Întâlnirea dintre Putin și Maduro
În luna mai a anului trecut, președintele Rusiei, Vladimir Putin, l-a primit pe liderul Venezuelei, Nicolás Maduro, în Marele Palat al Kremlinului. Aceasta întâlnire a avut loc înaintea festivităților ample organizate la Moscova, în onoarea celei de-a 80-a aniversări a victoriei Uniunii Sovietice asupra Germaniei naziste în Al Doilea Război Mondial. Momentul a fost simbolic, subliniind principala alianță a lui Putin în emisfera vestică. Flancat de ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, Putin i-a transmis lui Maduro cuvinte călduroase, afirmând că relațiile dintre Moscova și Caracas se dezvoltă „în mare parte datorită atenției personale” acordate de liderul venezuelean.
După o conversație în format restrâns și un mic dejun oficial, cei doi șefi de stat au semnat un tratat de parteneriat strategic și cooperare.
Limitele parteneriatului
Capturarea lui Maduro printr-o operațiune militară ordonată de președintele american Donald Trump a scos la iveală limitele acestui parteneriat. Totodată, incidentul a evidențiat posibile oportunități strategice pentru liderul rus, într-un context marcat de „diplomația canonierei” practicată de Washington. Condamnarea raidului american de către diplomații ruși a fost rapidă și categorică. Într-o discuție telefonică cu vicepreședinta executivă a Venezuelei, Delcy Rodríguez, Lavrov a exprimat „solidaritatea fermă a Rusiei cu poporul venezuelean” în fața agresiunii armate.
Absența reacției lui Putin
Totuși, reacția lui Putin – vocea care contează cu adevărat în politica rusă – a lipsit vizibil după operațiunea americană. Spre deosebire de președintele Chinei, Xi Jinping, care a denunțat ceea ce a numit „intimidare unilaterală” din partea Washingtonului, Putin nu a făcut nicio declarație publică imediat. Nici nu a comentat interceptarea unei nave sub pavilion rus de către forțele americane.
Această tăcere a stârnit întrebări cu privire la modul în care va reacționa Moscova la noul aventurism militar al Statelor Unite.
Un nou eșec geopolitic pentru Kremlin?
La prima vedere, înlăturarea lui Maduro pare să se alinieze unei serii de eșecuri geopolitice pentru Rusia. În decembrie 2024, președintele Siriei, Bashar al-Assad, un aliat vechi al Moscovei, a fugit în Rusia, iar în iunie trecut, Statele Unite au atacat instalații nucleare din Iran, provocând un conflict direct cu o țară care avut anterior un parteneriat strategic cu Rusia. Oficialii ruși au subliniat că acest parteneriat nu implică obligații militare din partea Rusiei în cazul atacurilor asupra Iranului.
Chiar dacă relația dintre Maduro și Putin a fost prezentată ca un sprijin pentru „poporul venezuelean” față de amenințările externe, raidul american nu a generat o reacție fermă din partea Moscovei.
Controversa armamentului rusesc
Raidul pentru capturarea lui Maduro a fost, de asemenea, o sursă de jenă pentru complexul militar-industrial rus. Sub predecesorul lui Maduro, Hugo Chávez, armata Venezuelei a început să se echipeze cu tehnologie rusească, inclusiv sisteme de apărare antiaeriană S-300, Buk și Pechora-44. În fața amenințărilor americane, Maduro a afirmat că armata sa a plasat 5.000 de rachete antiaeriene rusești în poziții strategice.
Totuși, secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a remarcat ironicamente că aceste sisteme de apărare antiaeriană nu au fost eficiente.
Avantaje strategice pentru Putin
Pe de altă parte, această situație ar putea oferi și avantaje strategice pentru Putin. Afirmațiile lui Trump despre o sferă de influență americană în America Latină ar putea oferi liderului de la Kremlin o justificare retorică pentru ambițiile sale imperiale în Ucraina. În plus, mesajele administrației Trump privind controlul asupra Groenlandei se aliniază cu viziunea Kremlinului.
Misiunea imperială a lui Putin
De la căderea Uniunii Sovietice în 1991, Rusia a revendicat constant dreptul de a interveni în „vecinătatea apropiată”, adică în statele independente care au apărut din ruinele URSS. În declarațiile sale recente, Putin a subliniat că restaurarea imperiului este misiunea sa supremă. Aceste afirmații coincid cu comentariile unui oficial american care a afirmat că „trăim într-o lume guvernată de forță”.
Trump a arătat disponibilitatea de a folosi forța pentru a prelua Groenlanda, ceea ce a fost bine primit la Kremlin, în contextul eforturilor ruse de a exploata relativitatea alianțelor transatlantice, în special pe fondul hesitațiilor Washingtonului.
Determinarea lui Putin
La o slujbă religioasă organizată cu ocazia Crăciunului Ortodox rus, Putin a apărut alături de militari, reafirmându-și angajamentul de a continua războiul din Ucraina. Mesajul său a fost clar: soldații ruși îndeplinesc o misiune sacră de apărare a patriei. Aceasta imagine a lui Maduro dus într-o sală de judecată din New York ar putea sublinia eșecul lui Putin în a schimba regimul din Ucraina. Totuși, liderul rus sugerează că, în jocul global al puterii, forța rămâne argumentul suprem.
