Criza îngrășămintelor pune agricultura în genunchi. Explozia costurilor cu gazele și producțiile în scădere, cocktailul care pune fermierii în dificultate 

Criza îngrășămintelor din România nu mai este doar o problemă de piață, ci una geopolitică și structurală, care amenință direct producția agricolă și securitatea alimentară.AdsAstfel, după cum scrie cursdeguvernare, scumpirea gazului, blocajele comerciale din Strâmtoarea Ormuz și taxele europene au făcut ca fertilizanții să devină din ce în ce mai greu accesibili. Prin urmare, fermierii reduc dozele, amână aplicările și schimbă structura culturilor, ceea ce poate duce la scăderi semnificative ale randamentelor, în special la porumb și alte culturi intensive, cu efecte directe asupra prețurilor alimentelor și aprovizionării populației, avertizează specialiștii din domeniu.„Criza actuală a îngrășămintelor nu este doar una de piață, ci una geopolitică și structurală, generată de dependența agriculturii de energie și de lanțuri de aprovizionare fragile. Pentru fermieri, problema nu mai este doar «există îngrășăminte?», ci «ne permitem să le folosim la nivel optim?»”, avertizează Cristina Cionga, director adjunct la Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România.Într-o declarație pentru sursa citată, specialista avertizează de altfel că efectele sunt deja vizibile: fermierii au redus dozele de fertilizare, amână aplicările, schimbă structura culturilor – cu consecințe directe în nivelurile de producției (mai ales la culturi intensive în azot, precum porumbul) și, deci, în aprovizionarea populației.„Pe termen mediu, riscul unor randamente mai mici se traduce în prețuri mai mari la alimente. Producția agricolă poate scădea semnificativ dacă criza persistă”, susține ea.Efecte în lanț: Prețul îngrășămintelor, sub presiune din cauza creșterii prețului gazelor și a blocării strâmtorii OrmuzPe fondul tensiunilor din Iran, prețul gazului – care reprezintă 70-80% din costul de producție al îngrășămintelor azotoase (amoniac, uree, azotat de amoniu) – a crescut accelerat la nivel european – cu circa 45–60%.„Încă din primele zile de criză, s-au înregistrat creșteri de 20% ale prețurilor unor îngrășăminte azotoase. La acest moment, la uree ele sunt cu 30–40% peste cele de la începutul anului, iar pe unele unele piețe s-au înregistrat salturi de 35% în doar 2 săptămâni.Și să mai remarcăm că, în februarie 2026, în UE, prețul la îngrășamintele azotoase era cu 29% peste prețul lor mediu din 2024!”, a detaliat Cristina Cionga.Blocarea strâmtorii Ormuz riscă, la rândul său, să creeze probleme de aprovizionare, deoarece este un nod maritim important pentru transportul îngrășămintelor.„Vedem cum 43% din tot ceea ce înseamnă transferul de uree trece prin strâmtoarea Ormuz, circa 25% din azotatul de amoniu tot acolo, astfel încât piața îngrășământului a crescut extrem, extrem de mult.Dacă vreți un termen de comparație, în noiembrie 2025, în România, ureea importată era undeva în jurul valorii de 510 dolari pe tonă. Acum a depășit 730 de dolari pe tonă”, a declarat Cezar Gheorghe (foto dreapta), analist pe piața cerealelor și fondator al serviciului de consultanță pentru fermieri AGRIColumn, pentru publicația citată.Sursa: Ziare.com Criza îngrășămintelor pune agricultura în genunchi. Explozia costurilor cu gazele și producțiile în scădere, cocktailul care pune fermierii în dificultate