu când să fie rezonabili sau pentru că preferă să fie precauți. Există procurori și judecători care au ajuns în vârful ierarhiei datorită vulnerabilităților, pentru că principiile nu sunt întotdeauna la fel de importante ca interesele. Cazurile de magistrați corupți, de procese amânate la nesfârșit, chiar dacă sunt izolate, influențează mult percepția publică. De aceea nu mai există nicio simpatie pentru procurori și judecători. În plus, se observă în bilanțuri, dar și cu ochiul liber, că magistrații nu mai au determinarea de altădată, însă și-au păstrat pretențiile și au mijloace prin care să-și asigure pensii și condiții favorabile.
Curtea Constituțională salvează de altfel statutul privilegiat al magistraților la sesizarea Înaltei Curți, care a prezentat o serie de argumente din care se puteau observa slăbiciunile Legii de eliminare a pensiilor de serviciu.
Judecătorii Constituționali au fost nemulțumiți de reducerea drepturilor care-i amenințau pe magistrați în prezent și în viitor, așa că au retrimis punctele slabe în Parlament.
În concluzie, Curtea Constituțională nu a fost de acord cu mai multe aspecte ale legii, incluzând creșterea vârstei de pensionare, baza de calcul a pensiei de serviciu, recalcularea pensiilor de serviciu ale magistraților, impozitarea pensiilor de serviciu mai mari de 4.000 de lei și creșterea vârstei minime de la 20 la 25 de ani.
Parlamentul va avea o mică marjă de manevră după aceste observații, iar magistrații vor rămâne cu pensiile lor de serviciu și nimeni nu-i poate alunga din paradisul lor.
Sursa: DW via Rador – un comentariu de Sabina Fati
