Un naufragiu valoros în centrul unui conflict internațional
Desemnat drept cel mai valoros naufragiu din lume, galionul spaniol San José a fost scufundat de britanici în largul coastei Columbiei, în urmă cu peste 300 de ani. Această navă avea o încărcătură impresionantă de aur, argint și smaralde, evaluată la miliarde de dolari. La câțiva ani după descoperirea sa, a început o dezbatere intensă cu privire la proprietatea asupra comorii și s-au ridicat întrebări despre ce ar trebui făcut cu epava. Statele Columbia și Spania, o companie americană de salvare și grupuri indigene din America de Sud își revendică drepturile asupra acestei comori. Au avut loc dezbateri în instanțele din Columbia și SUA, iar în prezent, cazul este supus analizei Curții Permanente de Arbitraj de la Haga, conform raportărilor. Guvernul columbian își exprimă intenția de a recupera rămășițele navei pentru a le expune într-un muzeu, în timp ce căutătorii de comori susțin că valoarea comercială a încărcăturii ar putea atinge suma de 18 miliarde de dolari (aproximativ 13 miliarde de lire sterline).
Un cimitir maritim și valorile sale istorice
Arheologii subliniază că epava San José și alte mii asemenea, dispersate pe glob, ar trebui să rămână intacte acolo unde se află. Istoricii maritimi reamintesc că San José reprezintă un cimitir, iar acest statut merită a fi respectat: aproximativ 600 de persoane au murit în urma scufundării acestei nave. Carla Rahn Phillips, un istoric și autor al unei cărți despre San José, susține că situația este complexă și că nu există o soluție simplă. „Este o problemă complicată și nu văd o cale ușoară de ieșire”, a declarat ea, menționând diversele părți implicate, inclusiv statul spaniol, guvernul columbian și grupurile indigene.
Detalii despre scufundarea galionului
San José s-a scufundat în 1708, în timp ce naviga din actuala Panama spre Cartagena. De acolo, urma să traverseze Atlanticul în direcția Spaniei, însă un război între spanioli și britanici a dus la interceptarea navei de către o ambarcațiune britanică. Britanicii, dorind să captureze nava și comoara sa, au tras din greșeală o ghiulea de tun în magazinele de pulbere ale San José, provocând astfel o explozie devastatoare care a dus la scufundarea navei în câteva minute. Epava a rămas neobservată pe fundul mării până în anii 1980, când o companie americană de salvare numită Glocca Mora a revendicat descoperirea acesteia. Compania a încercat să colaboreze cu autoritățile columbiene pentru a recupera comoara, propunând o împărțire a veniturilor, dar neînțelegerile au generat conflicte juridice.
Regăsirea epavei de către Columbia
În 2015, autoritățile columbiene au anunțat că au identificat epava independent de informațiile obținute de americani, pe o altă porțiune a fundului oceanului. De atunci, columbienii contestă pretenția Glocca Mora, redenumită Sea Search Armada, care nu mai are drepturi asupra navei și a comorii. Statul spaniol a declarat că San José și încărcătura sa rămân proprietatea acestuia, iar grupurile indigene din Bolivia și Peru își revendică, de asemenea, o parte din comorile găsite. Aceste grupuri argumentează că bogățiile provin din minele de argint și aur, jefuite de spanioli în timpul perioadei coloniale.
Declarațiile grupurilor indigene
Reprezentanți ai grupurilor indigene, precum Samuel Flores, afirmă că această comoară le aparține, susținând că bogăția a fost extrasa din regiunile lor ancestrale. „Această încărcătură aparține poporului nostru – argintul, aurul – și considerăm că ar trebui recuperată de pe fundul mării pentru a preveni jefuirea de către vânătorii de comori”, a declarat Flores. El a subliniat că a trecut un interval de 300 de ani și că sunt îndreptățiți să-și revendice drepturile asupra acestora.
Imagini captivante și dezbateri în continuare
Columbienii au prezentat videoclipuri spectaculoase cu San José, surprinse inițial cu camere submersibile, care oferă detalii fascinante despre starea navei. Aceste imagini includ fragmente de lemn acoperite cu viață marină, tunuri de bronz dispersate pe fundul mării și monede de porțelan alb-albastru și aur care strălucesc în adâncuri. Drept răspuns la disputele în instanță de la Haga, Sea Search Armada a comandat un studiu care examinează detaliile încărcăturii epavei, continuând astfel confruntarea pentru această comoară istorică.
Estimarea valorii comorii scufundate
Ea își estimează valoarea între 7 și 18 miliarde de dolari. „Această comoară scufundată împreună cu nava include șapte milioane de pesos, 116 cufere de oțel pline cu smaralde și 30 de milioane de monede de aur”, a declarat Rahim Moloo, avocatul care reprezintă Sea Search Armada. Moloo a caracterizat-o drept „cea mai mare comoară din istoria omenirii”.
Opinie sceptică despre estimări
Alți experți sunt mai reticenți în privința valorii estimate. „Încerc să evit formularea de estimări actuale despre orice”, a afirmat doamna Rahn Phillips. „Dacă discutăm despre monede de aur și argint, ne bazăm acum estimările pe greutatea aurului? Sau considerăm ce ar putea plăti colecționarii pentru aceste monede de aur?” Conform declarației sale, este dificil să se ajungă la un număr exact. „Estimările făcute de vânătorii de comori sunt, din punctul meu de vedere, ridicole”, a adăugat aceasta.
San José și epavele scufundate
Deși San José este adesea comparat cu Sfântul Graal al epavelor, conform Națiunilor Unite, acesta este doar una dintre cele trei milioane de nave care se găsesc pe fundul oceanului. Există multe ambiguități referitoare la proprietatea acestor epave, cine are dreptul să le exploreze și, dacă există o comoară la bord, cine are dreptul să o păstreze. În 1982, Națiunile Unite au adoptat Convenția privind dreptul mării, adesea numită „constituția oceanelor”. Cu toate acestea, aceasta oferă puține detalii despre epave.
Convenția UNESCO și controversiile legale
În 2001, Organizația Națiunilor Unite a adoptat un set de reguli suplimentare – Convenția UNESCO privind patrimoniul cultural subacvatic. Această convenție oferă mai multe informații despre epave, dar multe state au ezitat să o ratifice, temându-se că va diminua șansele lor de a revendica bogățiile din apele lor. Columbia și Statele Unite nu au semnat documentul. „Cadrul legal actual este atât neclar, cât și incomplet”, afirmă Michail Risvas, avocat asociat la Universitatea Southampton din Marea Britanie. Specializat în arbitraj internațional și dispute maritime, el subliniază: „Există o lipsă de claritate în dreptul internațional în această privință”.
Perspectiva arheologilor asupra epavelor
Pentru mulți arheologi, epavele precum San José ar trebui să fie lăsate neexplorate și studiate „in situ”, pe fundul oceanului. Rodrigo Pacheco Ruiz, un scafandru mexican de adâncime, a afirmat: „Dacă scufundi și scoți o mulțime de artefacte la suprafață, nu vei obține decât o colecție de lucruri fără nicio poveste. E doar o grămadă de bunuri fără conținut”. Ruiz a explicat că deși se pot număra monedele și porțelanul, lipsesc întrebările fundamentale: „De ce a fost asta la bord? Cine era proprietarul? Unde se ducea? Acestea sunt povestea umană din spate”.
Importanța contextului arheologic
Juan Guillermo Martín, un arheolog maritim columbian, împărtășește opinia că comoara scufundată ar trebui să rămână pe fundul mării. „Comoara San José ar trebui să rămână pe fundul oceanului, împreună cu rămășițele celor 600 de membri ai echipajului care au pierit acolo”, a declarat el. Martín consideră că această comoară face parte dintr-un context arheologic mai amplu și nu ar trebui evaluată în termeni comerciali. „Valoarea sa este exclusiv științifică”, a subliniat el.
Provocările legale și etice
Discuțiile despre epavele din ocean nu se limitează doar la valoarea materială, ci implică și probleme legale și etice. Ecologii subliniază importanța conservării acestor situri arheologice, care oferă nu doar relicve prețioase, ci și dovezi ale vieților trecutului. De asemenea, recuperează poveștile oamenilor care au interacționat cu aceste nave, aducând o dimensiune umană importanței lor.
Dilemele comerciale și valorile culturale
În timp ce unii susțin valorificarea comorilor scufundate, alții cred că abordările comerciale riscă să deturneze atenția de la valoarea istorică și culturală a acestor epave. Dilemele comerciale contravin intereselor de conservare, iar în lipsa unor reglementări clare, fiecare noțiune de proprietate rămâne vulnerabilă la interpretări variate. Această situație complexă împiedică nu doar explorarea morală a epavelor, ci și o înțelegere mai profundă a trecutului nostru comun.
