Cine este Gadi Eisenkot, omul care îl poate detrona pe Netanyahu. Fostul șef al armatei conduce în sondajele pentru funcția de premier

Cuprins:Unul dintre cele mai puternice atuuri electorale ale lui Gadi Eisenkot este un fapt simplu, incontestabil: el nu este Benjamin Netanyahu. Și, pentru mulți alegători, în cadrul unora dintre cele mai importante alegeri din istoria Israelului, acest lucru ar putea fi suficient, scrie CNN.Însă unul dintre celelalte atuuri ale sale a devenit centrul unei furtuni politice când Yinon Magal, un prezentator TV proeminent, considerat pe scară largă un purtător de cuvânt al lui Benjamin Netanyahu, l-a criticat dur pe principalul rival al prim-ministrului. Într-o serie de remarci instigatoare la discriminare rasială, Magal l-a numit pe Eisenkot o „maimuță” cu o moștenire „mizrahi-marocană” gestionată de „elitele așkenaze”.Remarcile au atins problema inegalităților de lungă durată dintre evreii de origine europeană și evreii originari din Orientul Mijlociu, declanșând o furtună politică și mediatică. Magal a susținut ulterior că nu a vrut să batjocorească originile etnice ale lui Eisenkot; mai degrabă, a folosit un termen din lumea interlopă pentru un om de fațadă, condus din culise. Chiar și Netanyahu, care nu este cunoscut pentru căința sa, a condamnat remarcile.Totuși, episodul a pus în lumină istoria familiei lui Eisenkot.Ani de zile, mulți alegători mizrahi au susținut în mod tradițional partidul Likud al lui Netanyahu. Eisenkot, în vârstă de 66 de ani, fiul unor imigranți marocani care a ajuns șef al Statului Major al armatei israeliene, a crescut în Tiberias și Eilat, în afara centrelor puterii politice din țară. Povestea sa contrastează puternic cu educația lui Netanyahu în cercurile de putere din Ierusalim, în rândul elitelor.Eisenkot își menționează rareori etnia, dar analiștii cred că aceasta face parte din atractivitatea sa. În ciuda sondajelor de acum un an, care indicau o scădere de 10%, el a devenit principalul candidat al opoziției pentru a-l detrona pe Netanyahu în alegerile din 27 octombrie. Israelul nu a avut niciodată un prim-ministru mizrahi. Dacă Eisenkot va ieși învingător, va fi o premieră.Cine este Gadi EisenkotEisenkot este al doilea dintre nouă copii și tată a cinci copii. Este relativ nou în politică, după ce și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în Forțele de Apărare ale Israelului (IDF).S-a înrolat în Brigada Golani în 1978 și a avansat de-a lungul unei cariere de 40 de ani până la funcția de șef al Statului Major, pe care a ocupat-o între 2015 și 2019, servind sub conducerea lui Netanyahu.Mandatul său a inclus unul dintre cele mai controversate episoade din istoria militară recentă a Israelului. În 2016, sergentul Elor Azaria a împușcat mortal un atacator palestinian rănit în Hebron. În ciuda presiunilor din partea politicienilor de dreapta – inclusiv a lui Netanyahu –, Eisenkot a susținut o anchetă și un proces militar, spunând că apără disciplina și etica armatei.A intrat în politică în 2022 alături de un alt fost șef al Statului Major, Benny Gantz. După atacul condus de Hamas asupra Israelului din 7 octombrie 2023, cei doi s-au alăturat cabinetului de război de urgență al lui Netanyahu. Dar au plecat în iunie 2024, invocând absența unei strategii postbelice clare.Fiul și doi dintre nepoții săi au murit în războiPână atunci, războiul își lăsase deja amprenta asupra familiei lui Eisenkot. Fiul său cel mic, Gal, în vârstă de 25 de ani, a fost ucis luptând în Gaza în decembrie 2023, la două luni de la începutul războiului. Doi dintre nepoții săi au murit și ei în luptă.„Peste mormântul lui Gal, am jurat că prețul pe care l-a plătit, el și prietenii lui, cei pe care îi cunoștea și cei pe care nu îi cunoștea, nu va fi în zadar”, a scris Eisenkot în ziarul Yedioth Ahronoth în aprilie 2026.El a numit această promisiune esențială pentru misiunea sa politică.Ce îi trebuie lui Eisenkot pentru a câștiga alegerileEisenkot intră în ultima fază a campaniei ca cel mai puternic candidat al opoziției.Majoritatea sondajelor de opinie recente estimează că partidul său, Yashar, va obține între 20 și 23 dintre cele 120 de locuri din Knesset, mai multe decât Likud. De asemenea, Eisenkot îl conduce pe Netanyahu în sondajele privind candidatul considerat cel mai potrivit pentru funcția de prim-ministru.Însă victoria este departe de a fi asigurată, iar cifrele din sondaje – care pot fi inexacte – contează mai puțin decât aritmetica necesară formării unei coaliții în Israel.Conform sistemului israelian, chiar dacă partidul lui Eisenkot iese pe primul loc, președintele nu îl însărcinează automat cu formarea guvernului. Mandatul revine parlamentarului considerat cel mai probabil să poată forma o coaliție. Și de aici încep calculele.Sondajele de opinie sugerează că nici blocul lui Netanyahu, care include partide de extremă dreapta și ultraortodoxe, nici blocul anti-Netanyahu nu sunt pe cale să atingă o majoritate de 61 de locuri. Blocajul politic este, astfel, o posibilitate foarte reală.Calea lui Eisenkot către putere trece prin partide de stânga, dreapta și centru și s-ar putea baza, în anumite scenarii, pe partidele arabe. Netanyahu a petrecut ani întregi încercând să delegitimeze orice cooperare cu partidele arabe, iar unii dintre ceilalți lideri ai opoziției au declarat deja că nu vor colabora cu acestea.Eisenkot a declarat că va încerca să formeze un guvern chiar și fără 61 de locuri, ridicând posibilitatea unui guvern minoritar susținut din exterior de partidele arabe. Însă partidele de dreapta care ar trebui să facă parte din coaliția sa ar putea respinge această opțiune.Cât de diferit este Eisenkot de NetanyahuFost planificator militar, Eisenkot este diferit de Netanyahu în ceea ce privește caracterul, stilul și temperamentul. Panourile sale publicitare din campania electorală îl prezintă drept „un războinic, un lider, un unificator”.Partidul său se numește „Yashar” – „drept” în ebraică –, nume inspirat de expresia fostului ostatic din 7 octombrie, Eli Sharabi: „Nu este drept, nu este stâng, este drept”.Principalele sale promisiuni de campanie vizează politica internă și responsabilitatea. El promite o comisie de anchetă de stat privind eșecurile din 7 octombrie, inițiativă căreia Netanyahu i s-a opus încă de la începutul războiului.De asemenea, promite recrutarea militară obligatorie sau serviciul național pentru toți cetățenii. Coaliția aflată la final de mandat depinde, în schimb, de partide care cer continuarea scutirilor generale pentru evreii ultraortodocși.Pozițiile lui Eisenkot privind securitatea și IranulÎn ceea ce privește securitatea, însă, Eisenkot este un adept al unei linii dure și împărtășește multe dintre pozițiile lui Netanyahu. Ca aproape toți rivalii acestuia, el a susținut în mare măsură operațiunile militare israeliene din Gaza, Liban și Iran.În cadrul IDF, este asociat cu „doctrina Dahiyeh” – utilizarea forței copleșitoare împotriva infrastructurii civile pentru a descuraja viitoarele atacuri ale militanților – și cu „campania dintre războaie”, o strategie bazată pe operațiuni secrete și de intensitate redusă, menite să erodeze capacitățile inamice fără a declanșa un conflict la scară largă.În ceea ce privește Iranul, Eisenkot împărtășește obiectivele centrale ale lui Netanyahu de a împiedica Teheranul să obțină o armă nucleară și de a slăbi rețeaua de intermediari a Iranului. Dar a criticat lipsa de strategie în cel mai recent conflict și susține că progresele militare trebuie să fie însoțite de diplomație.El l-a criticat dur pe Netanyahu pentru modul în care a gestionat războiul din Gaza, acuzându-l pe prim-ministru că a prelungit conflictul și i-a pus în pericol pe ostaticii israelieni din motive politice, acuzație care l-a determinat, în cele din urmă, să părăsească cabinetul de război.Ce politici propune pentru Gaza și palestinieniEisenkot provine din sistemul de securitate, iar unii dintre potențialii săi parteneri de coaliție sunt partide de dreapta, care nu sunt dispuse să accepte schimbări radicale în direcția strategică a Israelului.În ceea ce privește Gaza, el s-a angajat să pună capăt conducerii Hamas în termen de 18 luni, fie prin implementarea planului de încetare a focului al lui Trump, fie prin ceea ce el a numit operațiuni militare „creative”.În practică, obiectivele declarate ale lui Netanyahu sunt în general similare, dar Eisenkot susține că „atâta timp cât Netanyahu este la putere, Hamas rămâne la putere”.Înainte de a intra în politică, Eisenkot a avertizat că menținerea controlului israelian asupra palestinienilor din Cisiordania ocupată riscă să ducă la crearea unui stat binațional, pe care l-a numit „sfârșitul viziunii sioniste”.Cu toate acestea, după 7 octombrie, el a respins soluția cu două state, declarând recent, într-un interviu, că oricine încă o susține este „delirant”, fără a prezenta o viziune alternativă.Eisenkot se opune anexării oficiale și avanposturilor ilegale și a numit planul guvernului israelian de a construi în controversata zonă E1 din Cisiordania o „greșeală”, din cauza costurilor internaționale.De asemenea, a promis că va combate violența coloniștilor și ceea ce a numit, în termeni duri, „terorism evreiesc”, acuzând guvernul că leagă mâinile forțelor de securitate.Cum s-ar înțelege Eisenkot cu Donald TrumpDonald Trump și-a exprimat clar preferința în alegerile israeliene. Duminică, i-a oferit lui Netanyahu „susținerea sa completă și totală”, numindu-l „marele prim-ministru războinic”. Oricine altcineva, a avertizat Trump, ar fi „liderul greșit”, sugerând că SUA ar trebui atunci să se confrunte singure cu Iranul.Eisenkot și alți lideri ai opoziției au îndemnat Casa Albă, prin intermediul unor intermediari, inclusiv mega-donatoarea republicană Miriam Adelson, să rămână în afara cursei, potrivit unor surse israeliene familiarizate cu eforturile. Nu a funcționat.Netanyahu și Trump au o istorie lungă, care se întinde de la mutarea ambasadei SUA la Ierusalim în 2017, ieșirea din acordul nuclear cu Iranul în 2018 și Acordurile Abraham din 2020 până la atacurile asupra Iranului din 2025-2026.Când analistul politic Barak Ravid l-a întrebat pe Trump dacă ar putea colabora cu un alt prim-ministru, acesta a răspuns: „Poate o voi face, poate nu, cine vrea să-și asume riscul?”Totuși, în ultimul an, Netanyahu a luat măsuri care l-au înfuriat pe Trump și pe alți membri ai administrației sale, inclusiv atacuri în Liban și Gaza care i-au subminat eforturile de pace regională.Un guvern condus de Eisenkot, fără partenerii de extremă dreapta ai lui Netanyahu, Itamar Ben-Gvir și Bezalel Smotrich, ar fi probabil mai moderat și i-ar oferi lui Trump mai mult spațiu pentru a continua diplomația regională, inclusiv în direcția normalizării relațiilor cu Arabia Saudită, o ambiție de lungă durată.Deși Riadul continuă să ceară o cale credibilă către un stat palestinian, o coaliție care nu depinde de extrema dreaptă ar putea găsi mai ușor o cale în această direcție.