VIDEO Descoperire epocală: oamenii de ştiinţă au găsit originile Eufratului, râul care a alimentat „leagănul civilizaţiei"

Cuprins:Acum aproximativ 5,4 milioane de ani două râuri curgeau prin Turcia şi Siria de astăzi şi se vărsau în Marea Mediterană – şi în cele din urmă, s-au unit pentru a forma râul Eufrat, sugerează noi cercetări ale căror concluzii au fost publicate luni, Nature Geoscience, transmite Live Science, conform Agerpres.Rolul EufratuluiEufratul a jucat un rol esenţial în dezvoltarea civilizaţiilor umane timpurii din regiunea denumită „Cornul abundenţei”.Oamenii de ştiinţă au dezvăluit că râurile Paleo-Karasu şi Paleo-Murat s-au vărsat în Marea Mediterană până acum aproximativ 3,6 milioane de ani, când mişcările tectonice le-au modificat traiectoriile. Râul Paleo-Murat şi-a schimbat primul cursul, iar râul Paleo-Karasu a fost redirecţionat 800.000 de ani mai târziu. Ambele râuri s-au combinat pentru a curge spre sud-est în Golful Persic acum aproximativ 1,6 milioane de ani, potrivit noului studiu.”Peisajul modern al ţărmului, împreună cu sedimentele îngropate în larg, păstrează încă semne clare ale anticului râu Eufrat”, a declarat primul autor al studiului, Andrew Madof, stratigraf seismic senior la corporaţia de petrol şi gaze Chevron. „Dacă râurile Paleo-Murat şi Paleo-Karasu nu şi-ar fi schimbat cursul şi nu s-ar fi unit atunci când s-a întâmplat acest lucru, nu este clar dacă regiunea denumită Cornul abundenţei s-ar fi format în felul în care s-a format”, a declarat el pentru Live Science într-un e-mail.Adesea denumit „leagănul civilizaţiei”, Cornul abundenţei este o regiune în formă de bumerang din Asia de Vest care se întinde din Egiptul de astăzi până în sud-estul Irakului. Ramura sa estică, cunoscută sub numele de Mesopotamia, conţine râurile Tigru şi Eufrat. Aceste două râuri au creat o oază de sol fertil într-o regiune altfel aridă, ceea ce a ajutat civilizaţii antice precum sumerienii şi asirienii să înflorească acum aproximativ 6.000 de ani.În ciuda faptului că Eufratul a jucat un rol central în succesul acestor civilizaţii timpurii, originile râului lung de 3.000 de kilometri au rămas până acum enigmatice. Unii cercetători au propus anterior că Eufratul a evoluat dintr-un singur râu care se varsa în Marea Mediterană sau dintr-o salbă de lacuri antice din ceea ce este acum Turcia, în timp ce alţii au sugerat că a evoluat dintr-un râu ce se vărsa din Peninsula Arabică.Ce relevă noile dateÎnsă, în noul studiu, Madof şi colegii săi au arătat că Eufratul s-a născut din îmbinarea a două râuri, mai degrabă decât dintr-un singu râu.Cercetătorii au folosit date seismice, hărţi ale suprafeţei terestre şi date din satelit pentru a reconstrui istoria geologică a Eufratului. Aceştia au identificat depozite fluviale vechi de 5 până la 6 milioane de ani, îngropate în largul coastei Libanului şi le-au comparat cu depozite fluviale documentate anterior, de o vârstă similară, în largul coastei Turciei. Aceste depozite au dezvăluit două râuri antice, denumite Paleo-Karasu şi Paleo-Murat.Aceste râuri s-au vărsat în Marea Mediterană în timpul şi după criza de salinitate Messiniană, o perioadă de aproximativ 700.000 de ani, când procesele tectonice au cauzat secarea unei largi suprafeţe marine. Marea Mediterană s-a reumplut acum 5,33 milioane de ani, scufundând şanţurile şi sedimentele pe care cele două râuri le-au lăsat pe fundul mării. Aceste rămăşiţe au fost descoperite de noul studiu.”O modalitate utilă de a gândi despre asta este că am identificat ‘urmele’ îngropate ale anticului Eufrat în largul mării şi le-am conectat la locul unde acele urme reapar pe uscat”, a spus Madof.Mişcările tectonice care implică episoade de formare a munţilor, procese de faliere şi cutremure au mutat Paleo-Karasu şi Paleo-Murat acum aproximativ 3,6 milioane de ani, aşa că cercetătorii au trebuit să reconstituie indiciile pe uscat.”Unde aceste canale fluviale antice traversau falii, peisajul se comporta ca o bandă transportoare care se deplasase lateral”, a spus Madof. „Măsurând cât de mult a fost deplasat râul şi cât de repede se mişcă falia, am putut estima când a avut loc această mişcare”.Echipa a modelat, de asemenea, transportul sedimentelor în râurile Paleo-Karasu şi Paleo-Murat pentru a estima dimensiunea râurilor şi întinderea zonelor lor inundabile. Echipa a descoperit că fiecare dintre aceste râuri era mai mare decât râul Nil modern înainte ca acestea să se unească pentru a forma Eufratul, acum 1,6 milioane de ani.Unele porţiuni ale râurilor Paleo-Karasu şi Paleo-Murat s-au schimbat foarte puţin, în timp ce altele au fost complet redirecţionate. Poziţia acestor râuri a influenţat probabil rutele pe care le-au urmat mamiferele atunci când au migrat din Africa şi prin Levant, determinând disponibilitatea apei, a spus Madof.Înţelegerea modului în care s-a format Eufratul ne ajută să înţelegem mai bine „cum schimbările la scară largă în distribuţia apei pot remodela peisajele şi pot influenţa condiţiile necesare pentru a susţine viaţa”, a mai remarcat el.