Starea Europei în fața incertitudinilor
Ultimii ani pentru Europa au fost caracterizați de un deficit de răspunsuri clare și de o acumulară de indecizii riscante. Războiul din Ucraina a devenit un test crucial pentru solidaritatea occidentală, dar bilanțul obținut nu oferă motive de optimism. Continentul își manifestă o vulnerabilitate strategică, însoțită de o dependență profundă de Statele Unite și, recent, de imprevizibilitatea lui Donald Trump, situând Europa într-o poziție instabilă. Conform editorului executiv al publicației britanice The Telegraph, Francis Dearnley, riscurile actuale nu doar că persistă, ci ar putea crește în perioada următoare.
Summitul UE din decembrie: o realitate incomodă
În decembrie, liderii Uniunii Europene s-au adunat într-un summit definit ca „istoric”. Deși discursurile au fost politice corecte și previzibile, în spatele acestor declarații s-a ascuns o realitate mult mai incomodă. Ucraina trebuie să-și determine singură condițiile de pace, iar parcursul său european rămâne deschis. Totuși, unele decizii au fost blocate din motive de teamă sau dintr-o simpatie evidentă față de Moscova. Rezultatul a fost expunerea unei fracturi adânci în rândul liderilor europeni, indicând lipsa unei viziuni comune referitoare la conflictul ce redefinește viitorul continentului.
Un an mai târziu: blocaje persistente
La un an distanță, situația s-a dovedit în mare parte neschimbată. Summitul UE din 2025 a eșuat din nou în a debloca activele rusești înghețate, un instrument rar care ar fi putut afecta grav Moscova. În loc să acopere costurile aferente, contribuabilii europeni au fost solicitați să garanteze un împrumut de 90 de miliarde de dolari pentru Ucraina. Acest gest, deși de sprijin, reflectă incapacitatea politică de a acționa decisiv.
Riscurile unei strategii deficitare
Dearnley a avertizat anul trecut că, deși revenirea lui Donald Trump la Casa Albă nu mai este o utopie, Europa, incluzând Marea Britanie, nu a reușit să elaboreze o strategie de securitate credibilă și autonomă. Nu s-a realizat o reînarmare rapidă, iar sprijinul acordat Ucrainei a fost reglat mai mult în funcție de anxietatea aliaților decât de realitățile de pe teren. Astfel, viitorul Europei și al Ucrainei rămâne legat de bunăvoința unui aliat care riscă să devină instabil.
Provocările deschise din partea Rusiei
Un an mai târziu, urmările sunt evidente. Aflat încurajat de semnalele de deschidere din partea lui Trump și de summitul nereușit din Alaska, Rusia a intensificat provocările, trecând la atacuri hibride. Acestea au culminat cu intruziunea unor drone în spațiul aerian polonez, marcând o premieră în relațiile NATO-Rusia. Pe lângă aceasta, Washingtonul și-a exprimat tot mai des disprețul față de Europa, semnalizând deschiderea pentru o apropiere cu Moscova.
Iluzia negocierilor de pace
Anul trecut, Dearnley a menționat că Europa părea să se bazeze pe speranța unui „miracol” venit din America și pe iluzia unor negocieri de pace cu Vladimir Putin, bazate pe o premisă fragilă: aceea că Rusia ar fi dispusă să negocieze de bună-credință. Întrebarea rămâne, iar riscurile sunt ignorate ostentativ. În ciuda dovezilor că Putin nu are intenția de a opri conflictul decât în condițiile sale, continuă să existe iluzia că războiul se va termina de la sine sau că o pace mediocră poate fi „gestionată”.
Realitatea cruntă a războiului
Realitatea istorică este, totuși, mai aspră: regimurile care adoptă o economie de război nu se opresc de bunăvoie. Cheltuielile militare ale Kremlinului au atins cote alarmante, iar industria a fost adaptată, transformând războiul într-un mecanism atât strategic, cât și necesar pentru supraviețuire economică. Avertismentele serviciilor de informații europene sunt clare și urgente. Nu există semne de sincopare a conflictului, atât în Ucraina, cât și în campania de intimidare îndreptată împotriva Europei.
Percepția ordinii internaționale
Într-o lume în care garanția americană nu mai este certă, ordinea pe care europenii au considerat-o firească timp de decenii s-a prăbușit. Anul 2025 ar putea fi remarcat în istorie drept perioada în care „Occidentul” a încetat să mai funcționeze ca un proiect politic coerent. Idealul wilsonian al unei comunități democratice a fost înlocuit de cinismul „sferelor de influență”, un discurs care legitimează utilizarea forței și favorizează regimurile autoritare.
Dreptul popoarelor de a-și alege viitorul
Pe scurt, miza este fundamentală: dreptul popoarelor de a-și decide viitorul. Nerespectarea acestuia, așa cum riscă să se întâmple cu actualele încercări de pace, înseamnă abandonarea democrației însăși. Ucrainenii și-au exprimat opțiunea, iar nimeni nu are dreptul să o anuleze prin forță, cu atât mai mult cu cât Europa nu își asumă responsabilitatea.
Provocări viitoare și riscuri crescute
Pericolul real nu constă doar în un război cu Rusia, ci și în precedentul creat: distrugerea deliberată a principiilor care au menținut pacea timp de decenii ar putea deschide calea unui conflict și mai amplu, eventual cu China. Dearnley avertiza că Rusia poate simula negocieri sau le poate abandona cu scopul de a exploata nerăbdarea americană. Acest scenariu s-a materializat, iar cel mai bun rezultat ar fi fost o intensificare a sprijinului pentru Ucraina, situație ce devine din ce în ce mai puțin probabilă.
Prețul inacțiunii
Acest moment marchează o transformare profundă a ideologiei în Statele Unite, iar Trump continuă să sublinieze „relațiile sale bune” cu Putin, criticându-l regulat pe Zelenski. Lumea se află într-o nouă etapă, iar prețul inacțiunii este constant: abandonarea principiilor fundamentale, cu consecințe directe asupra teritoriilor și vieților omenești. În această dinamică, foștii nevinovați au plătit deja un preț, iar, fără acțiuni decisive, viitorul nu va mai implica doar o „țară îndepărtată”, ci va afecta profund generațiile următoare.
