Angajamentul principal al organizatorilor Jocurilor Olimpice și Paralimpice înainte de începerea competiției sportive a fost de a îmbunătăți accesibilitatea. Cu toate acestea, organizațiile non-guvernamentale afirmă că s-au făcut prea puține eforturi pentru a asigura mobilitatea ușoară a persoanelor cu dizabilități în capitala franceză. Navigarea prin Paris devine o provocare pentru cei care utilizează un scaun cu rotile, relatează Franck Maille, un fost sportiv paralimpic și reprezentant al APF France Handicap, o organizație de caritate dedicată indivizilor cu handicap. „Anumiți oameni cu dizabilități aleg să-și pună capăt vieții pentru că nu pot suporta”, a dezvăluit el pentru Euronews.
Chiar dacă orașul Paris și-a asigurat că va îmbunătăți accesibilitatea pentru Jocurile Paralimpice, care au debutat miercuri seara, rețeaua de transport public din oraș rămâne aproape inutilizabilă pentru persoanele cu probleme de mobilitate.
Franck Maille a relatat pentru Euronews că pentru a ajunge din partea de vest a Parisului în centrul orașului, este necesar să folosească metroul. Deși este promovat ca fiind un mijloc de transport „complet accesibil”, realitatea este diferită.
„Trebuie să folosesc liftul și să cobor la peron. Acolo îmi ating limitele de autonomie deoarece depind de ajutorul unui angajat feroviar”, povestește bărbatul.
La peron, angajatul feroviar trebuie să confirme stația de destinație pentru a se asigura că lifturile sunt funcționale. În caz contrar, Franck are întotdeauna un plan de rezervă și un plan C pentru a-și continua călătoria către destinație: „Dacă lifturile nu funcționează, mă întorc acasă”, menționează el. „Și dacă nu am o programare importantă, fie iau mașina, fie renunț. Dar trebuie să plec cu mult timp înainte. Trebuie să fii mereu precaut și să găsești căi alternative, este epuizant”.
Dacă Maille decide să continue călătoria cu metroul, un alt angajat trebuie să plaseze manual o rampă specială pentru utilizatorii de scaune cu rotile – o operațiune care durează 20 de minute.
„Uneori lucrurile se desfășoară foarte încet: chiar ieri, un angajat m-a uitat și nu a adus rampa”, explică fostul înotător în vârstă de 53 de ani. „Conductorul a fost obligat să aștepte până când cineva a venit să mă ajute să cobor”.
Conform unui raport din 2018 al Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, agenția națională de sănătate publică din SUA, adulții cu dizabilități se confruntă de aproximativ cinci ori mai des cu probleme mentale decât adulții fără dizabilități. Izolarea reprezintă un factor major, conform lui Maille: „Anumiți indivizi cu dizabilități decid să-și pună capăt vieții pentru că nu pot face față. Ei (autoritățile – n.r.) nu ne abordează cu umanitate. Suntem frustrați, procesul de a crea o societate accesibilă durează prea mult”.
Este o provocare atât fizică, cât și psihologică
Îmbunătățirea accesibilității a fost una dintre promisiunile esențiale ale organizatorilor de la Paris pentru Jocurile intitulate „Pentru toți”.
„În ceea ce privește accesibilitatea, nu, nu este vorba despre Jocuri dedicate tuturor”, remarcă Maille. „Desigur, se depun eforturi pentru a îmbunătăți situația, există dorința de a face lucrurile corect, dar se realizează în mod adecvat? Poate ar trebui să cerem și părerea direct implicată a oamenilor”.
„Este epuizant”, spune Maille. „Fizic, deoarece parcurgi distanțe considerabile pe coridoare. Din punct de vedere psihologic, deoarece trebuie să fii mereu atent la tot și la toată lumea, inclusiv la aglomerare, la trafic”.
Metroul parizian, vechi de secole, este
Una dintre cele mai dificile modalități de transport în ceea ce privește accesibilitatea – doar linia 14 a metroului nouă este complet accesibilă.
În aceste circumstanțe, Maille trebuie să fie vigilent, deoarece căruciorul său cu roți pare să se împotmolească în spațiul de la ușa liftului.
Individul afirmă că îi place să utilizeze tramvaiul, care este complet accesibil și nu întâmpină dificultăți la urcat și coborât de pe peron.
În faza finală a călătoriei cu autobuzul, anunțată ca fiind 100% accesibilă, Maille se confruntă cu diverse evenimente.
Terminalul de autobuz a fost reamenajat pe durata Jocurilor Olimpice, astfel că Maille trebuie să străbată încă 10 minute până la următoarea stație. În plus, nu toate stațiile de autobuz dispun de rampă și atunci când există una, Maille trebuie să ceară asistență pentru a fi împins pe aceasta, deoarece uneori rampa poate fi destul de înclinată.
Este posibil ca întreaga călătorie să dureze trei ore pentru Maille, în timp ce o persoană fără dizabilități ar necesita doar o oră.
Peste 280.000 de persoane cu dizabilități sunt așteptate să participe la Paris
Autoritățile pariziene sunt de acord că, deși s-au făcut îmbunătățiri, mai sunt aspecte care necesită îmbunătățire.
„În contextul Jocurilor Olimpice, avem acum 1.000 de cabine accesibile pentru persoanele cu scaun cu rotile”, a afirmat Lamia El Aaraje, viceprimarul Parisului responsabil cu accesibilitatea și urbanismul. „Este un progres semnificativ. Cu toate acestea, există încă lucruri care necesită îmbunătățiri, în special în ceea ce privește metroul”.
„Împreună cu alte organizații, am solicitat ferm o îmbunătățire parțială a accesului la metrou, deoarece realizăm că accesibilitatea completă este practic imposibilă în metroul parizian”, a declarat ea pentru Euronews. „În același timp, credem că putem colabora inteligent pentru a dezvolta o rețea teritorială mai eficienta și pentru a îmbunătăți accesul la metrou”.
Deși orașul Paris finanțează transportul public, agenția regională din Paris este responsabilă de operațiuni și organizarea rețelei. Luni, șefa rețelei de transport din regiune, Valérie Pécresse, a afirmat că accesibilitatea metroului din Paris „reprezintă un punct vulnerabil”. Ea a menționat că majoritatea infrastructurii metroului ar putea fi modernizată, deși acest proces ar dura până la 20 de ani și ar implica costuri între 15 și 20 de miliarde de euro.
Pécresse a declarat că regiunea este dispusă să suporte 30% din costuri și a solicitat ca restul sumei să fie acoperit de stat și orașul Paris – o cerere considerată ca fiind „excesivă” de autoritățile pariziene.
Activiștii precum Franck Maille speră că aceste Jocuri Paralimpice vor stimula o mai mare integrare pentru cele 12 milioane de persoane cu dizabilități din Franța. „Oficialitățile franceze trebuie să acționeze, nu să își pună întrebări. La 53 de ani, doresc să observ o îmbunătățire concretă a accesibilității în Paris în timpul vieții mele”.
