Povești de succes cu români care au plecat de la zero și au reușit în viață: „Pentru mine ei sunt cel mai bun exemplu că se poate, orice s-ar întâmpla”  

Oamenii care pornesc de la zero în viață și reușesc să aibă succes sunt dovada că determinarea, munca și curajul pot depăși orice obstacol. De multe ori, aceștia își asumă riscuri mari, începând fără resurse materiale sau sprijin, dar cu o viziune clară și dorința de a reuși.Ads.Înfruntând provocări precum lipsa experienței, a relațiilor sau a stabilității, ei găsesc soluții și construiesc pas cu pas drumul către succes. Poveștile lor inspiră, arătând că succesul nu depinde de unde pornești, ci de perseverența și capacitatea de a învăța din fiecare pas.O temă de discuție pe această temă a fost deschisă de un utilizator al platformei Reddit. „Oameni care au plecat de la 0, și acum sunt sus… sau cât mai sus” „O curiozitate venită pe moment în cap… Aveți astfel de cunoștințe? Știu pe cineva, de exemplu, care acum 8 ani lucra pe 1.200 lei în țară, iar acum are 3 mașini de 50k+ fiecare + casă cumpărată + firmă de construcții (în Belgia). Sau altă persoană care la fel, lucra acum 5-6 ani pe minim, a început să care câte un vițel doi cu o dubiță mică, iar acum are mare fermă de vite…”, a scris acesta pe Reddit.Postarea sa a strâns peste 300 de comentarii în care oamenii au relatat cazurile personale sau pe cele ale cunoscuților. „Părinții mei sunt astfel de oameni” “Cunosc caz la mine în sat, cu unul care trăiau, nu rău, dar normal, creșteau vaci și porci, și erau țărani. A deschis un mic chioșc în cele din urmă, după a devenit primar, și acum 15 ani mai târziu, e milionar în euro, deține o clinică privată în București, aproape toate terenurile agricole din sat și vreo 20 de case (unele cumpărate, altele luate mai cu japca), niște magazine și cine știe ce mai ce… Cheia succesului în viață e să devii primar.”Cineva a spus povestea părinților care au luat viața de la zero după ce au pierdut tot.“Pot spune că părinții mei sunt astfel de oameni. În 2009 în criza financiară au pierdut tot: locuită, joburi… tot. Au fost nevoiți să ia viața de la zero. Și-au adunat bani, după ani de zile, și-au deschis o firmă și o administrează împreună. Azi au casă, mașini, ne-au ținut în facultate pe mine și pe sora mea, ne-au luat mașină și câte o garsonieră. Pentru mine ei sunt cel mai bun exemplu că se poate, orice s-ar întâmpla.A fost foarte greu la început să gestioneze ai mei banii. Mâncam ce era mai ieftin, aveam fiecare 3 bluze și două perechi de pantaloni, o geacă și o pereche de încălțăminte per sezon, pe care îi tot spălam și îi purtam. Asta cred că a fost cea mai mare frustrare cu care am rămas. Tatăl meu a plecat inițial câțiva ani să lucreze în străinătate pentru a strânge câțiva bani. Eu eram clasa a 5-a și sora mea la grădiniță. Nu pot zice că au existat diferențe, aveam puțin, nu prea aveau ce să ne ofere. Pe mine m-a afectat mai mult pentru că țin minte toate neajunsurile. În primul rând, părinții mei erau destul de depresivi în acea perioadă și eu sufeream să îi văd așa. Eu nu aveam strictul necesar de haine și au mai râs colegii că veneam îmbrăcată la fel. Sunt și mai zgârcită din fire, probabil datorită acestei experiențe. Când am crescut și am început să primesc 5-10 lei să ies în oraș, cheltuiam foarte puțini bani și restul îi strângeam în plic să avem în caz că se va mai întâmpla asta. Nu am spus nimănui de acei bani.“„Este exemplul de om pe care îl dau mereu și care îți demonstrează că se poate orice” O utilizatoare l-a dat ca exemplu pe soțul său.“Soțul meu pentru mine este cel mai bun exemplu: pornit de pe la 16-17 ani cu calculatoarele, zero susținere, din contră pus o groază de piedici, provenit din familie cu datorii și nimic ….A muncit zi de zi din pasiune și o face în continuare, acum la 36 de ani are tot ce își dorește și eu și copiii pe lângă el cu tot ce ne dorim. Un om extraordinar de talentat și profesionist, care cumva reușește să gestioneze două contracte (în domeniul IT) de acasă (peste 10 ore de muncă zilnică) să stea cu cel mic (de 11 luni), să-l ducă pe cel mare la toate activitățile și să îi citească zilnic și să petreacă și timp la garaj cu băieții să lucreze la project car-ul lui și să-mi dea mie spațiu și timp să mă pot desfășura în cariera mea cu tot ce îmi doresc, așa cum și eu l-am susținut când a fost avântul lui cel mai mare. Este exemplul de om pe care îl dau mereu și care îți demonstrează că se poate orice.”„Tot ce au în comun oamenii ăștia e că au investit banii” Cineva a dat mai multe exemple, evidențiind în final ce au în comun toate acele persoane.“Cunosc câteva persoane care se încadrează în ceea ce cauți tu.A și B nu aveau bani de ieșit în oraș la 15 ani și peste încă vreo 10 își dau apartamentele în airbnb.C și-a făcut un website acum 10 ani și a făcut un 6 figures, îi investește de atunci bine și a mai făcut și o firma să nu se plictisească.D s-a dus de tânăr ca programator mai la stânga noastră, a ajuns CEO la aceeași firmă după vreo 10 ani de muncă.E s-a dus în Thailanda la 25 de ani ca să nu mai cheltuiască așa mulți bani în USA, la 30 era milionar și acum are o firmă de 8 figures.F nu a luat Bacul și a muncit 3-4 ani în Anglia, a venit acasă, a făcut firma și îi merge foarte bine.G vindea gold în WOW acum 10-15 ani, acum are multe afaceri profitabile în București.H s-a născut în India în cea mai mare sărăcie din lume. La 40 de ani are un VC crescut de el în 20 de ani de investiții ok.I stă deja în vest cu familia de mulți ani de zile. A pornit dintr-un sat uitat de lume, a lucrat 5-6 ani pe un job prost plătit, dar în rest a ținut de bani. Singurul regret care îl are e că “nu a investit banii de când era tânăr”.J a fost agent imobiliar și a luat 2 apartamente de tânăr. Restul de bani i-a jonglat în crypto până și-a făcut și o casă.Tot ce au în comun oamenii ăștia e că au investit banii. Unii în instrumente financiare, alții în ei, alții în companiile lor.Dar majoritatea nu au 3 mașini și alte chestii, majoritatea au pus banii să muncească pentru ei și și-au asigurat un trai bun.“ „A ajuns acolo unde a vrut” “Da, am un verișor care la 18 ani a furat bani de la taică-su și a fugit din țară. A fost ospătar, apoi bucătar, pe un vas de croazieră timp de câțiva ani, apoi s a întors în țară și a făcut armata, după care a plecat înapoi și a lucrat că tehnician de evenimente (practic monta corturi pentru nunți). Apoi, pe la 30 și puțin de ani s a apucat de renovări și reparații (face tot de la zugrăvit și montat gresie, faianță, până la pus termopane și instalații sanitare). A lucrat sub aripa unui „patron” până a învățat meserie și a început să facă totul pe cont propriu, păstrând contactele clienților.Continuarea pe Ziare.com