România, un paradox energetic – Salarii modeste, dar costuri de top pentru energie și gaz

Nu este o noutate că România, una dintre țările Uniunii Europene cu venituri medii printre cele mai reduse, se confruntă cu provocări economice. Dar acum, conform datelor Eurostat, se pare că țara se află într-un paradox economic neașteptat. Cu toate că veniturile sunt modeste, România a ajuns să fie în topul tarifelor la energie electrică și gaz.

În contextul energetic actual, România ocupă locul trei în Uniunea Europeană în ceea ce privește costurile energiei electrice, fiind depășită doar de Olanda și Belgia. Surprinzător, țara a lăsat în urmă Germania, o națiune cu o economie mult mai puternică. În ceea ce privește gazul pentru consumul casnic, România se situează pe locul șase, într-o companie selectă de țări cu venituri ridicate, precum Olanda, Suedia, Danemarca, Austria și Irlanda. Mai mult, la ritmul de creștere a prețurilor în ultimul an, România se mândrește cu o „medalie de argint” – cu o majorare de 134% la gaz și 77% la curent electric.

O mare parte din această creștere abruptă a prețurilor în 2023 față de anul precedent s-a manifestat în ciuda implementării mecanismelor de plafonare a prețurilor. Deși această măsură a fost gândită ca o formă de protecție socială, se pare că a avut un efect contrar. Plafonarea, mai degrabă decât să reducă costurile pentru consumatori, pare să fi creat un etalon într-o piață monopolistă.

Un aspect revelator este comparația cu prețurile de pe piața internațională, care, conform rapoartelor, au înregistrat scăderi de până la 90%. Aceasta ridică întrebarea inevitabilă: De ce România, cu toate aceste măsuri de „protecție”, nu beneficiază de aceleași reduceri de preț? Ar fi putut prețurile să fie chiar mai mici dacă nu ar fi existat plafonare?

Guvernul pare reticent să elimine plafonarea, deși există motive întemeiate de îndoială că această limitare artificială a prețurilor ar putea fi contraproductivă. Având în vedere faptul că România este acționar majoritar la unele dintre cele mai mari companii energetice, există speculații că această plafonare s-ar putea traduce în profituri mai mari și, implicit, în dividende substanțiale pentru bugetul țării.

Alte țări din UE par să se îndrepte spre o abordare mai liberală, retrăgând treptat măsurile de sprijin și subvențiile energetice, în timp ce România pare să se afle pe un drum opus. Aceasta devine și mai evidentă atunci când analizăm scăderile și creșterile tarifelor în diverse state membre UE.

Este timpul ca România să reevalueze strategia sa energetică. Cu toate că plafonarea pare un răspuns facil pentru a proteja consumatorii, efectele pe termen lung ale acestei măsuri pot avea consecințe nedorite. Pentru a construi o economie durabilă și echitabilă, este esențial să se ia în considerare un echilibru corect între protejarea consumatorilor și asigurarea unei piete energetice competitive.

În concluzie, România se confruntă cu un moment de răscruce în politica sa energetică. Alegerea corectă poate pune țara pe drumul spre stabilitate și prosperitate. Alegerea greșită poate adânci discrepanțele economice și amplifica problemele energetice pe termen lung.