Atacurile din 7 octombrie – o zi tragică pentru Israel
La un an distanță de atacurile Hamas din 7 octombrie 2022, Israelul continuă să se confrunte cu întrebări dificile referitoare la cea mai mortală zi din istoria sa. Această zi a fost marcată de o surpriză totală, când puternica armată israeliană a fost copleșită de un atac coordonat al grupării Hamas, subliniază bbc.com.
Invazia bazei Nahal Oz
BBC a obținut informații de la familiile soldaților despre ce s-a întâmplat la baza militară Nahal Oz, situată la granița cu Gaza. În dimineața zilei fatidice, baza a fost invadată de combatanți Hamas, cu un bilanț tragic de peste 60 de soldați israelieni uciși și mulți alții luați ostatici. Deși armata israeliană nu a publicat deocamdată un raport oficial referitor la incidentele din acea zi, familiile victimelor au fost informate, iar unele au comunicat detalii către BBC. Aceste informații constituie printre cele mai apropiate date oficiale cu privire la cele întâmplate.
Reconstituirea evenimentelor
Pentru a reconstrui evenimentele din acea dimineață, BBC a discutat cu supraviețuitorii, a analizat mesajele digitale ale celor decedați și a ascultat înregistrări vocale ce documentează atacul. Aceste mărturii ajută la conturarea unei imagini clare a vitezei și brutalității atacului.
Semnele de alarmă ignorate
Raportările sugerează că mulți soldați de la baza Nahal Oz au observat activități suspecte cu câteva zile înainte de 7 octombrie, semnalizează nu doar femeile care monitorizau camerele de supraveghere. Soldații au remarcat o scădere bruscă a activității Hamas în zilele anterioare atacului. De asemenea, se pare că un număr semnificativ de soldați israelieni nu erau înarmați, conform protocoalelor care stipulau retragerea în caz de atac, nu avansarea.
Probleme de echipare și reacție
Unele echipamente de monitorizare au fost fie ineficiente, fie ușor distrugibile de către Hamas. Detaliile obținute ridică întrebări, inclusiv motivele pentru care atât de puțini soldați erau înarmați într-o bază aflată atât de aproape de frontieră, lipsa de reacție la avertizările primite, întârzierea sosirii întăririlor și dacă structura bazei a contribuit la lipsa de protecție a personalului. IDF a precizat că efectuează o anchetă amănunțită asupra evenimentelor din 7 octombrie, inclusiv cele de la Nahal Oz, și a circumstanțelor premergătoare.
Informații despre securitatea bazei
La 7 octombrie, o soldată cunoscută sub numele de Sharon și-a început tura la Nahal Oz, localizată la aproximativ un kilometru de gardul de frontieră cu Gaza, în jurul orei 04:00. Ea făcea parte dintr-o unitate exclusiv feminină desemnată să analizeze imaginile livestream captate de camerele de supraveghere de-a lungul gardului. Femeile lucrau în schimburi în camera de război a bazei, numită Hamal, unde monitorizau activitatea din Gaza.
Condiții de muncă și siguranță
Hamal era o camera bine protejată, fără feronerie din exterior, cu ușă solidă și pereți antiglont, având protocoale stricte de securitate. IDF a comunicat familiilor soldaților aflați în bază pe 7 octombrie că o mare parte dintre aceștia nu erau înarmați. Generalul Israel Ziv, fost șef al Diviziei de Operațiuni IDF, a declarat pentru BBC că, în timpul activităților sale, nu ar fi permis prezența soldaților neînarmați în zonele de frontieră, descriind această situație ca fiind ilogică.
Iminența atacului
Personalul înarmat din acea zi includea unități de infanterie din brigada Golani a IDF. Anterior, BBC a raportat că unitățile Tatzpitaniyot au observat o intensificare a activităților suspecte pe cealaltă parte a gardului. Aceste observații au fost confirmate de soldați din diferite unități ale bazei, care s-au arătat îngrijorați. Cu toate acestea, cu câteva zile înainte de 7 octombrie, atmosfera a devenit paradoxal liniștită, un sentiment care îi neliniștea pe soldați.
Îngrijorările soldaților
Un soldat de infanterie care se afla la baza respectivă își amintește: „Nu era nimic, și aceasta ne înspăimânta.” Această stare de neliniște a fost generalizată, iar soldații știau că tensiunile erau în creștere, chiar dacă nu erau martori la activitate intensă. Această așteptare a tensionat și mai mult relațiile în interiorul bazei, unde fiecare soldat își dorea să fie pregătit pentru un eventual conflict pe care nimeni nu-l anticipa în proporțiile care aveau să se producă.
Percepția unei amenințări iminente
Lumea din jur simțea că ceva nu era în ordine. Eșecul Forțelor de Apărare Israeliene (FDI) de a anticipa evoluțiile era cauzat de „o mare aroganță”, după cum afirmă generalul Ziv. Acesta subliniază gândirea conform căreia „Hamas nu va ataca, nu îndrăznesc să o facă și, chiar dacă o vor face, nu au capacitatea necesară”. „Ne-am culcat pe 6, gândindu-ne că e o pisică acolo, iar la 7 am realizat că era un tigru”.
O dimineață obișnuită cu un avertisment neobișnuit
Pe la ora 05:30, membrii trupei Golani s-au pregătit pentru o patrulă cu jeep-uri de-a lungul părții israeliene a gardului, o activitate pe care o desfășurau frecvent dis-de-dimineață, înainte de răsărit. Cu toate acestea, au fost instruiți de superiori să amâne patrula din cauza unei amenințări cu rachete antitanc, conform declarațiilor a trei soldați pentru BBC. „A existat un avertisment. Ni s-a interzis să urcăm pe traseul de lângă gard”, își amintește unul dintre ei.
Amenințare percepută cu neglijență
Un alt soldat, Shimon Malka, în vârstă de 21 de ani, a menționat că un astfel de avertisment era neobișnuit, dar nu nemaiauzit, astfel că nu i-au dat o importanță deosebită. Malka povestește despre atmosfera din acea dimineață: „Pentru noi, a fost doar o altă zi. Îmi amintesc că la ora 6 am spus că ne vom întoarce la culcare pentru că era sâmbătă”.
Protocolul standard și interpretarea sa greșită
Generalul Ziv explică faptul că protocolul standard al FDI presupune retragerea personalului în timpul unor atacuri suspecte, pentru a evita expunerea ca țintă. Cu toate acestea, el adaugă că „Hamas a conștientizat acest lucru și l-a folosit în avantajul lor”. Ziv consideră că baza ar fi trebuit dotată cu poziții strategice din care Golani să poată reacționa în siguranță. „Există tehnici simple pentru a acoperi soldații, astfel încât aceștia să fie protejați, dar în același timp să rămână în poziția de a reacționa”, afirmă el.
Detectarea activităților inamice
În timp ce Golani aștepta în spatele gardului, Sharon a observat mișcări ale luptătorilor Hamas, însă acestea păreau a fi de rutină, „au și ei ture”. La ora 06:20, Hamas a început să lanseze rachete, dar, conform spuselor lui Sharon, acest lucru nu i s-a părut alarmant, având în vedere că se mai confruntase cu atacuri anterioare, iar baza era bine protejată. „De obicei, se trage timp de cinci minute și apoi se ia o pauză”, adaugă acesta. Însă, de această dată, pauza nu a mai avut loc.
Informații critice transmise prin radio
În jurul orei 06:30, Sharon a observat cum forțele Hamas se apropie de gard. Tatzpitaniyot a transmis informații prin radio către forțele terestre pentru a le alerta cu privire la situația emergentă. „La toate posturile, patru persoane fug spre gard, recepționat”, a anunțat una dintre tinerele femei, cu vocea ușor tremurândă. „Identific două persoane înarmate care aleargă spre gard, recepționat.”
Reacții în fața unei posibile incursiuni
În același interval de timp, Shimon a auzit un mesaj codificat referitor la un atac cu rachete. Comandantul său le-a ordinat să sară din jeep și să se îndrepte, urcând într-un Namer, un vehicul blindat israelian. Cu toate acestea, el nu a observat niciun atac și a presupus că era vorba doar despre un exercițiu.
Fragilitatea zidului de fier
Acest zid de fier era mult timp considerat de FDI și populația israeliană ca fiind impenetrabil, dar bazele situate de-a lungul său au început să raporteze breșe semnificative. Fiecare Tatzpitaniyot aflat în tură la Nahal Oz a observat între două și cinci încălcări ale gardului de frontieră de către luptătorii Hamas, confirmă Sharon, care a fost martor la incursiunile inamice.
Deficiențele unei bariere percepute
Generalul Ziv subliniază că ușurința cu care luptătorii au reușit să traverseze gardul subliniază vulnerabilitățile unei bariere considerată ca fiind impenetrabilă. „După cum ați putut observa, două camioane încărcate ar fi putut veni și să o împingă. Nu existau obstacole. Chiar și un câmp minat de 50 sau 60 de metri ar fi întârziat Hamas câteva ore”, estimează acesta.
Primul atac îndreptat asupra postului de observație
Cu câteva momente înainte de ora 06:40, un post de observație de la Nahal Oz a fost lovit și distrus de o rachetă, conform rapoartelor FDI disseminate de BBC. Un sistem de lunetiști a fost activat din Hamal, centrul strategic al bazei, iar un ofițer a încercat să deschidă focul asupra unor ținte inamice.
Atacul Hamas asupra bazei militare
Oamenii înarmați care încercau să treacă granița au fost subiecți ai unei intervenții din partea IDF (Forțele de Apărare Israeliene), care a informat familiile despre situație. Ofițerii de infanterie s-au alăturat unității Tatzpitaniyot din Hamal. Sharon, un martor, își amintește că un comandant a sosit chiar în pijama. Pe măsură ce atacatorii continuau să tragă asupra camerelor de supraveghere, ecranele de monitorizare din Hamal au început să se întunece.
Tactica aleasă de Hamas, de a acționa sub privirile camerelor de supraveghere în săptămânile anterioare, a fost comentată de generalul Ziv ca o tentativă de a „normaliza” situația. La doar 100 de metri de locul în care lucrau Tatzpitaniyot, un balon de observație, Alroy, a fost trezit de sunetele sirenelor și rachetelor, a declarat tatăl său, Rafi Ben Shitrit, pentru BBC.
Investigații asupra incidentului
IDF a oferit ulterior familiei detalii despre o investigație preliminară legată de evenimentele din acea zi. Balonul operativ din Nahal Oz, care oferea o observație mai extinsă în Gaza, ar fi trebuit să fie funcțional nonstop. Cu toate acestea, pe 7 octombrie, acesta a fost unul dintre cele trei baloane de pe graniță care au fost dezactivate. „Balonul din Nahal Oz nu a fost funcțional și nimeni nu era îngrijorat, fiindcă li s-a spus că reparările vor fi efectuate duminică”, a afirmat dl Ben Shitrit.
O atmosferă de relaxare domnea printre soldați, iar unii credeau că Hamas era descurajată, considerând că eventualele infiltrări ar fi doar tentative minore.
Comunicarea între soldați
Întorcându-se la punctul de observație, Sharon a continuat să comunice cu intensitate cu soldații de pe teren. „Am plâns și am anunțat, în același timp”, spune ea. Își amintește că un ofițer comandant a strigat „liniște”, deoarece unele dintre soldațele mai tinere pierdeau foamea de concentrare în mijlocul haosului.
La barieră, Shimon a urmat instrucțiunile date prin radio. O stare inexplicabilă de panică se făcea resimțită în vocea unei femei auzite prin comunicații, lăsându-l confuz percepțiilor sale. „Simțeam stresul, dar nu puteam vedea nimic”, a menționat el. Când unitatea lui a ajuns acolo unde a fost ghidată de Tatzpitaniyot, au observat camioanele Hamas pătrunzând prin gard.
Riposta soldaților
„Au început să tragă în noi. Poate erau cinci camioane”, a declarat Shimon. Soldații au ripostat și au neutralizat atacatorii care se aflau pe motociclete. La puțin timp după ora 07:00 a avut loc un moment de maximă panică. Oamenii înarmați ai Hamas se aflau la ușa Hamalului. Sharon își amintește că a fost informată: „Ridică-te, teroriștii sunt la ușă”.
Comandamentul a decis ca Tatzpitaniyot să își părăsească pozițiile și să se îndrepte către un birou din camera de război. Generalul Ziv subliniază că liderii militari nu au alocat suficientă atenție apărării bazelor, concentrându-se în schimb pe patrulele externe.
Atacul asupra adăpostului
Aproximativ la 07:20, adăpostul cunoscut sub numele de „scut” a fost atacat. Printre cei care s-au adăpostit acolo se aflau și câțiva Tatzpitaniyot aflați în timpul liber, care erau protejați de „patru războinice”, conform unui mesaj WhatsApp trimis la 07:38 de un alt Tatzpitaniyot aflat în adăpost, mesaj care a fost văzut de BBC.
IDF a comunicat familiilor că aceste „războinice” erau singurele persoane armate care se aflau în adăpost și au reușit să-i mențină pe atacatorii Hamas la distanță prin focuri de armă, până într-un anumit moment, când o explozie de grenadă a dus la moartea unui comandant și a rănit alți soldați din interior.
Evacuarea soldaților din adăpost
În acele momente critice, aproximativ 10 soldați au reușit să iasă din adăpost și s-au încuiat în barăcile de cazare, în timp ce restul soldaților din adăpost fie au fost uciși, fie capturați de Hamas. Shimon și comandanții săi s-au întors la bază, dar nu erau conștienți de gravitatea situației. La scurt timp, IDF a raportat familiei unuia dintre soldații uciși că atacul asupra bazei a fost inițiat de atacuri cu drone, urmate de o ofensivă din partea a 70 de luptători din patru direcții, pe măsură ce dimineața se desfășura.
Atacul Hamas asupra bazei
În Fâșia Gaza, mii de oameni au traversat granița în timpul atacurilor organizate de Hamas. La întoarcerea de la misiune, Shimon, un soldat israelian, a început să realizeze amploarea evenimentului. „Când am ajuns la bază, totul arsese,” a afirmat el, descriind devastarea.
Încercările de a obține ajutor
Într-o întâlnire tensionată în biroul comandamentului, Sharon, un alt soldat, a relatat cum un grup de aproximativ 20 de oameni încerca să se calmeze reciproc. În același timp, solicitările pentru întăriri au fost repetate. „Cred că cineva a menționat că nu existau întăriri disponibile, iar ofițerul meu a spus: „Nu avem nevoie de întăriri, avem nevoie de salvare,” a spus Sharon.
Intervenția dronei israeliene
Cu puțin înainte de ora 08:00, o dronă israeliană denumită Zik a fost desfășurată. Totuși, aceasta a avut dificultăți în a distinge între soldații israelieni și luptătorii Hamas, ceea ce a făcut ca atacurile să fie mai lente și mai imprecise. În același timp, baza a fost ținta unor atacuri intense, soldații luptând pentru a împiedica infiltrarea Hamas în clădire.
Luptele intense de la bază
Luptele au continuat timp de aproximativ patru ore, Shimon raportând că soldații din baza respectivă erau complet depășiți numeric. În acea dimineață, soldații Golani s-au îndreptat spre sala de mese, unde au fost avertizați că acolo se adăposteau mulți din atacatori. „În acea zi, la fiecare 25 de soldați, erau 150 de oameni înarmați,” a confirmat un ofițer.
Strategia Hamas
Generalul Ziv a explicat că Hamas a acționat printr-o „înmulțire” a atacurilor, cu peste 70 de breșe diferite și aproximativ 3.000 de teroriști incluși în atacuri coordonate. „Au știut că nu au calitate, așa că au mers pe cantitate,” a declarat acesta, evidențiind organizarea lor.
Imagini tulburătoare din timpul atacului
Un videoclip capturat în timpul atacului a arătat ofițeri de la Nahal Oz capturați de Hamas, în timp ce un atacator amenința. Naama Levy, o tânără angajată recent la bază, s-a folosit de ocazie pentru a exprima solidaritatea față de poporul palestinian, în timp ce se observa o stare de disperare în rândul colegilor ei.
Impactul psihologic asupra familiilor
Mama Naamei, Dr. Ayelet Levy, a comunicat că imaginarul generat de rănile și teroarea experimentată de fiica sa este devastator. Aceasta a menționat că „rănile și sângele, ceea ce a spus ea, și groaza din momentele respective sunt de neuitat”.
Răspunsurile întârziate ale forțelor israeliene
După mai bine de trei ore de la declanșarea atacului, la ora 09:45, un elicopter IDF a început să deschidă foc asupra atacatorilor Hamas, sporind salvarea în zona bătăliei. Văzând violența din toate unghiurile, Shimon și alți șase soldați au fost nevoiți să părăsească baza și să se retragă prin împrejurimi.
Provocările întâmpinate în retragere
Pe parcursul retragerii, Shimon a relatat că a fost țintit de focuri de armă din toate direcțiile. „Auzind focurile de armă, simțeam gloanțele zburând pe lângă noi, iar căldura lor era resimțită,” a continuat el, descriind atmosfera extrem de periculoasă și haotică.
Absența informațiilor clare în timpul atacului
Generalul Ziv a caracterizat situația drept o „furtună perfectă”, subliniind că întăririle nu au sosit din lipsă de informații precise legate de desfășurarea evenimentelor. „Nimeni nu știa exact ce se întâmplă și unde să trimită întăririle,” a concluzionat acesta.
Opțiunile limitate ale soldaților
După evadarea de la locul faptei, Shimon s-a regrupat ca lunetist, înainte de a se alătura altor soldați care aveau rolul de a proteja un kibbutz. Această mutare a fost esențială pentru el și colegii săi, având în vedere intensificarea conflictului.
Evenimentele de după atac
Între timp, la camera de război din Hamal s-au desfășurat discuții și strategii pentru a face față repercussions of the attack. Tensiunea se intensifica pe măsură ce soldații se regrupau, iar deciziile luate ar fi avut un impact semnificativ pe termen lung asupra desfășurării conflictului.
Incidentul din camera de război
Atacurile din 7 octombrie au avut consecințe devastatoare asupra unităților de apărare israeliene, în special asupra camerelor de război. Din cauza unei întreruperi a curentului electric, ușile, activate printr-un sistem electric, s-au deblocat, lăsând camera de război vulnerabilă. În acea zi, luptătorii Hamas au început să tragă în interior și să lanseze grenade. Conform celor relatate de IDF, un soldat Golani a reușit să se lupte față în față cu un atacator, dar a plătit cu viața pentru curajul său.
Declarațiile oficiale
Generalul Ziv a menționat că, în momentul în care soldații au contat pe încuietori pentru securitate, sistemul militar mai mare a cedat. În informările transmisesc familiilor, IDF a specificat că „teroriștii au aruncat o substanță inflamabilă în Hamal și i-au dat foc”. Consecințele acestui atac au fost devastatoare; fumul și flăcările au transformat camera în locuință de groază.
Supraviețuitorii atacului
Sharon, o supraviețuitoare a atacului, a descris atmosfera copleșitoare din camera de război: „Fumul era foarte gros. Toată lumea a început să tușească și să se sufoce. Oamenii au început să cadă și să leșine”. O mamă a relatat că IDF le-a comunicat despre folosirea unei „substanțe toxice” în atac, un detaliu care nu era cunoscut de toți cei prezenți și despre care unii au afirmat că a fost modificat ulterior în comunicările de după incident.
Escape din infern
În jurul orei 12:30, șapte persoane din Hamal, inclusiv Sharon, au reușit să ajungă la fereastra toaletei și să evadeze. Aceștia au aşteptat apoi alți supraviețuitori, dar s-au dovedit a fi singuri. Din toate Tatzpitaniyot-urile aflate în tură în ziua respectivă, Sharon a fost singura care a supraviețuit. O altă tânără din unitate, care se afla la bază dar nu lucra în acea dimineață, a reușit să supraviețuiască și ea.
Controlul recâștigat
Până la sfârșitul zilei, armata israeliană a reușit să recapete controlul, însă prețul a fost unul ridicat, cu mulți soldați care nu au supraviețuit. Printre Tatzpitaniyot, șapte au fost luați ostatici în Fâșia Gaza, unde, din păcate, unul a fost ucis, altul a fost salvat, iar cinci au rămas captivi.
Consecințele în Israel
În total, în acea zi fatidică, în Israel au fost înregistrate aproximativ 1 200 de victime, din care peste 300 de soldați. Pe lângă numărul mare de morți, alte 251 de persoane au fost răpite. Conform Ministerului Sănătății condus de Hamas, după acest incident, peste 41 000 de palestinieni au fost uciși ca urmare a acțiunilor militare israeliene în Gaza.
Detalii despre luptă
Printre victimele de la Nahal Oz s-au numărat și balonistul Alroy și tovarășii săi, care au fost implicați într-o intensă confruntare cu Hamas. Potrivit tatălui său, aceasta a fost o luptă lungă, dar echipa a reușit să elimine aproape 10 inamici. Totuși, cei cinci soldați au fost depășiți numeric, iar la ora 14:30 au fost găsiți fără viață în interiorul unui adăpost mobil.
Dărâmăturile camerei de război
Camera de război, gândită pentru a fi un loc sigur pentru unitatea de apărare, a fost distrusă complet de atacurile inamicilor. Fotografii și înregistrări video ulterioare arată pagubele: spațiul carbonizat, echipamentele de monitorizare transformate în morman de resturi. Fragmente de oase au fost descoperite printre ruinele îngrozitoare.
Întrebările rămân
Supraviețuitorii și familiile celor implicați în incident rămân cu incertitudini și întrebări fără răspuns. Aceștia se confruntă cu durerea pierderilor și cu dorința de a înțelege cum a putut o astfel de tragedie să aibă loc, având în vedere pregătirea și resursele militare implicate.