Impactul poluării asupra sistemului imunitar
Particulele minuscule din aerul contaminat ar putea afecta în mod subtil sistemul imunitar, predispunându-l spre autoimunitate cu mult înainte ca o boală să devină evidentă. Conform earth.com, un studiu pe 3.548 de adulți a relevat faptul că expunerea crescută la poluarea cu particule fine a fost corelată cu niveluri ridicate de anticorpi antinucleari (ANA). Acești anticorpi sunt frecvent asociați cu boli autoimune, cum ar fi lupusul. ANA sunt proteine ale sistemului imunitar care atacă eronat celulele proprii. Deși un nivel ridicat de ANA nu constituie un diagnostic, poate indica modificări timpurii în răspunsul imun. Dr. Sasha Bernatsky, profesor de medicină la Universitatea McGill și coordonator al studiului, a subliniat importanța acestor date în înțelegerea modului în care poluarea aerului influențează sistemul imunitar.
Particulele fine și efectele lor
PM2.5, particule cu un diametru mai mic de 2,5 micrometri, sunt o componentă obișnuită a ceții urbane și fumului din interior. Fumul de lemn, gazele de eșapament și emisiile industriale pot contribui la creșterea nivelului de PM2.5, chiar și la distanțe considerabile de sursa poluării. Dr. Bernatsky a explicat că aceste particule fine pot pătrunde în fluxul sanguin, afectând astfel întregul organism.
Metodologia de evaluare a expunerii
Cercetătorii au evaluat expunerea la PM2.5 prin corelarea codului poștal al fiecărui participant cu nivelul mediu de PM2.5 din ultimii cinci ani anterior testării sângelui. Probe biologice au fost obținute din cadrul Ontario Health Study, care a inclus peste 225.000 de adulți. Modelele statistice au fost ajustate după vârstă, sex, fumat, venit și zone de locuit (urbane/rurale), pentru a minimiza influențele confuzive.
Asocieri între poluare și activitatea imună
În grupul cu cel mai scăzut nivel de expunere la PM2.5, participanții cu valori ridicate de ANA (1:640 și 1:1.280) au avut mai multe șanse să prezinte titruri extreme. Titrul reflectă „puterea” anticorpilor: acesta crește când o probă de sânge rămâne pozitivă chiar și după diluări repetate. Cele mai semnificative asocieri au fost identificate la titruri foarte mari, sugerând o legătură cu o activitate imunologică mai intensă.
ANA ca biomarker
Este crucial de menționat că ANA reprezintă un biomarker, nu un diagnostic. Mulți indivizi sănătoși au niveluri reduse de ANA, iar medicii analizează aceste date împreună cu alte teste și simptome. Deoarece bolile autoimune progresează lent, cercetătorii sunt interesați de semnalele biologice timpurii, precum creșterea nivelului de ANA, care pot apărea cu mult înainte de apariția efectivă a bolii sau afectarea organelor.
Răspunsurile imune declanșate de poluare
Inhalarea particulelor poate irita țesutul pulmonar și poate genera stres oxidativ, un exces de substanțe reactive care afectează celulele. Celulele imune reacționează prin eliberarea citokinelor – proteine care coordonează răspunsurile imune, care pot ajunge ulterior în circulația sanguină. Deși genetică are un rol, expunerile de mediu pot agrava riscurile asociate cu bolile autoimune.
Infrastructura și disparitățile în expunere
Traficul este o sursă majoră de particule fine, însă nu și singura. Fumul din incendiile de vegetație și arderea lemnului poate afecta calitatea aerului în zonele suburbane și rurale, adesea timp de zile consecutive. Perioadele sezoniere de fum pot schimba tiparele de expunere, expunând indivizi care de obicei nu se confruntă cu smog urban la niveluri ridicate de particule.
Factori demografici și riscuri asociate
Studiul a relevat o frecvență mai mare a ANA în rândul femeilor și în diverse grupuri rasiale și etnice, chiar după ajustarea pentru alți factori. Acest lucru este semnificativ, având în vedere că lupusul și alte boli autoimune sunt mai frecvente la femei și în anumite grupuri etnice, subliniind disparitățile de risc pentru sănătate. Cercetările în domeniul justiției de mediu indică faptul că expunerea la poluare este adesea concentrată în anumite cartiere, exacerbând inegalitățile.
Limitările studiului
Fiind un studiu transversal, nu poate demonstra o cauzalitate directă între poluarea aerului și modificările nivelurilor de anticorpi. Estimările bazate pe codurile poștale sunt utile în studiile pe populație, dar nu reflectă deplasările zilnice sau calitatea aerului din interior. Alți factori, precum infecțiile sau medicamentele, pot influența activitatea imunologică.
Tehnici de evaluare a ANA
Pentru evaluarea nivelurilor de ANA, cercetătorii au folosit imunofluorescența, o tehnică care permite observarea tiparelor de anticorpi la microscop. Au fost aplicate mai multe praguri de interpretare, recunoscând că titrurile ridicate au o semnificație clinică mai mare.
Nivelele de expunere la PM2.5
În cadrul studiului, expunerea la PM2.5 a variat între 3,3 și 13,8 micrograme pe metru cub, niveluri întâlnite frecvent în diferite medii din Canada.
Riscurile asociate cu poluarea
Cea mai clară asociere s-a observat la compararea celor mai crescute și cele mai reduse niveluri de expunere, sugerând că riscurile ar putea crește după atingerea unui anumit prag. Această tendință sugerează că nivelul mediu al poluării poate ascunde evenimente scurte, dar intense, care au un impact biologic semnificativ.
Soluții pentru reducerea poluării
Implementarea de autobuze și camioane cu emisii reduse, controale mai stricte asupra industriei și o ventilație mai bună în clădiri ar putea diminua expunerea la particule. Fumul din incendiile de vegetație adaugă o urgență suplimentară problemei, complicând progresele locale.
Reducerea expunerii la poluare în mediul de acasă
Pentru a diminua nivelurile de particule în interior, este indicat să se evite fumatul, să se folosească filtre eficiente și să se limiteze utilizarea lumânărilor sau a bețișoarelor parfumate. În condiții de fum dens, închiderea feroneriilor și utilizarea purificatoarelor de aer pot fi de ajutor, în special pentru copii și vârstnici.
