Într-o Românie zguduită de criza financiară și marcată de incompetență guvernamentală, vizitele recente ale președintelui Klaus Iohannis în Dubai și ale liderului PSD Marcel Ciolacu în Statele Unite ale Americii ridică semne de întrebare cu privire la prioritățile celor ce ne conduc. Pe de o parte, avem un președinte preocupat de problemele meteorologice ale omenirii, iar pe de altă parte, un premier concentrat pe comemorarea trecutului. Ambele demersuri, deși aparent nobile, par să fie deconectate de realitățile imediate și urgente ale României.
Începând cu vizita președintelui Iohannis în Dubai, unde acesta caută soluții pentru problemele climatice ale omenirii, se poate argumenta că, deși schimbările climatice sunt o problemă globală, prezența sa acolo pare mai mult un gest simbolic decât unul cu impact concret. Este lăudabil să te preocupi de încălzirea globală și de viitorul planetei, dar când această preocupare se transformă într-o escapadă diplomatică fără rezultate tangibile, criticile devin inevitabile. În contextul în care România se confruntă cu probleme interne stringente, de la corupție la infrastructură deficitară, alegerea președintelui de a se focaliza pe un orizont temporal atât de îndepărtat (2050) pare deplasată.
Pe de altă parte, Marcel Ciolacu, în vizita sa în SUA, pare să se îndrepte spre o altă extremă. Comemorarea trecutului, deși esențială pentru a nu repeta greșelile istoriei, nu ar trebui să fie singura agendă a unui lider politic într-o vizită oficială. Aprinderea de lumânări la Muzeul Holocaustului și vizita la Cimitirul Arlington, deși gesturi de respect și recunoaștere, nu contribuie direct la rezolvarea problemelor cu care se confruntă România în prezent. Mai mult, această orientare spre trecut pare să ignore problemele actuale ale țării și ale lumii.
În plus, felicitările primite de la directoarea muzeului pentru că România este „lider în amintirea Holocaustului” sunt, fără îndoială, un compliment, dar și un memento că trebuie să ne concentrăm și pe problemele prezente. Introducerea materiei despre Holocaust în programa de liceu este un pas înainte, dar educația nu se limitează doar la trecut; ea trebuie să pregătească tinerii pentru provocările actuale și viitoare.
Vizita lui Ciolacu la Cimitirul Arlington, unde se odihnesc eroi din toate războaiele Americii, ridică întrebări despre cum percepem și onorăm memoria celor căzuți în conflicte. Este important să ne amintim de trecut, dar este la fel de crucial să învățăm din el și să aplicăm aceste lecții în prezent. În contextul în care România se confruntă cu provocări economice, sociale și politice, această focalizare pe trecut pare să fie o evadare de la responsabilitățile actuale.
Mai mult, implicarea lui Ciolacu în discuții cu Lockheed Martin despre achiziții de armament ridică întrebări despre prioritățile guvernului în materie de cheltuieli. În timp ce investițiile în apărare făcute în ultima vreme par mai mult un bir plătit americanilor, deși poate necesare ele trebuie echilibrate cu nevoile imediate ale cetățenilor ( spitale, scoli, infrastructură). Întâlnirile cu oficiali de rang înalt precum Anthony Blinken și Lloyd Austin sunt, fără îndoială, importante, dar trebuie să se reflecte în rezultate concrete pentru România, nu doar într‐un exercițiu de imagine personal, în pregătirea campaniei din 2024.
În concluzie, vizitele lui Iohannis și Ciolacu, deși diferite în natură și scop, par să sufere de aceeași problemă: o deconectare de la realitățile și nevoile imediate ale României și ale cetățenilor săi. Diplomația este un instrument puternic, dar trebuie folosită cu grijă și cu un focus clar pe rezultate concrete, nu doar pe gesturi simbolice sau comemorări ale trecutului. Este esențial ca liderii politici să echilibreze respectul pentru istorie și preocuparea pentru viitor cu acțiuni pragmatice care redresează problemele actuale ale țării.
