Prima pagină » Iasi in fiecare pagina » Frigul aduce prosperitate? Ce au descoperit economiștii despre legătura dintre climă și bogăția unei țări

Frigul aduce prosperitate? Ce au descoperit economiștii despre legătura dintre climă și bogăția unei țări

by Salut Iasi


Cuprins:Privește harta economică a lumii și vei observa un tipar care ridică o întrebare surprinzătoare: de ce atât de multe dintre cele mai dezvoltate țări se află în zone cu climă temperată sau rece, în timp ce numeroase state tropicale continuă să se confrunte cu sărăcia? Norvegia, Suedia, Danemarca, Finlanda, Germania, Canada și Elveția sunt exemple de economii prospere situate în regiuni cu temperaturi relativ scăzute.În schimb, o parte importantă a Africii, Americii Centrale și Asiei de Sud se află în zone tropicale, unde nivelul de dezvoltare economică este, în medie, mai redus.Cercetătorii au încercat să explice această diferență și au ajuns la câteva concluzii fascinante: clima poate influența productivitatea, agricultura, sănătatea și chiar costurile comerțului. Dar temperatura nu este singura explicație. În spatele prosperității se află și secole de istorie, instituții, investiții și decizii economice care au schimbat radical destinul unor state.Harta bogăției mondiale ascunde un tipar climatic surprinzătorLegătura dintre climă și dezvoltarea economică este studiată de economiști de mai multe decenii. Unul dintre cercetătorii care au atras atenția asupra acestui fenomen este Jeffrey Sachs, profesor la Universitatea Columbia și fost director al Centrului pentru Dezvoltare Internațională de la Harvard.Într-un studiu realizat împreună cu John Gallup și Andrew Mellinger, publicat în 1999, cercetătorii au analizat relația dintre localizarea geografică, climă și prosperitatea economică. Concluziile au fost prezentate și în revista Scientific American, în martie 2001, sub titlul „The Geography of Poverty and Wealth”.Analiza arăta că regiunile cu climă temperată aveau venituri mult mai mari decât cele tropicale. Folosind date economice din 1995, cercetătorii au calculat că venitul național brut pe cap de locuitor din zonele temperate era de aproximativ 4,5 ori mai mare decât cel din zonele tropicale.Un alt rezultat era și mai spectaculos: regiunile temperate aflate în apropierea accesului maritim produceau aproximativ 52% din venitul național brut mondial, deși reprezentau doar 8% din suprafața terestră locuită și găzduiau aproximativ 22% din populația lumii.Într-o analiză separată, Jeffrey Sachs observa că, dintre cele 30 de economii considerate cu venituri ridicate de Banca Mondială la începutul anilor 2000, doar două se aflau predominant în zona tropicală: Hong Kong și Singapore.Este important de precizat că aceste cifre descriu situația economică din anii 1990 și începutul anilor 2000, nu un clasament actual al celor mai bogate țări.Totuși, tiparul identificat de cercetători a deschis o dezbatere importantă: poate mediul natural să influențeze atât de mult șansele unei țări de a deveni prosperă?Sursa: Jeffrey D. Sachs, „Tropical Underdevelopment”, Harvard University, 2000, și Jeffrey Sachs, John Gallup și Andrew Mellinger, „The Geography of Poverty and Wealth”, Scientific American, 2001.Nu frigul aduce bogăția. Unul dintre cele mai importante obstacole este chiar călduraAtunci când vorbim despre țările bogate din nordul Europei, Canada sau alte regiuni cu temperaturi scăzute, tentația este să credem că frigul reprezintă avantajul lor. Cercetările indică însă o explicație mai nuanțată: nu temperaturile foarte mici sunt cele care favorizează dezvoltarea, ci anumite condiții întâlnite mai frecvent în zonele temperate.În regiunile tropicale, temperaturile ridicate pe tot parcursul anului, umiditatea și anumite condiții ecologice pot crea dificultăți pentru agricultură, sănătate și activitățile economice.Un exemplu istoric este construirea Canalului Panama. În secolul al XIX-lea, proiectul francez s-a confruntat cu dificultăți uriașe, iar una dintre cele mai mari probleme a fost reprezentată de malaria și febra galbenă. Numeroși muncitori au murit, iar o parte dintre cei care au supraviețuit au fost slăbiți de bolile transmise de țânțari.Istoricul David McCullough a descris dificultățile provocate de mediul tropical, inclusiv deteriorarea rapidă a obiectelor din metal, apariția mucegaiului și imposibilitatea de a usca hainele.Jeffrey Sachs și John Gallup au folosit acest exemplu pentru a explica de ce mediul natural poate influența costurile activităților economice și ritmul dezvoltării.Malaria și alte boli au influențat dezvoltarea economicăÎn regiunile în care malaria și alte boli transmise de insecte au fost mult timp răspândite, consecințele nu s-au limitat la numărul de îmbolnăviri și de decese.Epidemiile au afectat capacitatea oamenilor de a munci, au ridicat costurile sistemelor medicale și au îngreunat dezvoltarea unor comunități întregi.În zonele temperate, venirea iernii a limitat istoric activitatea unor insecte care transmit boli. În multe regiuni tropicale, condițiile favorabile acestor vectori se pot menține pe perioade mult mai lungi din an.Această diferență nu înseamnă că toate regiunile tropicale sunt afectate în aceeași măsură sau că asemenea boli nu pot fi controlate. Progresele medicinei, infrastructura sanitară și investițiile publice au demonstrat că riscurile pot fi reduse considerabil.Cercetările lui Sachs au identificat însă povara bolilor și productivitatea agricolă printre mecanismele prin care geografia poate influența dezvoltarea economică.Temperatura poate influența cât de mult reușesc oamenii să munceascăO altă explicație importantă este legată de efectul căldurii asupra organismului și asupra capacității de muncă.Într-o zi foarte călduroasă, activitățile fizice devin mai dificile, oboseala apare mai repede, iar concentrarea poate avea de suferit. Efectele sunt importante mai ales în agricultură, construcții, transporturi și alte domenii în care oamenii lucrează în aer liber.Cercetătorii Tatyana Deryugina și Solomon Hsiang au analizat relația dintre temperatură și veniturile economice în Statele Unite, folosind variațiile meteorologice zilnice din comitate americane, pe parcursul a aproximativ patru decenii.Într-o lucrare de cercetare din 2014, cei doi au estimat că productivitatea activităților economice din zilele respective scade cu aproximativ 1,7% pentru fiecare grad Celsius suplimentar peste pragul unei temperaturi medii zilnice de 15 grade Celsius.Rezultatul nu înseamnă că orice țară pierde automat 1,7% din PIB pentru fiecare grad în plus. Studiul analizează variațiile temperaturii și efectele economice în Statele Unite, într-un anumit cadru statistic.El arată însă că nici economiile foarte dezvoltate nu sunt complet protejate de efectele temperaturilor ridicate.De ce o temperatură moderată poate fi un avantajO climă moderată poate face mai ușoară desfășurarea unor activități pe perioade mai lungi, fără ca oamenii să fie nevoiți să suporte frecvent temperaturi extreme.În schimb, în regiunile foarte calde, companiile și gospodăriile pot avea cheltuieli suplimentare pentru răcirea spațiilor, iar activitățile desfășurate în exterior pot deveni mai costisitoare.Asta nu înseamnă că o țară rece este automat mai productivă. Temperaturile foarte scăzute pot provoca probleme serioase: consum energetic ridicat, dificultăți de transport, infrastructură mai costisitoare și perioade lungi în care agricultura este limitată.Avantajul potențial apare în anumite condiții temperate, nu în orice loc în care iernile sunt geroase.De ce accesul la mare poate conta aproape la fel de mult ca vremeaUnul dintre cele mai importante detalii din cercetarea lui Jeffrey Sachs este că prosperitatea nu depinde doar de temperatură. Accesul la rutele comerciale și la transportul maritim poate face o diferență uriașă.Țările aflate pe coastă sau în apropierea unor fluvii navigabile au, în general, posibilitatea de a transporta mărfuri mai ușor și la costuri mai mici decât statele izolate, aflate departe de porturi.Un produs realizat într-o regiune de coastă poate ajunge mai ușor pe piețele internaționale. În schimb, pentru o economie fără ieșire la mare, transportul presupune adesea parcurgerea unor distanțe mari pe uscat și traversarea teritoriilor altor state.Aceste costuri afectează atât importurile, cât și exporturile, iar pentru economiile mici și sărace pot reprezenta un obstacol important în dezvoltare.În cercetarea publicată de Sachs, Gallup și Mellinger în 1999, regiunile apropiate de coastă sau de râuri navigabile aveau venituri mai mari decât cele aflate la distanță de asemenea rute comerciale, indiferent de zona climatică.Asta explică și de ce două teritorii cu temperaturi asemănătoare pot avea rezultate economice foarte diferite. Unul poate avea porturi, infrastructură modernă și acces la piețe internaționale, în timp ce celălalt poate fi izolat și dependent de transporturi costisitoare.Prin urmare, atunci când observăm că multe țări bogate se află în zone temperate, trebuie să luăm în calcul și faptul că unele dintre cele mai prospere regiuni ale lumii au beneficiat de acces facil la mări, oceane și mari centre comerciale.Instituțiile, istoria și colonizarea pot cântări mai mult decât climaExistă însă o altă explicație importantă, care complică teoria potrivit căreia geografia ar fi principalul motiv pentru care unele țări sunt bogate, iar altele sărace.În 2001, economiștii Daron Acemoglu, Simon Johnson și James A. Robinson au publicat în American Economic Review un studiu influent despre originile istorice ale diferențelor de dezvoltare economică.Cercetătorii au analizat modul în care politicile coloniale europene au influențat instituțiile din fostele colonii. Argumentul lor era că, în regiunile în care bolile și condițiile de trai făceau dificilă stabilirea coloniștilor europeni, puterile coloniale au fost mai înclinate să construiască instituții orientate spre exploatarea resurselor, nu spre dezvoltarea unor comunități de coloniști.Unele dintre aceste structuri instituționale au persistat ulterior, influențând economia și societatea statelor respective.Concluzia studiului era că instituțiile au un rol major în explicarea diferențelor de venit dintre țări. După ce cercetătorii au ținut cont de calitatea instituțiilor, faptul că un stat se află în Africa sau mai aproape de Ecuator nu mai explica, în modelul lor, niveluri mai scăzute ale veniturilor.Această perspectivă nu a rămas însă lipsită de critici. Economistul David Albouy a contestat ulterior o parte din datele referitoare la mortalitatea coloniștilor folosite în cercetare și a susținut că unele rezultate statistice nu sunt suficient de robuste.Așadar, nici teoria instituțiilor nu reprezintă o explicație unanim acceptată în toate detaliile sale. Ea arată însă de ce nu putem atribui prosperitatea sau sărăcia unei țări doar climei în care se află.Încălzirea globală poate adânci diferența dintre țările bogate și cele săraceUnul dintre cele mai importante aspecte ale acestei dezbateri este că influența climei asupra economiei nu ține doar de trecut. Ea se poate manifesta și în prezent, iar schimbările climatice ar putea accentua diferențele dintre state.În 2019, cercetătorii Noah Diffenbaugh și Marshall Burke, de la Universitatea Stanford, au publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS) studiul „Global warming has increased global economic inequality”.Cercetarea a comparat evoluția economică observată cu un scenariu contrafactual în care încălzirea provocată de activitatea umană nu ar fi avut loc.Rezultatele au indicat că încălzirea globală a contribuit, cu o probabilitate foarte ridicată în modelul lor, la creșterea inegalității economice dintre țări în ultima jumătate de secol.Autorii au estimat că, în perioada 1961–2010, PIB-ul pe cap de locuitor ar fi fost cu 17% până la 31% mai mare pentru cele mai sărace patru zecimi ale distribuției mondiale a veniturilor decât a fost în realitate, într-un scenariu fără încălzirea provocată de oameni.În același timp, raportul dintre cele mai bogate și cele mai sărace categorii de țări era estimat ca fiind cu aproximativ 25% mai mare decât ar fi fost fără încălzirea globală.Explicația ține de relația neliniară dintre temperatură și dezvoltarea economică. Încălzirea poate aduce unele avantaje economice în regiunile foarte reci, unde temperaturile se apropie de un nivel mai favorabil anumitor activități. În schimb, în țările deja foarte calde, temperaturile suplimentare pot agrava problemele existente.Este important să înțelegem că studiul nu susține că toate țările reci câștigă și toate țările calde pierd. Rezultatele sunt estimări statistice, iar efectele diferă de la o regiune la alta.Dar cercetarea aduce o concluzie importantă: statele care au contribuit cel mai puțin la emisiile istorice de gaze cu efect de seră se numără printre cele care pot suporta o parte disproporționată a costurilor economice ale încălzirii globale.Este clima rece secretul prosperității? Ce arată, de fapt, cercetărilePrivind toate aceste studii împreună, devine clar că nu frigul în sine îi face pe locuitorii unei țări mai bogați. Nici nu există o regulă potrivit căreia statele cu ierni lungi și temperaturi scăzute ar trebui să aibă automat economii puternice.Ceea ce arată cercetările este că mediul natural poate influența dezvoltarea prin mai multe mecanisme: sănătatea populației, productivitatea agricolă, condițiile de muncă, costurile energiei și accesul la comerțul internațional.Aceste diferențe pot deveni importante atunci când se acumulează pe parcursul mai multor generații. Ele interacționează însă cu instituțiile, educația, tehnologia, investițiile și deciziile politice.Existența unor economii prospere în zone tropicale, precum Singapore, demonstrează că dezavantajele climatice nu reprezintă o condamnare la sărăcie. În același timp, existența unor state cu temperaturi scăzute care nu au ajuns la același nivel de dezvoltare arată că frigul nu reprezintă o rețetă pentru prosperitate.Poate cea mai corectă explicație este că unele regiuni au pornit, istoric, cu avantaje geografice și sanitare, iar altele s-au confruntat cu obstacole suplimentare. Diferența dintre ele a fost amplificată sau redusă de instituțiile, tehnologia și deciziile oamenilor.Cu alte cuvinte, harta bogăției seamănă într-adevăr, într-o anumită măsură, cu harta climei. Dar între cele două există o istorie mult mai complicată decât simpla diferență dintre o țară rece și una caldă.

Ar putea să vă placă și

Lasă un comentariu