Într-o lume ideală, legile sunt create pentru a fi respectate, iar cei care încalcă aceste norme sunt pedepsiți în mod corespunzător. Însă, conform unor descoperiri ale Inspecției Judiciare, ne aflăm departe de această utopie, în special când vine vorba de infracțiuni silvice, care rămân nerezolvate ani de zile.
Conducerea Inspecției Judiciare, sub supravegherea judecătoarei Roxana Petcu și a procurorului Mihaela Focica, a avut mandatul de a efectua controale tematice la 11 parchete din diverse județe, printre care se numără Sighișoara, Reșița, Brașov, Mediaș, Vișeu de Sus, Vaslui, Bârlad, Craiova, Târgu Jiu, Baia de Aramă și Slatina. Acest proces a fost autorizat prin Hotărârea nr. 718/2023 a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), ratificată pe 16 mai 2023 și făcută publică abia la 30 august.
Rezultatele sunt uluitoare și dezamăgitoare. În timp ce unele cazuri s-au întins pe durate de câteva luni, altele au fost lăsate în nelucrat pentru ani buni. Inspecția Judiciară a dat de dosare care adună praf de până la cinci ani. Mai îngrijorător este faptul că aceste dosare cuprind cazuri de infracțiuni flagrante și, uneori, au chiar suspecți identificați.
Concret, cazuri ce au fost constatate în flagrant delict la Parchetul Judecătoriei Sfântu Gheorghe rămân nesoluționate, procurorii neîncepând urmărirea penală nici după doi ani de la sesizare. Situația devine chiar mai îngrijorătoare în cazul Parchetului Judecătoriei Brașov, unde există chiar un suspect, dar dosarul a fost părăsit într-un sertar al parchetului de cinci ani.
Această inerție sau, mai rău, această neglijență intenționată din partea autorităților judiciare, sugerează că unii dintre cei care comit infracțiuni silvice — tăieri, defrișări sau incendii ilegale — se bucură de o formă de imunitate neoficială. Această realitate a fost confirmată de Inspecția Judiciară, demontând orice teorie conform căreia astfel de lucruri sunt simple mituri.
Este de subliniat faptul că, deocamdată, Inspecția Judiciară nu a propus revocarea niciunui prim-procuror implicat în aceste nereguli. Justificarea oferită este că analiza a fost una de tip tematic și nu managerial. Cu toate acestea, este evident că există un tipar de neglijență și incapacitate care merită o atenție serioasă.
Situația este alarmantă, și ar trebui să stârnească indignare și acțiune. Este inacceptabil ca dosare implicând distrugerea pădurilor și a mediului să fie puse deoparte sau ignorate. Ne aflăm în fața unei urgențe ecologice globale și astfel de cazuri nu doar că provoacă daune ireparabile mediului, dar și subminează încrederea în sistemul judiciar și de aplicare a legii.
Rămâne de văzut ce măsuri vor fi luate pentru a rezolva această problemă endemică. Până atunci, este evident că sistemul actual nu funcționează cum ar trebui și necesită reforme semnificative pentru a se alinia cu așteptările și nevoile unei societăți care se așteaptă la justiție, transparență și responsabilitate.
