Prima pagină » Iasi in fiecare pagina » Stația radio care a stârnit temeri despre un război nuclear. Ce ascunde, de fapt, frecvența unde se aud sunete de pisici și fragmente muzicale

Stația radio care a stârnit temeri despre un război nuclear. Ce ascunde, de fapt, frecvența unde se aud sunete de pisici și fragmente muzicale

by Salut Iasi


Cuprins:De mai bine de patru decenii, o frecvență radio din Rusia transmite aproape neîntrerupt un sunet repetitiv, asemănător unui bâzâit mecanic. Din când în când, zgomotul dispare și este înlocuit de o voce care rostește cuvinte aparent fără nicio legătură între ele, nume și grupuri de cifre. Nimeni din afara structurilor care folosesc această rețea nu a explicat public, în detaliu, ce înseamnă toate aceste mesaje. Stația este cunoscută în întreaga lume sub numele de UVB-76, „The Buzzer” sau „Radioul Apocalipsei”, iar interesul pentru ea a crescut pe fondul tensiunilor dintre Rusia și Occident.Semnalul poate fi recepționat pe frecvența de 4.625 kHz, iar comunitățile de radioamatori îl urmăresc și îi arhivează transmisiunile de ani întregi. Deși în jurul stației au apărut teorii potrivit cărora ar avea legătură cu un sistem de declanșare a unui răspuns nuclear, datele disponibile indică o explicație mult mai concretă: o rețea de comunicații militare, folosită pentru transmiterea unor mesaje codificate către unități desemnate.Misterul nu a dispărut însă. Autoritățile ruse nu au oferit o explicație publică detaliată despre toate funcțiile stației, iar conținutul mesajelor nu poate fi descifrat de simplii ascultători. Tocmai această combinație dintre transmisiunile neobișnuite, legăturile militare și lipsa informațiilor oficiale a alimentat porecla de „Radioul Apocalipsei”.UVB-76, frecvența rusească pe care se aude același bâzâit de zeci de aniPostul radio funcționează pe unde scurte, la frecvența de 4.625 kHz. În locul unui program radio obișnuit, cu muzică sau prezentatori, ascultătorii aud un semnal monoton, repetat la intervale regulate. Sunetul seamănă cu un bâzâit electronic sau cu o sirenă îndepărtată și poate continua perioade îndelungate.Această emisie este întreruptă ocazional de transmisii vocale în limba rusă. O voce masculină sau feminină rostește indicative, cuvinte, nume și combinații de cifre, după care semnalul repetitiv revine.Stația a fost observată încă din anii 1970, potrivit cronologiei întocmite de comunitatea de monitorizare Priyom. Frecvența a devenit una dintre cele mai cunoscute în rândul pasionaților de unde scurte, iar emisiunile au fost înregistrate și analizate de ascultători din numeroase țări, scrie priyom.org.De ce transmite permanent un sunet repetitivBâzâitul este cunoscut în limbajul tehnic drept un semnal de identificare sau de marcare a canalului, în engleză channel marker. Acesta este emis atunci când nu sunt transmise mesaje vocale și menține frecvența ocupată sau indică faptul că respectivul canal este activ.Explicația este importantă pentru că schimbă perspectiva asupra stației. Sunetul nu trebuie interpretat automat ca un avertisment, o numărătoare inversă sau un semnal de alarmă nucleară. În contextul unei rețele militare, el poate avea rolul de a menține canalul radio disponibil pentru traficul de comunicații.Potrivit publicației WIRED, specialiștii care studiază transmisiunile pe unde scurte consideră că semnalul continuu poate servi tocmai la marcarea frecvenței în perioadele în care nu sunt transmise mesaje. În plus, comunitatea Priyom arată că postul emite în prezent acest semnal în permanență, cu întreruperi pentru transmisii vocale sau opriri ocazionale.UVB-76 sau UZB-76? De unde vine numele care a devenit celebruDenumirea UVB-76 este cea mai răspândită pe internet și în presa internațională. Există însă o particularitate tehnică: potrivit comunității Priyom, forma UZB-76 este considerată transcrierea mai corectă a indicativului auzit în vechile transmisii, iar UVB-76 s-ar fi răspândit în urma unei erori de transcriere făcute de ascultătorii occidentali.De-a lungul timpului, în mesajele transmise au apărut și alte indicative colective. Priyom consemnează folosirea unor forme precum MDZhB, ZhUOZ și ANVF, iar din 30 decembrie 2020 indicativul colectiv înregistrat este NZhTI.Așadar, numele UVB-76 nu reprezintă neapărat indicativul oficial al întregii stații. Este mai degrabă denumirea populară sub care aceasta a devenit cunoscută la nivel internațional. În schimb, porecla „The Buzzer” vine direct de la sunetul repetitiv care domină transmisiunile.Ce transmite, de fapt, stația misterioasă și de ce mesajele nu pot fi descifrate de publicCând bâzâitul se oprește, ascultătorii pot auzi un mesaj scurt, citit de o voce umană. Acesta poate conține un indicativ, un cuvânt în limba rusă și mai multe grupuri numerice.Pentru cineva care ascultă întâmplător frecvența, transmisiunile par aproape fără sens. Unele cuvinte sunt neobișnuite, altele par alese aleatoriu, iar succesiunea numerelor nu oferă indicii evidente despre conținutul mesajului.Totuși, există o explicație tehnică pentru acest tip de comunicare. Potrivit comunității Priyom, o parte dintre mesajele transmise de stație aparțin categoriei militare numite Monolith. Acestea sunt mesaje de comandă cu caracter urgent, destinate unor unități militare desemnate, care trebuie să recepționeze și să interpreteze instrucțiunile folosind proceduri și materiale de codificare specifice.Cum poate un mesaj aparent fără sens să transmită ordine militareUn cuvânt rostit la radio nu trebuie să aibă în mod obligatoriu un înțeles evident pentru cineva care nu cunoaște sistemul de codificare. În comunicațiile militare, grupurile de litere și cifre pot funcționa ca referințe către informații sau instrucțiuni păstrate în tabele și documente la destinatari.Astfel, mesajul recepționat de public poate părea o înșiruire de cuvinte fără legătură, în timp ce unitatea militară care deține documentele necesare poate interpreta informația și poate afla ce instrucțiune trebuie să urmeze.Priyom precizează că mesajele de tip Monolith sunt transmise către unități desemnate, iar recepționarea lor trebuie confirmată către structura care le-a expediat. Acesta este motivul pentru care simpla înregistrare a unei transmisiuni nu permite descifrarea conținutului de către radioamatori.Într-un material publicat de WIRED, istoricul Māris Goldmanis, care urmărește rețelele radio de acest tip, explica faptul că mesajele înregistrate de-a lungul anilor nu au fost descifrate public. Potrivit acestuia, scopul principal al stației este deservirea rețelei strategice de comunicații militare rusești, care trebuie să conecteze unități aflate la distanțe foarte mari.De ce Rusia are nevoie de asemenea rețele radioRusia are un teritoriu foarte întins, iar comunicațiile militare trebuie să funcționeze inclusiv între structuri aflate la sute sau mii de kilometri distanță.Undele scurte au avantajul că se pot propaga pe distanțe mari, inclusiv dincolo de orizontul radio obișnuit. Acest lucru le face utile pentru transmiterea de informații între puncte îndepărtate, mai ales în situațiile în care alte canale de comunicații sunt indisponibile sau vulnerabile.Sistemele moderne de comunicații oferă multe alte posibilități, dar acest lucru nu înseamnă că rețelele radio pe unde scurte au devenit inutile. Ele pot reprezenta o soluție suplimentară de comunicare, cu o infrastructură relativ simplă și cu posibilitatea de a acoperi zone geografice foarte mari.Māris Goldmanis a explicat pentru WIRED că asemenea rețele pot avea o utilizare obișnuită, inclusiv în timp de pace, și nu trebuie asociate automat cu pregătirea unei operațiuni militare majore.De la baza militară din Povarovo la districtul militar Leningrad. Unde se află UVB-76Multă vreme, stația a fost asociată cu o instalație militară din Povarovo, localitate aflată la nord-vest de Moscova. Acolo se afla vechiul centru de comunicații de la care era transmis semnalul, iar monitorizarea radio a permis identificarea zonei în care funcționau echipamentele.În 2010, situația s-a schimbat. Potrivit Priyom, postul a încetat să mai deservească vechiul district militar Moscova și a fost integrat în rețeaua districtului militar Vest, care avea o zonă de acoperire mult mai mare.Odată cu reorganizarea structurilor militare rusești din februarie 2024 și desființarea districtului militar Vest, rețeaua a ajuns să deservească districtul militar Leningrad. Specialiștii care monitorizează postul indică existența mai multor puncte de emisie, în apropierea Sankt Petersburgului și a Moscovei, care pot fi schimbate în funcție de necesități.Baza abandonată care a atras exploratorii urbaniVechiul amplasament din Povarovo a devenit cunoscut și în afara comunităților de radioamatori. În 2011, exploratori urbani au ajuns la instalația abandonată și au descoperit echipamente radio, documente și registre care sugerau că locul fusese folosit în legătură cu stația misterioasă.Fotografiile și relatările publicate ulterior pe internet au alimentat și mai mult interesul pentru UVB-76. Pentru mulți dintre cei care urmăreau postul, ideea unei instalații militare părăsite, cu documente rămase în urmă, părea să confirme caracterul secret al operațiunii.Totuși, abandonarea vechii baze nu a însemnat oprirea stației. Semnalul a continuat să fie recepționat după mutarea operațiunilor, ceea ce a confirmat că postul nu depindea de un singur amplasament. WIRED a relatat despre vizita exploratorilor și despre echipamentele găsite în vechea instalație.Legătura cu „Mâna Moartă”. Este UVB-76 conectată la sistemul nuclear rusesc?Aceasta este întrebarea care a transformat un post radio militar într-un subiect asociat cu posibilitatea unui război nuclear.Una dintre cele mai răspândite teorii susține că UVB-76 ar avea legătură cu sistemul rusesc Perimeter, cunoscut în Occident sub numele de Dead Hand sau „Mâna Moartă”. Acesta este asociat cu mecanismele de comandă și control nuclear ale Rusiei și cu menținerea posibilității unui răspuns militar chiar dacă infrastructura obișnuită de comunicații ar fi distrusă într-un atac.În jurul stației s-a răspândit astfel ideea că bâzâitul ar reprezenta un semnal de control, iar oprirea definitivă a acestuia ar putea declanșa lansarea armelor nucleare. Este una dintre cele mai spectaculoase teorii despre UVB-76, dar și una pentru care nu există dovezi publice.Potrivit comunității Priyom, presupunerea că stația ar funcționa ca un întrerupător pentru sistemul „Mâna Moartă” este falsă. Aceeași comunitate identifică postul drept o rețea operațională de comunicații militare, nu drept un mecanism care declanșează automat arme nucleare.Ce este, de fapt, sistemul PerimeterSistemul Perimeter a fost conceput în perioada sovietică pentru a păstra posibilitatea transmiterii unui ordin de represalii nucleare chiar dacă infrastructura obișnuită de comandă ar fi fost afectată.Într-o analiză publicată la 28 septembrie 2026, The Insider a prezentat explicațiile expertului în forțe nucleare ruse Pavel Podvig, care a atras atenția că Perimeter este descris adesea în mod eronat drept un sistem complet automat de lansare a rachetelor.Potrivit expertului, sistemul este în primul rând o soluție de comunicații de rezervă. Rachetele speciale de comandă pot transmite ordine și coduri către unitățile de lansare dacă liniile obișnuite de comunicații sunt distruse. Podvig a explicat că o variantă complet automată a fost luată în calcul în etapa de proiectare, dar a fost abandonată din cauza riscului ca secvența de lansare să nu mai poată fi oprită. În forma descrisă de expert, lansarea rachetelor de comandă presupune un ordin uman.Această distincție este esențială. Existența unui sistem de comunicații de rezervă pentru comanda nucleară nu demonstrează că UVB-76 face parte din el. Mai mult, WIRED a consultat specialiști care au explicat că nu există o legătură tehnică demonstrată între frecvența de 4.625 kHz și sistemul Perimeter.Poate oprirea bâzâitului să declanșeze un război nuclear?Nu există dovezi că întreruperea semnalului UVB-76 ar putea declanșa un atac nuclear. De-a lungul timpului, postul a avut perioade de tăcere, defecțiuni și întreruperi ale transmisiunii, fără ca acestea să fie urmate de un atac nuclear.În plus, sistemul Perimeter, așa cum este descris de expertul Pavel Podvig, nu funcționează ca un mecanism simplu de tipul „semnalul dispare, rachetele sunt lansate”. El face parte dintr-o infrastructură mult mai complexă de comandă și control, care presupune îndeplinirea unor condiții și transmiterea unor ordine autorizate.Prin urmare, asocierea dintre bâzâitul de pe frecvența de 4.625 kHz și declanșarea automată a unui război nuclear rămâne o speculație, nu un fapt confirmat.De ce a devenit „Radioul Apocalipsei” un instrument al propagării friciiMisterul tehnic al stației a fost amplificat în ultimii ani de interesul rețelelor sociale și al unor publicații care au asociat mesajele sale cu evenimente internaționale importante.În 2024 și 2025, anumite publicații rusești și canale apropiate mediului pro-război au început să prezinte transmisiunile UVB-76 drept posibile avertismente sau coduri transmise înaintea unor evenimente militare. Unele materiale au sugerat legături între activitatea stației și atacuri, negocieri sau escaladări ale tensiunilor internaționale.O investigație publicată de WIRED în august 2025 a descris felul în care această interpretare a fost amplificată de anumite surse media rusești și de canale de pe Telegram. Publicația a arătat că misterul stației a fost folosit pentru a alimenta temerile privind un posibil conflict nuclear, deși nu existau dovezi că mesajele reprezentau avertismente despre asemenea evenimente.Radioamatorii au surprins chiar și intervenții străine pe frecvențăUn alt detaliu interesant este că nu toate sunetele neobișnuite au fost neapărat produse de operatorii stației. WIRED a relatat că, de-a lungul timpului, persoane care au intervenit neautorizat pe frecvență au întrerupt semnalul cu sunete, muzică și alte transmisii.Printre exemplele menționate se numără sunete de pisici și fragmente muzicale. Unele dintre aceste intervenții au provocat confuzie în rândul celor care monitorizau postul, deoarece nu era întotdeauna clar dacă vocea sau sunetul provenea de la operatorii rețelei militare ori de la persoane care reușiseră să transmită pe aceeași frecvență.Acest lucru arată cât de ușor poate fi interpretată greșit o înregistrare desprinsă de context. Un mesaj neobișnuit nu reprezintă automat o comandă militară, iar o schimbare a semnalului nu trebuie considerată o dovadă a unei crize nucleare.Misterul real al UVB-76 este, probabil, mai puțin spectaculos decât legenda care s-a construit în jurul său: o rețea de comunicații militare care continuă să funcționeze, transmite mesaje pe care publicul nu le poate descifra și despre care autoritățile ruse nu oferă explicații complete. Iar în lipsa informațiilor oficiale, fiecare bâzâit, întrerupere sau cuvânt rostit pe frecvența de 4.625 kHz continuă să alimenteze întrebări.

Ar putea să vă placă și

Lasă un comentariu