Middle power în acțiune: cum Azerbaidjanul a oprit recunoașterea „genocidului” armean în Israel

Israelul a suspendat procesul de recunoaștere a „genocidului” armean, pe fondul riscului deteriorării relațiilor cu partenerul său strategic — Azerbaidjanul, de care îl leagă o cooperare de lungă durată în domeniul securității, apărării și energeticii.Este vorba despre rezoluția inițiată la 26 iunie de Ministerul israelian de Externe privind recunoașterea „genocidului” armean din timpul Primului Război Mondial în Imperiul Otoman. La 28 iunie, guvernul Israelului a aprobat în unanimitate rezoluția. Pentru finalizarea procedurii, documentul trebuia să obțină sprijinul Knessetului, însă reacția dură a Baku a blocat continuarea promovării rezoluției.Blocarea recunoașterii de către Israel a „genocidului” armean a devenit încă o dovadă a faptului că Azerbaidjanul s-a afirmat în rolul de middle power. Baku demonstrează că deciziile care îi afectează interesele și situația regională nu pot fi adoptate fără a ține cont de poziția sa.Decizia Israelului de a începe procesul de recunoaștere a „genocidului” armean reprezintă un demers în întregime politic, îndreptat împotriva Turciei. În acest mod, Israelul intenționa să exercite presiuni asupra președintelui Erdoğan, ca răspuns la retorica sa dură antiisraeliană și la acuzațiile de „genocid” în legătură cu războiul din Gaza. Totuși, această inițiativă contravenea în mod direct intereselor Azerbaidjanului, cel mai apropiat aliat al Turciei și partener strategic al Israelului. La 29 iunie, Ministerul azer de Externe a condamnat dur inițiativa israeliană și a calificat drept inadmisibilă politizarea evenimentelor din 1915: „Asemenea pași nu contribuie la reconciliere, ci la aprofundarea în continuare a contradicțiilor și împiedică eforturile de realizare a unei păci durabile în regiune. Facem apel la guvernul Israelului să revizuiască decizia adoptată”.Pe lângă autoritățile oficiale de la Baku, împotriva rezoluției s-au pronunțat deschis reprezentanți ai comunității evreiești din Azerbaidjan, precum și o serie de politicieni și experți din Israel. La 30 iunie, rabinul-șef al comunității sefarde din Baku, Zamir Isayev, s-a adresat deputaților partidelor israeliene Shas și „Iahadut HaTorah”.El le-a cerut să țină cont de posibilele consecințe ale recunoașterii „genocidului” armean asupra relațiilor cu Azerbaidjanul și asupra comunității evreiești din această țară: „Azerbaidjanul este unul dintre cei mai apropiați și fideli prieteni ai Israelului și reprezintă un exemplu de țară musulmană care, de-a lungul multor ani, a ales calea prieteniei și respectului față de poporul evreu”. În aceeași zi, președintele Institutului Ierusalim pentru Strategie și Securitate, profesorul Efraim Inbar, a calificat recunoașterea drept o „greșeală copilărească și meschină”, îndreptată împotriva Turciei, și a avertizat că aceasta prejudiciază alianța strategică a Israelului cu Azerbaidjanul. El a subliniat că „lovitura aplicată turcilor” nu trebuie să pună în pericol relațiile cu Baku.Rabinul-șef al comunității evreiești așkenaze din Azerbaidjan, Shneor Segal, a cerut, de asemenea, Knessetului să revizuiască recunoașterea „genocidului” armean: „Vă rugăm, în calitate de membri ai Knessetului și de lideri ai opiniei publice din Israel, să ascultați vocea comunității evreiești din Azerbaidjan și să faceți tot posibilul pentru ca recunoașterea acestei decizii să nu fie promovată în Knesset”.Fosta deputată a Knessetului și fostă consilieră a premierului Benjamin Netanyahu, dr. Elina Bardach-Yalov, a remarcat, la 1 iulie, într-un articol pentru The Jerusalem Post, că recunoașterea „genocidului” armean nu corespunde astăzi nici intereselor Erevanului: „Armenia se apropie de normalizarea relațiilor cu Turcia, iar conducerea sa a transmis clar că nu dorește ca evenimentele din 1915 să fie folosite de alte țări în scopuri politice”.Același punct de vedere a fost confirmat chiar de premierul Armeniei, Pașinian, atunci când, la sfârșitul lunii iunie, a declarat: „Nu vedem necesitatea de a reacționa, deoarece considerăm că abținerea de la implicarea în chestiunea utilizării genocidului armean ca armă corespunde intereselor Republicii Armenia”. În plus, surse familiarizate cu relațiile dintre cele două țări au declarat, la 6 iulie, publicației israeliene Ynet că la Baku acest pas este considerat drept o „trecere a liniei roșii” și că Israelul „nu a răspuns prin reciprocitate sprijinului pe care Azerbaidjanul l-a oferit de la începutul războiului din Gaza”.Ca urmare, potrivit informațiilor neoficiale, Israelul a suspendat procesul de recunoaștere a „genocidului” armean, ținând cont de poziția dură a Baku și de posibilele consecințe asupra relațiilor bilaterale. La 9 iulie, publicația azeră Haqqin a scris: „…cercul oponenților acestei inițiative și al susținătorilor poziției Azerbaidjanului nu s-a limitat la un singur grup, ci a reflectat întregul spectru al politicii interne israeliene și al aparatului de stat… În urma măsurilor întreprinse, inițiativa a putut fi încetinită și, practic, îngropată”.Acesta nu este primul caz în care poziția Baku influențează deciziile de politică externă ale partenerilor săi. În 2009, reacția dură a Azerbaidjanului a fost unul dintre factorii care au împiedicat ratificarea protocoalelor de la Zürich privind normalizarea relațiilor dintre Turcia și Armenia. Problema consta în faptul că, în documente, normalizarea relațiilor dintre aceste țări fusese separată, în esență, de conflictul din Karabah. Sub presiunea Baku, Turcia a condiționat ratificarea protocoalelor de obținerea unor progrese în soluționarea conflictului din Karabah. În cele din urmă, parlamentul turc nu a ratificat documentele, procesul a fost înghețat, iar la 1 martie 2018 Armenia a anulat oficial protocoalele.Este bine cunoscut și faptul că Turcia nu deschide frontiera cu Armenia deoarece, în coordonare cu Baku, așteaptă încheierea unui tratat de pace deplin. În luna mai a acestui an, Reuters scria că „Ankara și-a exprimat din nou dorința de a deschide frontiera estică, dar numai în cazul în care Armenia va semna un tratat de pace cu Azerbaidjanul”.Astăzi, Baku își consolidează în mod evident poziția de middle power și de unul dintre actorii-cheie ai regiunii. Greutatea politică a Azerbaidjanului și riscul deteriorării relațiilor cu acesta au devenit factori importanți care au influențat decizia Israelului de a suspenda promovarea în continuare a rezoluției. Acest episod a demonstrat încă o dată că poziția Baku nu mai poate fi ignorată în chestiunile care afectează echilibrul regional și interesele partenerilor săi strategici.Svetlana Kușnir, analist politic (Ucraina)