Președinta CCR, contrazisă de documentele cauzei: lipsa studiului de impact este invocată explicit de ÎCCJ în sesizarea privind pensiile magistraților

Cuprins:Declarația președintei Curții Constituționale, Simina Tănăsescu, potrivit căreia lipsa studiului de impact „nu face obiectul” sesizării formulate de ÎCCJ pe legea pensiilor magistraților, este infirmată de conținutul efectiv al documentului transmis CCR. O analiză atentă a hotărârii prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a sesizat Curtea arată că deficiențele de fundamentare, inclusiv absența evaluării impactului, sunt invocate în mod clar ca argumente de neconstituționalitate, chiar dacă nu sub eticheta strict formală de „studiu de impact”.Afirmațiile președintei CCR au fost făcute într-o declarație de presă susținută în contextul blocajului de cvorum din plenul Curții și al speculațiilor apărute în spațiul public cu privire la motivele amânării deliberărilor. Simina Tănăsescu a susținut că studiile de impact nu reprezintă, potrivit jurisprudenței constante a Curții, un criteriu de analiză a constituționalității legilor și că, în cauza aflată pe rol, „aspectele legate de studiul de impact nu fac obiectul dosarului”.Această poziție, formulată categoric, intră însă în contradicție cu textele efective ale sesizării formulate de ÎCCJ, care pot fi consultate public și care fac referiri explicite la lipsa evaluării preliminare a impactului, în sensul Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.Ce spune exact președinta CCRÎn declarația sa, Simina Tănăsescu a subliniat că studiul de impact este un document premergător adoptării actelor normative, reglementat de Legea nr. 24/2000, dar că acesta nu este relevant pentru controlul de constituționalitate. Ea a precizat că există o jurisprudență constantă a Curții în acest sens și că, deși personal ar considera util un eventual reviriment jurisprudențial, „în cauza de față” studiul de impact nu se regăsește printre argumentele invocate de autorul sesizării.Mai mult, președinta CCR a sugerat că discuțiile din presă privind studiul de impact sunt simple speculații, fără legătură cu obiectul controlului de constituționalitate exercitat în dosarul respectiv. Mesajul transmis a fost că acum Curtea ar trebui să judece strict în limitele sesizării, iar aceste limite nu ar include problematica impactului legislativ.Această delimitare fermă a cadrului sesizării este importantă, deoarece Curtea Constituțională este ținută de principiul disponibilității, neputând analiza din oficiu motive de neconstituționalitate care nu au fost invocate de autorul sesizării.Ce conține, în realitate, sesizarea ÎCCJContrar celor afirmate de președinta CCR, hotărârea prin care Înalta Curte a sesizat Curtea Constituțională cuprinde referiri explicite la nerespectarea obligației de evaluare preliminară a impactului reglementării. ÎCCJ invocă în mod direct dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora proiectele de acte normative trebuie fundamentate pe baza unei asemenea evaluări.Instanța supremă arată că expunerea de motive a actului normativ supus controlului nu conține elementele necesare pentru a justifica măsura adoptată, în special din perspectiva efectelor economice, sociale și bugetare. Se subliniază că lipsesc datele concrete privind impactul financiar asupra bugetului general consolidat, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, precum și evaluarea consecințelor asupra sistemului vizat de reglementare.Mai mult, ÎCCJ folosește această lipsă de fundamentare ca argument central pentru critica de neconstituționalitate extrinsecă, arătând că, în absența unei evaluări reale a impactului, nu poate fi justificată urgența măsurii și nici recurgerea la procedura excepțională a angajării răspunderii Guvernului.De ce contează această contradicțieDiferența dintre poziția exprimată public de președinta CCR și conținutul sesizării ÎCCJ nu este una de nuanță, ci de fond. Chiar dacă ÎCCJ nu folosește constant sintagma „studiu de impact” ca titlu de capăt de cerere, referirea la „evaluarea preliminară a impactului” și la lipsa datelor privind impactul financiar reprezintă, din punct de vedere juridic, exact substanța unui astfel de studiu.În dreptul constituțional, forma nu poate prevala asupra fondului. Faptul că argumentul este formulat prin raportare la Legea nr. 24/2000 și la obligațiile de fundamentare a actelor normative nu îl scoate din sfera criticilor privind lipsa evaluării impactului, ci dimpotrivă, îl ancorează într-un cadru normativ precis.În acest context, susținerea că „aspectele legate de studiul de impact nu fac obiectul dosarului” apare ca fiind infirmată de propriile documente ale cauzei. Mai exact, nu este vorba despre introducerea unui motiv nou de neconstituționalitate, ci despre ignorarea unuia deja invocat, sub pretextul unei etichetări restrictive.Contextul mai larg al dezbaterii de la CCRDisputa privind studiul de impact a apărut pe fondul imposibilității Curții Constituționale de a întruni cvorumul necesar deliberării, situație care a alimentat speculațiile privind divergențe interne între judecători.Pe de o parte, majoritatea jurisprudențială a Curții a considerat constant că Legea nr. 24/2000 nu constituie, prin ea însăși, normă de referință constituțională. Pe de altă parte, chiar Curtea a admis, în numeroase decizii, că nerespectarea normelor de tehnică legislativă poate căpăta relevanță constituțională atunci când afectează principiul legalității sau calitatea legii, consacrate de art. 1 alin. (5) din Constituție.În acest cadru, poziția exprimată de președinta CCR pare mai degrabă o încercare de a închide dezbaterea publică decât o reflectare fidelă a conținutului sesizării formulate de ÎCCJ. Documentele arată însă că problema impactului legislativ nu doar că a fost ridicată, ci joacă un rol central în argumentația de neconstituționalitate.