Ciuperca periculoasă Candidozyma auris
O ciupercă alarmantă, Candidozyma auris, cauzează probleme serioase în spitalele din peste 40 de țări. Un studiu recent realizat la nivel european subliniază faptul că C. auris, o specie fungică rezistentă la tratamente, își extinde rapid aria de răspândire în unitățile medicale din continent. Numărul cazurilor și al focarelor este în creștere, iar anumite zone se confruntă acum cu o transmitere locală constantă.
Izolarea inițială a ciupercii
Cercetătorii au izolat pentru prima oară C. auris din urechea unui pacient din Japonia în anul 2009. De atunci, ciuperca a evoluat și s-a extins în spitalele din mai mult de 40 de țări, conform raportărilor media. În Europa, numărul total de cazuri între 2013 și 2023 a depășit 4.000, dintre care 1.300 au fost raportate doar în cursul anului trecut.
Cresterea cazurilor în Marea Britanie
Marea Britanie a înregistrat o creștere semnificativă de 23% a cazurilor în ultimele luni, ceea ce evidențiază gravitatea situației. Această tendință îngrijorătoare ridică semne de întrebare privind eficiența măsurilor de control și prevenire a infecțiilor în spitale.
Impactul asupra pacienților
De obicei, ciuperca C. auris generează doar infecții minore la persoanele sănătoase. Totuși, pentru pacienții cu un sistem imunitar compromis, aceasta poate fi fatală, mai ales atunci când ajunge în fluxul sanguin sau afectează organele vitale. Pacienții grav bolnavi sunt cei mai vulnerabili, ciuperca putându-se răspândi din piele în fluxul sanguin și în organe. Rata mortalității în rândul pacienților infectați variază între 30% și 60%.
Rezistența la medicamente
C. auris prezintă o rezistență remarcabilă la aproape toate medicamentele antibacteriene disponibile, iar abilitatea sa de a se adeziva la diverse suprafețe o face extrem de greu de eliminat, chiar și cu dezinfectanți standard. Această rezistență contribuie la dificultățile în gestionarea și tratarea infecțiilor provocate de această ciupercă.
Purtătorii asimptomatici
Există posibilitatea ca unele persoane să fie purtătoare ale ciupercii fără a prezenta simptome, ceea ce le permite să o transporte în spitale prin contactul cu pielea lor. Testele obișnuite adesea confundă C. auris cu alte tipuri de ciuperci mai frecvente, ceea ce duce la o răspândire neobservată.
Modalitățile de răspândire a ciupercii
C. auris se extinde predominant în spitale prin contact direct cu pacienții infectați sau suprafețe contaminate. Această ciupercă produce proteine numite adezine care o ajută să se fixeze de diverse suprafețe, complicând astfel procesul de curățare.
Condițiile de mediu favorabile
C. auris prosperă la temperaturile corpului uman, situându-se între 37 și 40°C, și poate forma biofilme – straturi dense de microbi care rezistă chiar și la acțiunile de curățare. Odată ce ciuperca reușește să se stabilizeze într-un spital, devine extrem de dificil de eliminat.
Măsuri de control
Sistemele de sănătate care au reacționat rapid au reușit, în unele cazuri, să controleze răspândirea fungică. Totuși, există o fereastră de oportunitate foarte mică pentru a interveni eficient. După această perioadă, ciuperca poate deveni o problemă cronică, cu riscul de a deveni endemică în unele instituții medicale.
Concluzie
Răspândirea rapidă a ciupercii C. auris subliniază necesitatea urgentă a unor măsuri proactive în spitale pentru a preveni și controla infecțiile. Fără o reacție adecvată, ciuperca ar putea deveni o amenințare constantă la adresa sănătății publice.
