Iranul jubilează, Ucraina speră, iar Israelul tremură: Undele de șoc ale alegerilor din SUA

Cuprins:Alegerile de la jumătatea mandatului din SUA ar putea avea consecințe care depășesc cu mult granițele țării. Președintele Donald Trump a petrecut aproape doi ani anulând decenii de politică externă americană, provocând neliniște atât în ​​rândul aliaților, cât și al adversarilor. Acum, ambele tabere urmăresc cu atenție modul în care un eșec electoral pe plan intern îi va influența acțiunile pe plan extern.Pentru Iran, Israel și Ucraina, miza depășește cu mult chestiunea controlului asupra Congresului. Rezultatul ar putea determina dacă Trump va urmări încheierea unui acord cu Teheranul sau va opta pentru intensificarea conflictului; de asemenea, ar putea influența măsura în care sprijinul de lungă durată al Washingtonului pentru Israel se va eroda, precum și cât de insistent va cere Kievului să accepte condiții pentru a pune capăt războiului declanșat de Rusia, notează CNN.Democrații vor dispune de noi instrumente pentru a-l contracara pe Trump. Cu toate acestea, el păstrează o libertate considerabilă de acțiune în politica externă, lăsându-i pe liderii mondiali cu o întrebare: oare înfrângerea îl va face mai dispus la compromisuri sau, dimpotrivă, mai hotărât să-și impună voința?Iată cum ar putea influența scrutinul cele mai presante probleme de politică externă ale Washingtonului:Iranul jubilează, dar nu primește nicio garanție a păciiIranul salută eșecul suferit de Trump la alegerile de la jumătatea mandatului, dar se pregătește pentru ceea ce urmează: un posibil nou atac american sau o nouă încercare de a ajunge la un acord.După opt luni în care a lovit pilonii economici ai regiunii – cu scopul de a întoarce opinia publică americană împotriva războiului – Teheranul a interpretat înfrângerea republicanilor drept un verdict al publicului american în această privință. Trump a recunoscut că scumpirile cauzate de război au jucat un rol în acest sens.„Dacă guvernul SUA își trădează propriul popor pentru a servi interesele unor finanțatori și șantajiști internaționali, va afla că refuzul nostru vine la pachet cu un coșmar”, a scris pe platforma X Mohammad Bagher Ghalibaf, președintele parlamentului iranian, care a condus negocierile cu SUA.Teheranul nu mizează pe o schimbare de direcție la Washington. Liderul suprem, Ali Khamenei, a declarat că oricine crede că rezultatele vor schimba politica SUA este „profund în eroare”. Oficialii iranieni afirmă că strategia țării lor nu depinde de alegerile din America; ei se pregătesc pentru continuarea războiului, intensificând, în același timp, eforturile diplomatice.Riscul unei escaladări este real. Informațiile conform cărora Trump ar putea ordona noi atacuri, de o intensitate mai mare, alimentează îngrijorarea în întreaga regiune. La rândul său, Teheranul a avertizat că o eventuală ripostă ar fi mult mai amplă decât în ​​episoadele anterioare. În această săptămână, Trump le-a spus unor jurnaliști că ia în considerare un atac dur asupra Iranului, iar altora că nu are planuri imediate de a escalada situația.„Războiul cu Iranul a devenit o povară politică pentru el, punându-l pe Trump în fața unei alegeri dificile: să încheie un acord care să-i permită să-și salveze imaginea și să declare victoria, sau să intensifice acțiunile militare pentru a recâștiga inițiativa”, a declarat pentru CNN Ali Vaez, de la International Crisis Group. „Pericolul este că un președinte slăbit în urma scrutinului ar putea căuta o reabilitare pe câmpul de luptă.”Diplomația oferă o altă cale. Discuțiile, care stagnaseră în timpul verii, s-au reluat în ultima săptămână; Teheranul a trimis reprezentanți către mediatorii din Qatar, care transmit propuneri către Washington. Înainte de alegeri, Iranul a oferit redeschiderea Strâmtorii Ormuz în termen de două zile, cu condiția ca Trump să accepte cele șapte cerințe ale sale.Sanam Vakil, de la Chatham House, a afirmat că, deși conducerea Iranului „s-ar putea simți îndreptățită”, acest lucru „nu le rezolvă neapărat problemele”. Ea a explicat că Trump are nevoie de o victorie diplomatică, dar ar putea fi reticent să pară slab, în ​​timp ce Teheranul ar putea interpreta eșecul său electoral drept o oportunitate de a cere concesii mai mari. Ea anticipează o intensificare a eforturilor diplomatice, în paralel cu amenințări militare, un acord provizoriu privind Strâmtoarea Ormuz fiind „mai realist” decât unul cuprinzător.„Sfârșitul unei ere” pentru relațiile dintre SUA și IsraelÎn Israel, anunțul făcut în ziua alegerilor, conform căruia Trump ar urma să sisteze brusc ajutorul militar american acordat țării, a reprezentat prima surpriză. Rezultatele, prin care democrații au obținut controlul asupra ambelor camere ale Congresului – într-un fenomen supranumit „tsunami albastru” – au declanșat o alertă maximă în Israel.Sprijinul bipartizan pentru Israel în SUA era deja în declin: democrații erau indignați de bilanțul victimelor din războiul din Gaza, în timp ce un număr tot mai mare de republicani considerau că SUA au oferit Israelului un sprijin excesiv.„Singurul subiect care întrunește un consens între cele două partide în acest moment este critica la adresa Israelului”, a declarat Michael Oren, fost ambasador al Israelului în SUA. „A devenit un principiu director pentru Partidul Democrat”, a spus el pentru CNN, „și începe să devină un principiu director și pentru o mare parte a Partidului Republican”.Oren a afirmat că încetarea ajutorului american este doar începutul unui proces care abia a debutat. El a menționat că este plauzibil ca SUA să pună capăt schimbului de informații de intelligence cu Israelul, precum și dezvoltării comune a unor sisteme militare critice – cum ar fi renumitul sistem de apărare aeriană „Domul de Fier” (Iron Dome). De asemenea, a făcut referire la Consiliul de Securitate al ONU, for în cadrul căruia președinții americani – atât republicani, cât și democrați – au protejat Israelul prin exercitarea dreptului de veto al SUA.„Ne aflăm la sfârșitul unei ere”, a spus el.Președintele SUA, Donald Trump, și premierul israelian, Benjamin Netanyahu, sosesc la o conferință de presă comună în Sala de mese oficială (State Dining Room) de la Casa Albă, pe 29 septembrie 2025, în Washington, D.C. Președintele Trump l-a primit pe Netanyahu cu ocazia celei de-a patra vizite a acestuia la Casa Albă; cei doi lideri s-au întâlnit pentru a discuta despre cele mai recente planuri, susținute de SUA, vizând încheierea războiului din Gaza și eliberarea ostaticilor rămași în mâinile grupării Hamas.Președintele SUA, Donald Trump, și premierul israelian, Benjamin Netanyahu, sosesc la o conferință de presă comună în Sala de mese oficială (State Dining Room) de la Casa Albă, pe 29 septembrie 2025, în Washington, D.C. Președintele Trump l-a primit pe Netanyahu cu ocazia celei de-a patra vizite a acestuia la Casa Albă; cei doi lideri s-au întâlnit pentru a discuta despre cele mai recente planuri, susținute de SUA, vizând încheierea războiului din Gaza și eliberarea ostaticilor rămași în mâinile grupării Hamas. Alex Wong/Getty ImagesAnunțul-bombă al lui Trump despre Israel, făcut în ziua alegerilor, indică o schimbare istorică în politica SUAYaakov Katz, fost redactor-șef al publicației Jerusalem Post, a avertizat că urmează și alte evoluții. „Ceea ce a anunțat Trump ieri cu privire la ajutorul militar este doar vârful aisbergului în ceea ce privește posibilele schimbări – vânzările de armament ar putea fi blocate, s-ar putea propune sancțiuni, iar finanțarea programelor economice comune ar putea fi tăiată”, a scris el pe platforma X.Sentimentul anti-Israel s-a accentuat pe durata conflictului cu Iranul, anumite segmente ale electoratului american percepând atacurile comune SUA-Israel drept un război pe care Netanyahu „i l-a vândut” lui Trump. Chiar și acum, Netanyahu insistă pentru reluarea atacurilor asupra Iranului – o acțiune care ar reaprinde un conflict ce a dus la creșterea prețurilor la combustibil și a costului vieții, contribuind totodată la rezultatele dezastruoase ale republicanilor în alegerile de la jumătatea mandatului.Netanyahu se confruntă, de asemenea, cu turbulențe pe plan intern. În urma alegerilor desfășurate cu o săptămână înainte de scrutinul de la jumătatea mandatului, el și-a pierdut majoritatea parlamentară. Totuși, principalul său rival, fostul șef al Statului Major al armatei, Gadi Eisenkot, nu deține nici el o majoritate clară și ar fi, probabil, nevoit să colaboreze cu partidele arabe, care au înregistrat o prezență record la vot.Yair Golan, liderul formațiunii de stânga „Democrații”, a avertizat că Israelul „nu are timp de pierdut” în ceea ce privește înlocuirea lui Netanyahu și reorientarea țării, pentru a evita sancțiunile și izolarea.Ucraina așteaptă o lume de după TrumpPentru Kiev, reacția a venit încă dinaintea alegerilor. Iar miercuri, s-a așternut o liniște relativă.De săptămâni întregi, relația dintre președintele Volodimir Zelenski și Trump se află într-un declin abrupt. Trump a cerut înlocuirea lui Zelenski, a urmărit încheierea unor acorduri energetice în beneficiul Rusiei și a asistat la blocarea – în mod inexplicabil – a accesului Ucrainei la tehnologia și informațiile de intelligence din SUA. Astfel, Kievul a fost nevoit să adopte din timp o poziție: să aștepte, cu maximă urgență, o lume de după Trump.Iar miercuri, pe măsură ce se crăpa de ziuă, au existat puține comentarii oficiale din partea Kievului; Zelenski a preferat, probabil, să lase meme-urile – în care apare stând cu o bere și floricele în față, urmărind la televizor desfășurarea alegerilor – să transmită mesajul în locul său. Un adjunct din cadrul instituției sale, Serhii Kislîția, a dat asigurări la televiziunea ucraineană că țara va continua să „dezvolte relații autentice, normale și stabile” cu oricine s-ar afla la putere, va căuta să obțină interceptoare Patriot și va naviga atât prin noul Congres, cât și printre numeroasele, probabil, ordine executive care ar putea încerca să ocolească forul legislativ.Însă este incontestabil faptul că un Trump abătut – în condițiile în care timpul se scurge implacabil, marcând sfârșitul viziunii sale asupra lumii și al președinției sale – reprezintă un avantaj pentru Kiev. Deși a susținut că pacea poate fi obținută cu ușurință, el a ales, în schimb, să pedepsească Ucraina pentru că nu a acceptat cererile invadatorului său. L-a umilit și l-a certat pe Zelenski – cu care, ocazional, s-a și împăcat ulterior –, totul în timp ce aliații europeni, îngroziți de prăbușirea unor alianțe de securitate consolidate de-a lungul deceniilor, încercau să gestioneze situația.Există încă multe lucruri pe care Ucraina așteaptă ca Trump și Statele Unite să le facă: furnizarea de armament și fonduri, precum și o garanție mai amplă a faptului că se află de partea sa. Însă, după luni de ostilitate, Kievul a ajuns la concluzia că nu se poate baza pe Washington.Există, totuși, un aspect negativ al acestui cronometru care ticăie: posibilitatea ca președintele rus Vladimir Putin să considere că are la dispoziție, probabil, un an pentru a obține – cu orice preț – cel mai bun rezultat posibil în acest război pe care l-a declanșat, înainte ca bătălia electorală din 2028 să readucă politica republicană pe linia curentului principal favorabil Ucrainei. Până acum, Putin nu a reușit să se folosească de cel care pare a fi un mare aliat al său, Trump, pentru a obține o victorie semnificativă pe câmpul de luptă. Este posibil ca el să încerce să schimbe acest lucru cât timp autoritatea lui Trump încă mai păstrează o urmă de influență.