Eduard Conescu (5 septembrie 1925 Iași – 27 august 2024, Iași)
Își vede lumina zilei în Iași, în apropiere de Biserica „Sfinții 40 de Mucenici” din cartierul Copou, la data de 5 septembrie 1925, fiind fiul soților Conescu Vasile, care a fost grefier la Judecătoria din Iași, și Eugenia, care a fost casnică.
El este al patrulea copil al familiei, fiind cel mai tânăr, singurul fiu, având trei surori mai mari: Coca (care a decedat la vârsta de 22 de ani, în timpul epidemiei de tifos exantematic), Iulia (mai târziu Iuriciuc, Profesoară, angajată la Siguranța Statului) și Maria (mai târziu Leu, Profesor în Drept, angajat la Academia Română din Iași).
În 1946, a trecut examenul de Bacalaureat la Liceul ,,Național” din Iași, secțiunea Științifică.
Apoi, și-a început studiile la Facultatea de Drept a Universității ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
În anii finali de facultate, în contextul perioadei tulburi prin care trecea societatea românească, el, împreună cu mai mulți prieteni, a atras atenția autorităților.
În urma unor ani de interogatorii și anchete interminabile, Tribunalul Poporului a decis să-l condamne la ,,18 ani de muncă silnică, 10 ani de degradare civică, și confiscarea totală a averii personale, pentru acuzația de complot împotriva ordinii sociale”. Această sentință nu l-a afectat doar pe el, ci și familia sa, având astfel ambele surori slujbele pierdute, fiind nevoite să treacă și ele prin perioade de detenție, iar tatăl său și-a pierdut irevocabil locul de muncă.
Cu toate acestea, între 1964-1965, a fost reabilitat parțial și a putut reîncepe studiile la Facultatea de Drept, însă pierzând trei ani în proces.
În anul 1969, la data de 16 octombrie, i-a fost eliberat Diploma de Licență în Drept, obținând rezultate remarcabile în Dreptul Civil.
Astfel, cu îndeplinirea unuia dintre primele sale visuri, a început încet următoarea etapă a vieții, care consta în reabilitarea sa și reintegrarea socială, cu scopul final de a practica în profesia pe care o iubea atât de mult.
În acest interval, l-a întâlnit pe Elisabeta Ana Vrabie, care avea să devină soția sa (între 1970 și 2018, anul decesului).
Pentru a profesa cu adevărat, a trebuit să parcurgă un drum lung, fiind nevoit să demonstreze că nu mai era
,,Un adversar al societății”. Prin urmare, succesiv, va îndeplini roluri de muncitor zilier, proiectant, constructor de poduri CFR, specialist, designer, etc, până când, în anul 1974, Judecătoria Iași decide să-l angajeze în funcția de ,,executor judecătoresc” – prima poziție care se potrivește cu educația și diploma sa. Astfel, începe o carieră remarcabilă, fiind succesiv consilier juridic la UJCAP, UNCAP și Prefectura Iași.
Pur și simplu fascinat de creativitate, el va ocupa un set diferit de poziții de responsabilitate, rezolvând sarcini diverse, atingând praguri neașteptate. Odată cu experiența acumulată și cu implicarea sa într-un proiect revoluționar de reorganizare, devine un element-cheie în echipa de consilieri ai UJCAP, UNCAP și Prefectură.
Pe latură personală, cele mai mari bucurii ale lui Eduard Conescu au venit din partea celor doi nepoți, Ioana și Eduard-Ionuț Conescu.
Pasionat de literatură, posedând o colecție impresionantă de cărți (cu mii de exemplare, din domenii variate), Eduard Conescu reușește să finalizeze două volume în etapa sa târzie.
Prima lucrare, intitulată 𝐌𝐨𝐦𝐞𝐧𝐭𝐞 𝐯𝐞𝐬𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐯𝐫𝐞𝐦𝐮𝐫𝐢 𝐚𝐦ă𝐫â𝐭𝐞, este, în primul rând, un document autentic despre perioada sa petrecută în detenție, o relatare obiectivă și, în același timp, extrem de sinceră. Cu toată povestea emoțională intensă, narativele autorului sunt presărate cu momente pline de umor, oferind totodată un tratat excepțional despre păstrarea rațiunii în situații dificile.
Cel de-al doilea volum scris de Eduard Conescu, 𝐃𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐭𝐫𝐞𝐜𝐮𝐭 𝐨 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐝𝐢𝐧 𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭, reprezintă un amalgam complex al experiențelor sale de viață. O privire în profunzime, bogată în exemple personale. Un trecut care a modelat și orientat viața individului și traiectoria unei națiuni.
Este esențial să mai păstrăm în minte răspunsurile pe care le-a oferit la cele 4 întrebări cheie (posibil) cele mai relevante:
1. Care moment v-a marcat cel mai profund? – ,,Este greu de spus. Nu am certitudini. Nu pot identifica ceea ce a definitoriu.”
2. La ce vă reproșați? – ,,Regret că nu am investit mai mult timp în lectură. Ar fi trebuit să citesc mai mult și să acord mai multă atenție celor din jur.”
3. Ce v-ați propus să realizați și nu ați reușit? – ,,Am visat să devin un constructor remarcabil și am eșuat, am dorit să mă afirm ca un renumit autor literar și nu am reușit, astfel că m-am acomodat cu statutul de simplu jurist.,,
4. Ce sfaturi aveți pentru tineri? – ,,Ar trebui să fie receptivi la învățămintele celor în vârstă din jurul lor, să citească cât mai mult și diversificat. Nu credeți tot ce auziți! Mai întâi să reflectați, să evaluați și abia apoi să decideți ce să rețineți și să aplicați. Apoi, unicul principiu al vieții: când ești flămând, mănâncă, când ești obosit, odihnește-te, când ești fericit, bucură-te din toată inima. Tinerilor li se recomandă să se distreze cât au ocazia, să acumuleze cunoștințe și să citească, iar dacă nu au timp pentru lectură, să își facă timp.”
Eduard Conescu a încetat din viață marți, 27 august 2024, în somn, la ora 3 dimineața (obișnuia să se trezească și să înceapă activitățile zilnice la aceeași oră).
A murit discret, fără să deranjeze pe nimeni, dând o ultimă lecție de echilibru și demnitate, calități pe care le-a exemplificat de-a lungul întregii sale existențe.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
