VIDEO 'Transfăgărășanul Vrancei', drumul care aduce la viață o adevărată comoară a erei comuniste, renaște după trei decenii de ruină și izolare

Cuprins:În anii ’80, Soveja era una dintre stațiunile montane căutate ale României. Avea hoteluri cu sute de locuri, bază de tratament, restaurant, terenuri de sport, bowling și discotecă. Minerii veneau pentru afecțiunile respiratorii, sportivii intrau în cantonament, iar Nicolae Ceaușescu revenea în pădurile din apropiere pentru un cerb care avea să-i aducă un record mondial.După 1989, hotelurile au fost închise și abandonate, stațiunea s-a golit, iar drumul prin munte spre Lepșa a dispărut treptat sub alunecări, ape și vegetație. După mai bine de două decenii în care Soveja a rămas practic o destinație fără ieșire, modernizarea DN2L îi oferă fostei „Perle a Vrancei” prima șansă reală de a reveni pe harta turistică.Stațiunea în care găseai ce lipsea chiar și din orașele mariImaginea Sovejei din perioada comunistă contrastează puternic cu ruinele rămase după Revoluție. Hotelul Zboina, construit în anii ’80, avea 290 de locuri în 145 de camere, bază de tratament, farmacie, restaurant, bar, sală de sport, bowling, terenuri de tenis și fotbal, club și discotecă.Hotelul Miorița adăuga alte 100 de locuri de cazare, iar complexul era completat de vile, restaurante și facilități destinate turismului sindical. În total, clădirile dezvoltate în perioada comunistă însumau peste 6.300 de metri pătrați.La Soveja veneau muncitori trimiși prin sindicate, familii aflate în concediu, sportivi și persoane care urmau tratamente pentru afecțiuni respiratorii, silicoză, surmenaj sau probleme locomotorii. Un fost localnic descria prosperitatea stațiunii printr-o comparație rămasă memorabilă: „Nici în orașele mari nu era ce era aici”.Soveja era promovată drept localitatea cu „cel mai ozonat aer din Europa”. Superlativul a rămas puternic în limbajul turistic și în memoria locală, deși nu există un clasament științific standardizat care să-l confirme. Cert este că stațiunea era apreciată pentru climatul montan, pădurile întinse și izvoarele minerale.Povestea a început cu o „cură de aer”, un hotel și un cazinoTurismul la Soveja nu a fost inventat de regimul comunist. În jurul anului 1870, un negustor din Focșani ar fi fost sfătuit să petreacă vara aici pentru o „cură de aer”, după ce se îmbolnăvise de plămâni. Exemplul lui a fost urmat de funcționari, negustori și meșteșugari care închiriau camere în casele localnicilor.În 1901, prefectul fostului județ Putna a obținut aprobarea construirii unui mic hotel din lemn și a unui cazino în partea de vest a localității, spre Lepșa. Câțiva ani mai târziu, turiștii puteau ajunge la Soveja inclusiv cu un tren forestier care avea atașat un vagon pentru pasageri.Stațiunea, împreună cu hotelurile, vilele, parcul și cazinoul, a fost naționalizată în 1948. După o perioadă de declin, regimul comunist a relansat zona prin turismul sindical și prin construirea hotelurilor Miorița și Zboina. Istoria documentată a stațiunii arată că Soveja fusese o destinație turistică încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea.Ce căuta Nicolae Ceaușescu la SovejaLegătura verificabilă dintre Nicolae Ceaușescu și Soveja este în primul rând cinegetică, nu una legată de dezvoltarea stațiunii.Cabana Dragomira a fost construită în 1976, iar pagina oficială a Primăriei Soveja arată că Nicolae și Elena Ceaușescu au vizitat-o în 1977 și în 1980. Cabana, administrată de Direcția Silvică Vrancea, a intrat în circuitul turistic în 2007 și poate găzdui 12 persoane.Ceaușescu era însă interesat în special de un cerb carpatin urmărit timp de trei ani de pădurarii din zonă. Animalul era poreclit „Guguștiucul”, datorită sunetelor sale. Potrivit Muzeului Cinegetic Posada, Ceaușescu a venit de trei ori la Soveja pentru a-l vâna.La prima încercare, în 1977, fostului lider i se atribuie întrebarea adresată pădurarului: „Omul pădurii, unde-i cerbul?”. A revenit în 1979, fără succes, iar în 1980 a împușcat animalul. Trofeul a fost omologat ulterior drept record mondial, România deținând supremația la această categorie între 1981 și 1985. A rămas record național până în 2003 și este expus la Muzeul Cinegetic Posada.Nu există însă o declarație documentată în care Ceaușescu să fi anunțat transformarea Sovejei într-o mare stațiune națională. Povestea despre organizarea unor Jocuri Olimpice de iarnă, asociată uneori în relatările online cu Soveja, privește zona Vidra–Voineasa din Munții Lotrului, nu Munții Vrancei.După Revoluție, stațiunea și drumurile sale s-au prăbușit împreunăDeclinul a început după 1989, odată cu dispariția turismului sindical și cu neclaritățile privind proprietatea clădirilor. Hotelurile au rămas fără clienți și investiții, iar drumurile de acces s-au degradat.În 2005, Hotelul Zboina și-a închis porțile. Administratorii spuneau atunci că turiștii evitau Soveja din cauza drumului aproape impracticabil dinspre Panciu. Hotelul Miorița era deja închis, iar facilități precum baza de tratament, terenurile sportive sau clubul ajunseseră inutilizabile. Stațiunea care primise mii de turiști anual rămăsese fără principalul său hotel.În paralel, legătura montană dintre Soveja și Lepșa a devenit impracticabilă. Sectorul, cunoscut anterior drept DJ205F, a fost trecut în administrarea drumurilor naționale în 2004, devenind parte din DN2L. Tot atunci a fost închis circulației publice, iar inundațiile și alunecările de teren din 2004–2005 au dat lovitura finală.În 2015, când autoritățile au început să studieze serios reconstruirea traseului, pe anumite porțiuni mai exista doar o potecă. Crescuseră copaci pe vechea platformă, iar accesul era posibil numai cu vehicule speciale. Pentru a ajunge din Soveja la Lepșa, șoferii trebuiau să facă un ocol de peste 90 de kilometri, prin Focșani.Opt viaducte și două poduri pentru numai 16 kilometriModernizarea celor 16,2 kilometri dintre Soveja și Lepșa a fost dificilă din cauza versanților instabili, a diferențelor de nivel și a infiltrațiilor de apă.Constructorii au realizat opt viaducte de coastă în zonele expuse alunecărilor, două poduri peste pâraiele Lepșuleț și Lepșa, aproape cinci kilometri de ziduri de sprijin și aproximativ 1,6 kilometri de rigole ranforsate. Drumul are două benzi de câte trei metri, acostamente, parapeți și trotuare pe sectoarele apropiate de Lepșa.Contractul de execuție, finanțat de la bugetul de stat, a avut o valoare de 121,7 milioane de lei fără TVA. Lucrările au început în aprilie 2022, iar recepția a fost făcută în iulie 2026. Drumul beneficiază de o garanție de șapte ani, potrivit datelor prezentate de DRDP la finalizarea investiției.Supranumele „Transfăgărășanul Vrancei” nu este o denumire oficială. A apărut datorită serpentinelor, viaductelor și panoramelor montane de pe traseul care unește văile Șușiței și Putnei.DRDP Iași a publicat și o filmare a întregului traseu, realizată de la bordul unui autoturism. Imaginile arată rezultatul lucrărilor, dar adevărata miză nu este caracterul spectaculos al șoselei, ci faptul că Soveja nu mai este capăt de drum.Un drum nou nu reconstruiește singur o stațiuneRedeschiderea DN2L elimină unul dintre cele mai mari obstacole în calea dezvoltării zonei, însă nu poate reface singură ceea ce s-a pierdut în ultimii 30 de ani. Vechile hoteluri nu și-au recăpătat rolul, baza de tratament a dispărut, iar capacitatea de cazare s-a mutat spre pensiuni, cabane și investiții private de dimensiuni mai mici.Există însă și alte proiecte. Consiliul Județean și Primăria Soveja pregătesc două zone de agrement, Poiana Punga și Soveja Park Residence, conectate printr-un traseu de mountain-bike de aproximativ cinci kilometri. Sunt propuse o pistă de trial-bike, karting montan, camping și un punct de belvedere. Administrația locală vrea, de asemenea, să concesioneze peste 400 de loturi pentru pensiuni, case de vacanță și alte structuri turistice.Proiectul de revitalizare a fost inclus în strategia județului și urmează să caute finanțare prin Programul Regional Sud-Est. Deocamdată, sunt planuri și proiecte prioritare, nu investiții finalizate. Autoritățile recunosc că, în ultimele trei decenii, Soveja a primit mai multe promisiuni decât lucrări concrete.Noul DN2L nu garantează renașterea Sovejei. Înlătură însă scuza care a însoțit aproape fiecare proiect eșuat din ultimele decenii: lipsa unui drum. Fosta „Perlă a Vrancei” nu mai este o fundătură. De aici înainte, revenirea sa depinde de investiții, servicii și de capacitatea autorităților de a transforma nostalgia într-o destinație care să funcționeze din nou.