Se pare că pierderea simțului olfactiv poate fi un indiciu precoce al unei maladii potențial devastatoare. Studiile recente sugerează că indivizii predispuși genetic la Alzheimer ar putea experimenta o diminuare a simțului olfactiv înainte de a observa o deteriorare a funcțiilor cognitive. În acest sens, examinarea modificărilor în percepția olfactivă a unei persoane ar putea îmbunătăți diagnosticarea timpurie a Alzheimerului și ar permite inițierea mai promptă a tratamentelor.
„Simțul mirosului este unul dintre cele mai primare și vechi simțuri umane”, explică Jayant Pinto, un cercetător proeminent de la Universitatea din Chicago, Illinois. „Pe parcursul evoluției sistemului nervos, simțul olfactiv a păstrat legături strânse cu diverse funcții cerebrale, precum emoțiile, plăcerea și memoria. Având în vedere că deficiențele de memorie sunt un simptom central al Alzheimerului, am decis să investigăm conexiunea dintre percepția olfactivă și cogniție.”
O genă intitulată APOE joacă un rol crucial în această legătură, fiind proeminent exprimată în zonele sistemului sensorial responsabile de miros. O variantă a acestei gene, cunoscută sub numele de APOE4, a fost asociată cu un risc mai mare de Alzheimer. Indivizii care poartă o singură copie a variantei APOE4 au un risc de aproximativ trei ori mai mare de a dezvolta Alzheimer decât cei fără această variantă. În plus, riscul crește semnificativ pentru persoanele care au două copii ale variantei APOE4.
Pentru a dezvolta o înțelegere mai profundă a legăturii dintre APOE4 și simțul olfactiv, Pinto și echipa sa au analizat datele colectate în cadrul Proiectului Național American pentru Viața Socială, Sănătate și Îmbătrânire (NSHAP). În 2010, peste 800 dintre participanții la proiect, cu vârste între 62 și 85 de ani, au fost supuși unui screening genetic pentru a identifica prezența variantei APOE4. În același an, au fost evaluate și funcțiile cognitive ale acestora, cu accent pe abilitățile de gândire și memorare. Trebuie menționat că niciun participant nu prezenta simptome de demență la începutul studiului.
Participanții au efectuat de asemenea teste pentru evaluarea capacitații lor de a distinge între diferite concentrații ale aceluiași miros (sensibilitate olfactivă) și de a diferenția un miros de altul (identificare olfactivă). Aceste teste au fost repetate în 2015.
Rezultatele au arătat că dintre cei 323 de participanți cu una sau două copii ale variantei APOE4, sensibilitatea olfactivă a început să scadă semnificativ începând cu vârsta de 65-69 de ani. Această descoperire a fost sugerată prin compararea scorurilor medii pe o scală de la zero la șase: participanții cu varianta APOE4 au obținut un scor mediu de 3,2, în comparație cu 3,9 pentru cei fără această variantă. Desi diferența poate părea mică, analiza statistică sugerează că acest lucru nu a fost o simplă coincidență.
În plus, abilitatea de identificare a mirosurilor a scăzut de asemenea mai rapid la purtătorii de APOE4, însă această schimbare a fost observată la o vârstă mai înaintată (75-79 de ani) decât scăderea sensibilității la mirosuri.
Abilitățile cognitive, cum ar fi gândirea și memoria, nu au prezentat diferențe semnificative între purtătorii de APOE4 și non-purtători la începutul studiului. Totuși, pe parcursul cercetării, acestea s-au deteriorat mai rapid la purtătorii de APOE4.
Pierderea sensibilității la mirosuri, care a precedat declinul identificării mirosurilor și apariția oricăror diferențe cognitive între cele două grupuri, sugerează că testarea acestei funcții poate fi un instrument util pentru a prezice dacă o persoană ar putea dezvolta simptomele Alzheimerului în următorii cinci ani, în special dacă există o predispoziție genetică pentru boala Alzheimer.
Matthew GoodSmith, un alt cercetător din echipa Universității din Chicago, a subliniat că un punct slab al studiului este lipsa urmăririi a celor care au dezvoltat de fapt Alzheimer sau orice semne ale acestuia în creier. „Cu toate acestea, descoperirile noastre contribuie semnificativ la clarificarea interacțiunii dintre pierderea simțului olfactiv și declinul cognitiv la pacienții cu risc genetic ridicat de a dezvolta Alzheimer”, spune el.
Pasul următor este de a determina dacă testarea sensibilității olfactive ar putea ajuta la diagnosticarea Alzheimerului și ar permite un tratament mai prompt, afirmă Pinto. Echipa de cercetare speră ca evaluările olfactive să devină la fel de accesibile pentru persoanele în vârstă ca și testele de vedere și auz.
„Identificarea precoce a anomaliilor legate de sănătatea creierului este crucială pentru implementarea terapi
