Cum a ajuns oul vedeta farfuriilor noastre? O istorie plină de savoare și două rețete celebre

Cu toții avem acel moment dimineața când spargem un ou pe marginea tăgăii și îl aruncăm în ulei sau untul încins. Fie că e ochi, omletă sau fiert cleios, oul e salvatorul nostru la micul dejun, prânz sau cină.AdsDar te-ai întrebat vreodată cum a ajuns acest ingredient banal să fie cel mai iubit și cel mai folosit aliment de pe întreaga planetă? O istorie la fel de fascinantă ca și cea fructului de avocado sau a celebrului mic de OborPovestea lui e mai palpitantă decât crezi: implică vânători curajoși, secrete egiptene, petreceri romane extravagante și două rețete care au cucerit definitiv lumea.Înainte de a inventa agricultura sau de a construi orașe, strămoșii noștri din Epoca de Piatră erau un fel de detectivi ai naturii. Să vânezi un mamut era periculos și obositor, așa că oamenii căutau mereu alternative mai sigure și pline de energie.Când dădeau peste un cuib de pasăre sau de reptilă, era zi de sărbătoare! Ouăle sălbatice erau adevărate „bombe” de proteine și grăsimi bune, ușor de obținut. La început, le mâncau crude sau le coceau direct în cenușa focului de tabără.Mai mult, cojile uriașe, cum erau cele de struț, nu se aruncau, ci erau folosite pe post de căni sau bidoane pentru apă.Egiptenii și primele „fabrici” de puiGăina pe care o știm noi azi provine dintr-o pasăre sălbatică ce trăia în junglele din Asia de Sud-Est. Inițial, prin anul 7000 î.Hr., oamenii nu o creșteau pentru ouă, ci pentru luptele de cocoși sau pentru că aveau impresia că o pasăre care cântă la răsărit alungă spiritele rele.Abia mii de ani mai târziu, în Egiptul Antic, oamenii au realizat că oul este o afacere excelentă.Egiptenii au fost niște genii la capitolul acesta: au construit primele incubatoare artificiale din lume. Erau niște cuptoare uriașe din cărămidă, încălzite cu gunoi de grajd, unde mii de ouă erau ținute la căldură ca să iasă puii. Astfel, ei aveau ouă proaspete tot anul, fără să mai aștepte primăvara.Regulile de la petrecerile romanilorRomanii au dus obsesia pentru ouă la un alt nivel. Ei au inventat primele budinci, primele omlete cu miere și piper și chiar sosurile îngroșate cu gălbenuș.În Imperiul Roman, nicio masă de bogați nu începea fără ouă. De aici a rămas și celebra expresie latină „ab ovo usque ad mala” /de la ou până la mere, care însemna o masă completă de la aperitiv până la desert. Ei mâncau nu doar ouă de găină, ci și de rață, gâscă sau păun.Din Antichitate și până azi, oul a rămas regele bucătăriei. Dacă vrei să transformi un ou simplu într-un festin, iată două dintre cele mai faimoase preparate din lume.Oul Benedict: Răsfățul suprem de weekendAceastă rețetă s-a născut la New York, pe la sfârșitul anilor 1800. Povestea spune că un broker bogat pe nume Lemuel Benedict a intrat într-o dimineață în luxosul Hotel Waldorf, complet prăbușit după o noapte de petrecere.Ouă Benedict. Sursa foto: PixabayCa să-și revină, i-a cerut bucătarului o combinație ciudată: pâine prăjită, bacon crocant, ouă poșate (fierte în apă fără coajă) și mult sos olandez deasupra. Combinatia a fost atât de bună, încât hotelul a trecut-o imediat în meniu.Secretul acestui preparat stă în contrastul de texturi: baza e o chiflă caldă și o felie de șuncă rumenită, peste care stă un ou poșat cu gălbenușul perfect moale. Totul este inundat de sosul olandez, o cremă fină și caldă făcută din gălbenușuri bătute la abur cu unt topit și un strop de lămâie.Când înfigi furculița în ou și gălbenușul curge peste sos, e poezie în farfurie!Continuarea pe Evz.ro