Informarea Medicilor de Familie
În această perioadă, medicii de familie din București au primit informații de la Direcția de Sănătate Publică (DSP) referitoare la paralizia acută flască (PAF). Informațiile includ definiția de caz pentru PAF, având scopul de a permite o identificare rapidă a potențialelor cazuri. Această inițiativă a fost determinată de o adresă primită de DSPMB de la Institutul Național de Sănătate Publică (INSP), care semnalează circulația poliovirusurilor în Europa și reîncadrarea României în categoria de risc ridicat pentru importul acestor virusuri, conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Această reîncadrare a fost determinată de scăderea ratelor de vaccinare împotriva poliomielitei, precum și de supravegherea considerată suboptimală.
Definiția de caz pentru PAF
Documentul emis de DSP definește un caz de PAF ca fiind „o persoană sub 15 ani care prezintă un debut brusc de paralizie flască (moale, lipsă de rezistență la mișcarea de flexie) sau slăbiciune musculară din orice cauză, sau orice persoană de orice vârstă cu boală paralitică în cazul în care poliomielita este suspectată de un clinician”. Conform INSP, datele din Centrul Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile arată o acoperire vaccinală de 66,7% în mediul urban și de 60,4% în mediul rural pentru vaccinarea anti-polio în rândul copiilor născuți în luna iulie 2023. Aceste procente sunt alarmant de scăzute, având în vedere că rata optimă de vaccinare ar trebui să depășească 95%. Situația nu s-a îmbunătățit nici în anul precedent, când acoperirea vaccinală pentru poliomielită a fost similar de mică.
Compararea acoperirii vaccinale
Datele din luna iulie 2022 relevau o acoperire vaccinală de 80,2% în mediul urban și de 71,9% în mediul rural, ambele sub standardul de 95%. Cele mai frecvente motive invocate pentru nevaccinare includ absența pacienților de la medic pentru a primi imunizarea necesară. În România, vaccinarea împotriva poliomielitei se efectuează în trei doze, la vârstele de 2, 4 și 11 luni.
Riscurile privind poliovirusul
Poliovirusul este endemic în două țări, Afganistan și Pakistan, ceea ce facilitează riscurile de importare a virusului în ţările cu acoperire vaccinală redusă. Transmiterea virusului se face în principal pe cale fecal-orală, prin eliminarea virusului prin materiile fecale, dar și pe cale oral-orală. Poliovirusul este extrem de contagios, având capacitatea de a infecta toate persoanele neimunizate dintr-un grup, în special în condiții de igienă precară.
Simptome și procese de infecție
Perioada de incubație a virusului variază între 3 și 35 de zile, în timp ce forma paralitică se manifestă în general între 7 și 21 de zile. Dintre persoanele infectate, mai puțin de 1% dezvoltă paralizie, iar 1-2% manifestă meningita aseptică, cu o serie de simptome, inclusiv dureri de cap, gât și febră. Ceilalți infectați pot prezenta semne minore sau pot fi asimptomatici. De asemenea, după instalarea paraliziei, virusul poate fi excretat timp de câteva săptămâni, cu o excreție maximă în primele 14 zile.
Rezervorul virusului poliomielitic
Omul este considerat singurul rezervor pentru poliovirus. Copiii, în special cei sub 5 ani, sunt cei mai afectati de paralizie. Vaccinarea rămâne singura metodă de prevenire a formei paralitice și a infecției cu poliovirus, vaccinul fiind accesibil financiar prin sistemul de sănătate. Inițiativa Globală de Eradicare a Poliomielitei, demarată în anul 1988, a dus la o reducere semnificativă a cazurilor de poliomielită paralizantă la nivel mondial, de 99,9%. În prezent, doar două țări rămân endemice (Afganistan și Pakistan), din care virusul poate fi importat în ţările cu acoperire vaccinală scăzută.
Supravegherea paraliziei acute flasce
Supravegherea cazurilor de paralizie acută flască este crucială pentru identificarea și notificarea cazurilor de poliomielită paralitică. Aceasta reprezintă un element esențial în protecția sănătății publice și în prevenirea unei posibile epidemii în urma importării virusului. Monitorizarea atenta a acoperirii vaccinale, precum și educarea populației referitoare la importanța vaccinării sunt absolut necesare pentru a asigura o protecție eficientă împotriva poliomielitei.
Contextul poliomielitei în România
În anul 1992, România a înregistrat ultimul caz de poliomielită, având la bază un virus importat din Bulgaria. Această boală infecțioasă virală a avut un impact negativ asupra sănătății publice, generând rate ridicate de paralizie în rândul celor infectați. În urma eforturilor concertate de vaccinare, regiunea europeană a fost declarată liberă de poliomielită în anul 2002.
Starea actuală a vaccinării
Deși riscul de epidemie de poliomielită în Europa este considerat scăzut, experții subliniază necesitatea menținerii unor rate ridicate de vaccinare, precum și implementarea unei supravegheri de calitate superioară. În mai 2014, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a emis o Urgență de sănătate publică de importanță internațională, atrăgând atenția asupra pericolului reintroducerii virusului sălbatic de poliomielită în țările în care acesta a fost eradicate.
Importanța vaccinării
Potrivit reprezentanților Institutului Național de Sănătate Publică (INSP), până când poliovirusul va dispărea complet din toate colțurile lumii, este esențial să păstrăm o acoperire vaccinală ridicată pentru a preveni cazurile de paralizie în rândul copiilor. Copii care nu urmează schema de vaccinare corespunzătoare vârstei lor, riscă să dezvolte handicapuri severe și o calitate a vieții scăzută.
Despre poliomielită
Poliomielita este o boală virală acută care poate duce la paralizie permanentă și, în unele cazuri, la deces. Aceasta se transmite de la o persoană la alta prin contact fecal-oral, iar virusul se multiplică în intestin înainte de a fi excretat prin materiile fecale. Consumul de apă sau alimente contaminate reprezintă căi principale de transmitere a virusului.
Supravegherea circulației virusului
Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București (DSPMB) monitorizează activitatea virusurilor poliomielitice prin prelevarea săptămânală a probelor din apă uzată. Până în prezent, toate rezultatele testării au fost negative, ceea ce indică absența virusului în apa tratată. Această măsură preventivă are scopul de a depista rapid eventualele surse de contaminare.
Rolul medicilor în vaccinare
DSPMB recomandă o colaborare îndeaproape între populație și medicii de familie sau pediatri, în vederea respectării Calendarului Național de Vaccinare. Această schemă prevede vaccinarea copiilor cu seruri de tip hexavalent, tetravalent, și altele, achiziționate de către Ministerul Sănătății. Medicii au un rol crucial în educarea și încurajarea părinților să-și vaccineze copiii, pentru a menține nivelul de protecție împotriva poliomielitei.
Apelul autorităților
Reprezentanții DSP București solicită mass-mediei să contribuie activ la promovarea mesajelor de conștientizare a importanței vaccinării. Campaniile de informare trebuie să fie susținute de toți medicii de familie și să transmită populației măsurile preventive împotriva poliomielitei. Vaccinarea nu doar că protejează copiii, dar și comunitatea în ansamblu, reducând riscul de reapariție a bolii.
Informarea publicului
INSP continuă să informeze publicul despre necesitatea vaccinării și despre riscurile asociate nevaccinării. Ratele scăzute de vaccinare pot avea consecințe grave pe termen lung, atât pentru individ, cât și pentru societate. Este esențial ca părinții să-și actualizeze cunoștințele despre vaccinuri și să colaboreze cu specialiștii în sănătate.
Eforturi continue pentru eradicare
Chiar și în contextul în care Europa a reușit să elimine poliomielita, eforturile de prevenire trebuie să continue. INSP și DSPMB rămân vigilente și prompte în evaluarea situației epidemiologice, având în vedere mobilitatea internațională ridicată. Întărirea programelor de vaccinare și educația publicului reprezintă cheia pentru a păstra România pe harta țărilor fără poliomielită.
Concluzie
Întreținerea unei acoperiri vaccinale ridicate rămâne crucială pentru limitarea riscurilor asociate cu poliomielita. Autoritățile de sănătate publică îndeamnă populația să rămână informată și să respecte recomandările medicale, în vederea protejării sănătății generale.
