Într-o țară unde schimbarea pare adesea o idee îndepărtată, răsună acum ecourile unei transformări profunde. Cătălin Țone, șeful antidrog, și-a exprimat gratitudinea profundă față de doi tineri care, prin moartea lor tragică într-un accident în localitatea 2 Mai, au mutat, simbolic, munții ce păreau imobili în România.
Cu ani în urmă, a început discuția privind instituirea unor măsuri radicale pentru combaterea drogurilor. A fost un drum anevoios, cu numeroase piedici, însă iată că acum se întrezărește o lumină la capătul tunelului. Dacă prima victorie a fost promulgarea legii ce prevede pedepse mai aspre pentru traficanții de droguri, cea de-a doua pare acum iminentă, aplicarea testelor antidrog în școli, în anumite profesii și la șoferi, precum și confiscarea bunurilor aparținând celor vinovați de infracțiuni legate de droguri.
Dar aceste schimbări au venit cu un preț. Un preț măsurat în vieți tinere, oportunități pierdute și familii distruse. Roberta și Andrei, cei doi tineri al căror destin a fost pecetluit într-o clipă tragică, sunt acum simbolurile unei lupte care nu poate fi ignorată.
Țone a spus-o clar: „Sunteți îngerii noștri care au mutat munții.” Aceasta nu este o declarație de triumf, ci mai degrabă o constatare a realității dureroase că progresul vine, uneori, la un cost uman greu de suportat.
Din păcate, Roberta și Andrei nu sunt singurele vieți pierdute în lupta cu drogurile, dar moartea lor nu a fost în zadar. Ea a aruncat o lumină cruntă asupra unei probleme care nu mai poate ignorată. O lumină care a forțat mâna decidenților și a accelerat roțile schimbării.
Ce înseamnă această „a doua victorie” pentru România? În primul rând, este un pas enorm în direcția corectă. Un pas care va salva, probabil, alte vieți, va preveni dezintegrarea altor familii și va opri alte tragedii înainte să aibă loc. În al doilea rând, este un semnal clar că societatea românească este pregătită pentru schimbare, că mentalitățile încep să evolueze și că oamenii sunt dispuși să sprijine măsuri ce păreau odată nepopulare.
Dar mai este și altceva, este un moment de reflecție. O oportunitate de a evalua costurile și beneficiile acțiunilor noastre, atât ca indivizi cât și ca națiune. Dacă pierderea lui Roberta și Andrei, și a atâtor alții înaintea lor, ne ajută să evităm alte tragedii, atunci poate că putem găsi un fel de consolare în gândul că ei nu au murit degeaba.
În final, trebuie să ne asigurăm că această a doua victorie nu va fi ultima. După cum a afirmat și Cătălin Țone, „Să sperăm că nu ne vom opri aici!” Pentru a face acest lucru, este esențial să continuăm să susținem și să dezvoltăm măsuri pentru combaterea fenomenului drogurilor în România. Aceasta nu este doar responsabilitatea autorităților, ci a întregii societăți.
“Amintire veșnică, Roberta și Andrei. Sunteți, într-adevăr, îngerii noștri care au mutat munții. Mulțumim!”