În cadrul instituțiilor dedicate conservării cunoștințelor, precum bibliotecile, există și colecții special protejate de documente, adesea inaccesibile publicului larg. Acestea nu sunt organizate pentru acces facil, ci pentru conservare și securitate, fiecare volum putând deține o istorie ce a fost la un moment dat suprimată.De la tratate medievale de alchimie la jurnale personale ale unor figuri controversate, aceste colecții sunt rare și menite să rămână în afara câmpului vizual al publicului.Motivele pentru această restricție includ fragilitatea excepțională a unor volume, care ar putea fi distruse printr-o simplă atingere, prezența unor idei considerate periculoase pentru a fi diseminate, sau simpla nepotrivire a conținutului cu narațiunea istorică oficială.Accesul la astfel de colecții este strict controlat.Spre exemplu, în „L’enfer” al Bibliotecii Naționale a Franței, unde sunt păstrate cărți considerate obscene, sau în Archivio Apostolico Vaticano (cunoscut anterior ca Archivum Secretum al Vaticanului), procesul de obținere a permisiunii este riguros.
Nu este suficientă calitatea de cercetător sau o scrisoare de recomandare; este necesară o aprobare directă din partea administratorilor.Biblioteca Apostolică Vaticană reprezintă una dintre cele mai inaccesibile colecții din lume, cu aproximativ 80 de kilometri de rafturi subterane, peste 1,1 milioane de cărți și 75.000 de manuscrise.
Zilnic, maxim 200 de cercetători pot avea acces, condiționat de aprobare prealabilă, justificarea necesității accesului și dovedirea calificării academice. Majoritatea documentelor nu pot fi fotocopiate sau digitalizate.Contrar unor teorii, Vaticanul nu deține cărți blestemate sau dovezi despre extratereștri.Printre cele mai notabile documente accesibile publicului larg se numără Dosarele Inchiziției din secolele XIII-XIX, procesele verbale ale anchetelor împotriva lui Galileo Galilei și Giordano Bruno, liste de cărți interzise (Index Librorum Prohibitorum) ce includ lucrări ale lui Dante, Copernic și Voltaire, scrisori dispărute ale reginelor și regilor, corespondența secretă a lui Napoleon cu Papalitatea, petiții de anulare a căsătoriei din Evul Mediu ce conțin detalii intime, manuscrise nepublicate ale marilor artiști, precum schițe ale lui Michelangelo considerate radicale pentru vremea lor, jurnale personale ale unor papi ce ar putea influența percepția asupra anumitor decizii bisericești, Codex Vaticanus din secolul al IV-lea, una dintre cele mai vechi copii ale Bibliei, cu pasaje șterse și rescrise, și textele hermetice ale lui Hermes Trismegistus, opere de alchimie și magie.În anul 2012, Vaticanul a dezvăluit parțial unele documente din Arhivele Secrete, iar în 2020, după decenii de controverse, a deschis arhivele privind pontificatul lui Pius al XII-lea (1939-1958), perioadă ce include Al Doilea Război Mondial și Holocaustul.Aceste documente, păstrate sub cheie timp de peste 70 de ani, au fost solicitate de istorici și supraviețuitori ai Holocaustului pentru a elucida rolul Bisericii Catolice în acea perioadă.Deși criticii l-au acuzat pe Pius al XII-lea că, deși conștient de exterminarea evreilor, nu a condamnat public regimul nazist, Vaticanul a susținut o versiune diferită, conform căreia Papa ar fi acționat discret, orchestrând rețele clandestine pentru a salva evrei prin mănăstiri și instituții bisericești.Oficialii au argumentat că o condamnare publică ar fi putut escalada persecuția nazistă împotriva catolicilor și a evreilor ascunși de Biserică. Decizia deschiderii arhivelor a fost anunțată în 2019 de Papa Francisc.În fosta clădire Lubyanka din Moscova, se află o colecție de cărți confiscate de KGB de la disidenți, ocultiști și „dușmani ai poporului”. După prăbușirea URSS, unele volume au fost transferate la Biblioteca de Stat Rusă, însă multe au rămas necatalogate, scrie incredibilia.ro.Printre textele controversate se numără „Arhimandritul Theoctist” (1947), un manuscris despre exorcisme, interzis pentru că „incita la superstiție”, jurnalele lui Nikolai Gumilev, un poet executat în 1921, ale cărui scrieri au fost interzise, și traduceri ale lucrărilor lui Aleister Crowley, a căror distribuție era pedepsită cu închisoarea.O altă colecție notabilă este cea a Dinastiei Ming, reprezentată de Yongle Dadian, o enciclopedie masivă. Comandată în 1403 de împăratul Yongle, lucrarea cuprindea 11.000 de volume, dar astăzi doar aproximativ 400 mai există.Colecții ascunse sau distruse de războaieRestul au fost distruse în războaie sau sunt considerate ascunse în necropole. Se crede că o copie intactă ar putea fi îngropată în Mormântul lui Yongle, dar nu a fost încă accesată. Fragmente recuperate din piele de antilopă ar conține tratate de alchimie taoistă.Biblioteca lui John Dee, consilierul reginei Elisabeta I, conținea una dintre cele mai mari colecții de cărți despre magie și criptografie din Europa. După moartea sa, majoritatea volumelor au fost confiscate sau furate.Printre acestea, Cartea lui Soyga, un manuscris criptic despre invocarea îngerilor, a fost redescoperită abia în 1994. Jurnalele cifrate ale lui Dee au fost utilizate de MI6, serviciul de informații externe al Regatului Unit, în Al Doilea Război Mondial, pentru a descifra codurile naziste.Biblioteca pierdută din Alexandria, despre care se crede că a ars în 48 î.Hr., ar fi supraviețuit parțial, conform unor istorici. În 2004, arheologii au descoperit în Egipt 20 de săli subterane pline cu papirusuri carbonizate.Cercetătorii speră că unele texte ar putea fi recuperate prin tehnologii avansate de scanare, potențial incluzând lucrări ale lui Aristotel considerate pierdute și hărți ale lumii antice cu continente necunoscute.La Universitatea Yale, Biblioteca Beinecke de Cărți Rare adăpostește printre cele mai bizare cărți din lume.Printre acestea se numără Voynich Manuscript, un text indecifrabil din secolul al XV-lea, scris într-o limbă necunoscută, și Codex Seraphinianus, o enciclopedie a unei lumi imaginare, creată de Luigi Serafini în 1981.Alte colecții de documente atent păzite includ The Inner Sanctum din British Library din Londra, care conservă texte antice de vrăjitorie și ocultism, precum grimoare cu incantații și tratate de magie ceremonială, unele supraviețuind arderilor pe rug din Evul Mediu.Biblioteca Națională a Spaniei, prin La Bóveda (Bolta), adăpostește documente ale Inchiziției, ce cuprind mărturii de tortură, liste de condamnați la ardere și procese verbale care detaliază mecanismele acestei instituții.Peste Oceanul Atlantic, Biblioteca Congresului SUA deține copii ale rapoartelor FBI despre OZN-uri, disponibile public.Documentele ultra-secrete ale CIA rămân în arhivele agenției sau la National Archives, incluzând dosarele controversatului program MK-Ultra, desfășurat între anii 1950-1970, ce a utilizat droguri psihoactive și hipnoză pe subiecți neavizați, precum și relatări ale piloților militari despre întâlniri inexplicabile în spațiul aerian.Motivele pentru care aceste cărți și documente rămân ascunse sunt multiple. Controlul informației a fost întotdeauna un instrument de putere politică. Unele texte sunt suprimate din motive religioase, contravin dogmelor.Există și aspecte legate de securitate, întrucât anumite manuscrise pot conține cunoștințe considerate periculoase, cum ar fi informații despre arme biologice sau simbolism ocult.Aceste biblioteci secrete subliniază o realitate: în ciuda erei informației, anumite cunoștințe rămân sub control strict, fie din motive de securitate națională, fie pentru a proteja ordinea socială, sau pur și simplu pentru că adevărul pe care îl dezvăluie este considerat prea tulburător pentru a fi asimilat publicului larg.
