Intrarea în scenă:
Gabriel Oprea, președintele UNPR, un personaj controversat în politica românească, a anunțat miercuri, cu mult fast și fanfară, că va reveni în „politica mare”. Această declarație vine după ce a fost achitat definitiv în două dosare de infamie: moartea tragică a polițistului Bogdan Gigină și scandalul mașinii DIPI, care au zguduit substanțial viața politică românească.
Abordând tonul unei voci martirizate, Gabriel Oprea și-a motivat retragerea temporară din lumea politică și s-a prezentat ca un pion victimizat al unei agende politice vizate. „Au fost, fără îndoială, dosare politice. Avântul politic al partidului pe care l-am înființat m-a transformat în țintă și s-a considerat că trebuie să fiu oprit, eliminat”, a declarat Oprea, cu un aer de triumf asupra adversităților.
Epoca Oprea: Dezastrul la Guvernare
Într-o trecere în revistă a perioadei sale de guvernare, este important să ne amintim că timpul lui Gabriel Oprea la putere a fost semnalat de numeroase controverse și scandaluri, care au provocat ondulații masive în terenul politic românesc. Oprea, un veteran al politicii care a început în PSD în 2003, și-a construit rapid reputația ca un lider volatil și imprevizibil, care a fost, de multe ori, în centrul unor controverse majore. În 2010, a înfințat UNPR, prin care a intrat la guvernare și a devenit senator.
În 2012, Gabriel Oprea a reușit să formeze o alianță neașteptată cu PC, PNL și PSD sub numele de USL. În ciuda acestor succese politice, mandatul său a fost umbrit de scandaluri repetate, inclusiv cele menționate mai sus.
În rolurile sale ca ministru de Interne și al Apărării, precum și premier interimar, Oprea a fost adesea criticat pentru abordarea sa autoritară și pentru practicile etice discutabile. În plus, ascensiunea sa meteorică la gradul de general a stârnit suspiciuni și a fost marcată de acuzații de nepotism și corupție.
Ridicarea și Căderea lui Oprea: Drama în Două Părți
Înainte de a face pasul înapoi din politică în 2015, când i s-a deschis primul dosar penal, UNPR, sub conducerea lui Oprea, avea jumătate de milion de membri și se afla în sondaje la 12%. Cu toate acestea, Oprea, în retorica sa tipică, susține că „tot ce am construit până în acea zi a fost uitat subit și am fost transformat, peste noapte, în ‘criminal'”.
După 8 ani de exil auto-impus, Oprea se pregătește să revină în lumea politică cu un nou val de încredere, la fel de neclintită ca și absența sa lungă și controversată. În timp ce el se prezintă ca un felix culpa, un om de stat revigorat prin încercările sale, rămâne de văzut dacă publicul îl va primi cu aceeași încredere pe care o pretinde. Până la urmă, rămâne o întrebare arzătoare: Va reuși Gabriel Oprea să se reîntoarcă cu adevărat în politica mare, sau va rămâne o umbră a trecutului său controversat? Timpul, desigur, va răspunde.
