Plajele de pe glob se confruntă cu un viitor sumbru: 50 % dintre ele riscă să dispară până în 2100 din cauza eroziunii produse de schimbările climatice.
Un studiu recent desfășurat de cercetătorii de la universitatea Northwestern propune ca aplicarea ușoară a tensiunii asupra acestor ecosisteme să stimuleze formarea de materiale „adezive” care ar putea consolida plajele împotriva eroziunii, conform publicației PopularMechanics.
Această idee a fost inspirată de biologia scoicilor și a moluștelor, iar abordarea propusă se dovedește a fi mai puțin invazivă și mai puțin costisitoare decât metodele tradiționale de protecție a plajelor.
Pe măsură ce temperatura globală continuă să crească, oamenii de știință, inginerii și guvernele caută soluții tot mai radicale pentru a proteja ecosistemele valoroase ale planetei. Specialiștii marini multiplică corălilor pentru a accelerate evoluția și a le face mai rezistenți la temperaturile ridicate, inginerii testează noi modalități de reflectare a razelor solare pentru a contracara încălzirea globală, în timp ce unii cercetători cred că „perfuziile” plutitoare ar putea bloca apa caldă de ajungere la platformele de gheață și ghețari.
În prezent, oamenii de știință au o soluție surprinzătoare pentru protejarea plajelor de pe glob de eroziunea coastelor. Odată cu creșterea nivelului mării, modificările în modelele vânturilor și intensificarea furtunilor, zonele unde uscatul se intersectează cu apa sunt printre cele mai afectate habitate – motivul pentru care unele estimări arată că jumătate din plajele lumii ar putea dispărea până în 2100. Pentru a contracara acest proces distrugător de litoral, cercetătorii de la universitatea Northwestern teoretizează că aplicarea unor tensiuni ușoare asupra acestor ecosisteme ar putea întări litoralul pentru generațiile viitoare. Rezultatele acestui studiu au fost publicate în revista Communications Earth and Environment.
Ce soluții se pot aplica
Metodele actuale pentru protejarea coastelor implică construcții masive sau injectarea materialelor în adâncul pământului, ambele fiind extrem de dăunătoare pentru mediu (fără a menționa costurile ridicate implicate). Alessandro Rotta Loria de la Institutul de Inginerie Northwestern, autorul principal al acestui studiu, a ales să folosească materialele existente în habitatele costiere – în special ioni și minerale dizolvate.
„Scopul meu a fost să dezvolt o abordare care să schimbe paradigma protecției coastelor… și care să poată cimenta substraturile marine fără a apela la ciment propriu-zis”, a explicat Rotta Loria într-o comunicare de presă. „Prin aplicarea unei stimulări electrice ușoare asupra solurilor marine, am demonstrat în mod sistematic și mecanic că este posibil să cimentăm aceste straturi transformând mineralele dizolvate în mod natural din apa marină în lianți minerali solizi – un fel de ciment natural.”
Această idee a fost preluată de la animalele care trăiesc în cochilii, cum ar fi moluștele, care transformă ioni și minerale dizolvate în apă în carbonat de calciu, utilizat apoi pentru a-și construi cochiliile.
Desigur, procesul necesită o sursă de energie metabolică pentru animale pentru a se declanșa, așadar, pentru a reproduca acest efect în ecosistemul marin, este necesară aplicarea unui curent electric ușor de 2-3 volți, iar anumite materiale vor fi transformate în carbonat de calciu. Creșterea curentului la 4 volți va da hidroxid de magneziu și hidromagneziu – ambele materiale comune găsite în formațiunile de piatră. Aceste substanțe actionează ca un fel de adeziv, legând particulele de nisip între ele, consolidând astfel coasta pentru a deveni mai rezistentă.la atatea conditii meteorologice severe.
Utilizarea energiei electrice intr-un mediu bogat in sare si umed suna ca o veste nefavorabila pentru celelalte organisme ce traiesc in aceasta zona, dar Rotta Loria subliniaza faptul ca aceste tensiuni reduse nu sunt simtite de animalele salbatice.
Cercetatorii au aplicat o metoda similara pentru a incuraja dezvoltarea coralilor si nu au observat niciun impact negativ asupra vietii animalelor din imprejurimi. Si, mai mult, este complet reversibil.
„Mineralele se genereaza datorita cresterii pH-ului local al apei marine in jurul zonelor catodice”, a declarat Rotta Loria intr-un comunicat de presa. „Daca schimbati anodul cu catodul, atunci sunt implicate scaderi locale ale pH-ului care favorizeaza dizolvarea mineralelor formate anterior.”
Pana acum, aceasta tehnica speciala de reducere a impactului este dovedita doar in mediul de laborator, asadar urmatorii pasi vor implica testarea acestei conceptii electrizante pe zonele de coasta reale. Speram ca o terapie usoara cu socuri electrice va permite oamenilor si animalelor sa se bucure de locurile lor preferate de pe plaja pentru generatiile viitoare.
