”Ciolacii Auriști” – O poveste ironică cu travestiți hAUR, foști PESEDIȘTI

Într-o lume paralelă, unde politica se joacă mai mult pe scenarii de telenovelă decât pe dezbateri ideologice, scena politică românească ne oferă un episod savuros. Cu o ironie subtilă, dar totuși evidentă, ne îndreptăm atenția către ultimele mișcări ale partidelor AUR și PSD, unde culorile se amestecă într-un mod neașteptat de armonios.

În prim-plan, Claudiu Târziu, deschizând lista AUR pentru alegerile din 9 iunie 2024, pare să fie singurul care nu a fost “contaminat” de influența PSD. Restul candidaților eligibili la europarlamentare par să fie recrutați direct din anturajul partidului roșu, un fapt care ar putea stârni invidia oricărui scenarist de telenovele.

Dar, așteptați, nu e tot! În acest tablou colorat, lipsește o piesă, și ce piesă! Ilan Laufer, figura proaspătă a “Polului Suveranist”, fost ministru în cabinetul Viorica Dăncilă. Se pare că a fost uitat din colaj, o omisiune care ar putea fi interpretată ca un semn de dispreț sau, poate, doar o eroare nevinovată de editare.

Între timp, George Simion, cu tonul său caracteristic, tună și fulgeră: niciun membru cu “pedigree” PSD nu va fi reprezentantul AUR. O declarație care pare să fie mai mult un ecou al unui vis utopic decât o realitate palpabilă, având în vedere compoziția actuală a listei partidului.

Și, ca să nu fie uitat, Klaus Iohannis, cu fixația sa pe PeeeeSeeeDeeee, pare să fi ajuns la un consens neașteptat cu foștii adversari. Oare ce povești se țes în spatele ușilor închise ale politicii?

Pică guvernul, își dă Klaus demisia, fac ăștia vreo manevră de la PNL să mai salveze ceva din pierderile de capital electoral? 

În acest timp, așa faină a fost pacea pe care a făcut-o, întâiul suferind de prostată al țării, că PNL încă negociază o listă comună sau un candidat unic cu PSD pentru primării. O mișcare care ar putea fi interpretată ca o încercare de a păstra echilibrul pe scena politică sau poate doar o strategie de supraviețuire în jungla politică. Oricum, să vă lămurim, sperăm că nu are prostată domnul Klaus, însă numai așa ne-am explicat de ce tot face pipi pe noi toți fără pic de nerușinare, ceea ce ne-a dus cu gândul la această afecțiune medicală.

În concluzie, scena politică românească ne oferă un spectacol plin de ironii și întorsături neașteptate, unde culorile partidelor se amestecă într-un mod care ar putea confunda chiar și cel mai experimentat analist politic. În acest teatru al absurdului, singura certitudine pare să fie incertitudinea. Hmm cert e că ăsta cel puțin patru ani s-a pipi pe noi de la mare înălțime.