Declinul salariilor în Italia
După o perioadă de trei decade în care salariile au stagnat, lucrătorii din Italia găsesc numeroase motive pentru a protesta. În ciuda acestei nemulțumiri generalizate, grevele salariale rămân rare și, de obicei, nu durează mai mult de o zi. Această situație a suscitat întrebări cu privire la rolul sindicatelor în țară, conform informațiilor publicate de Mediafax. Italia se află în poziția unică de a fi singura națiune avansată în care salariile ajustate pentru inflație au scăzut în intervalul 1990-2020, așa cum indică datele Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD). Această tendință a contribuit la o scădere a cheltuielilor de consum și la o creștere economică anemică, conform unei analize Reuters.
Creșteri salariale insuficiente
Chiar dacă salariile au crescut recent cu 9% între trimestrul trei din 2021 și trimestrul doi al anului trecut, majorarea rămâne sub nivelurile inflației. Comparativ, Germania a înregistrat o creștere salarială de 14%, iar Franța de 11%, conform datelor furnizate de banca centrală germană. Rata de ocupare a forței de muncă în Italia este un alt factor determinant, având o valoare de doar 67%, cea mai scăzută din zona euro, ceea ce reduce puterea de negociere a lucrătorilor. Totuși, experți în domeniul muncii și angajați subliniază că sindicatele își asumă o parte semnificativă din responsabilitate.
Transformarea sindicatelor
Filippo Barbera, profesor de sociologie la Universitatea din Torino, consideră că sindicatele din Italia s-au transformat și au devenit, în mare parte, furnizori de servicii. „Te ajută cu declarațiile fiscale și calculele pentru pensii, dar nu se confrontă cu angajatorii în privința asigurării unor creșteri salariale”, a explicat Barbera. În data de 29 noiembrie, a avut loc o grevă națională marcantă, presărată cu bannere, împotriva reducerilor prevăzute de guvern la cheltuielile pentru securitatea socială, serviciile publice și investiții. Maurizio Landini, liderul confederatiei sindicale CGIL, a promisi că va „întoarce țara cu susul în jos”.
Impactul grevelor asupra serviciilor publice
Protestul a avut un impact semnificativ asupra transportului public, școlilor și spitalelor, dar, similar multor greve anterioare din Italia, a durat doar o zi și nu a dus la rezultate concrete. Un purtător de cuvânt al CGIL a afirmat că evoluția slabă a salariilor este, în principal, rezultatul anilor de reforme a legislației muncii, care au diminuat protecția locurilor de muncă. Sindicatul a inițiat un referendum național pentru a decide asupra abrogării acestor reforme, care au facilitat concedierile și au promovat contractele pe termen scurt. Scrutinul este programat să aibă loc între 15 aprilie și 15 iunie, însă guvernul nu a anunțat încă data exactă.
Provocările legislative
Pe lângă referendum, CGIL militează pentru o legislație menită să împiedice contractele cu salarii excesiv de mici. Aceasta are, însă, sprijin limitat în cadrul coaliției de guvernare de dreapta, iar până în prezent nu a fost prezentat niciun proiect de lege în parlament. De-a lungul ultimelor decenii, puterea sindicatelor a scăzut pe plan global. Analiștii observă totuși că grevele sunt mai concentrate și eficiente în țări precum Germania, Franța sau Statele Unite, în ciuda numărului relativ redus de membri de sindicat din aceste state comparativ cu Italia.
Exemple internaționale de succes
În noiembrie, angajații de la producătorul american de avioane Boeing au reușit să obțină o creștere salarială de 38% pe o perioadă de patru ani, în urma unei greve care a durat șapte săptămâni. În Germania, mii de lucrători de la Volkswagen au organizat greve continue împotriva concedierilor, care au dus, în cele din urmă, la un acord benefic în luna decembrie. Aceste exemple demonstrează faptul că, în alte state, mobilizarea eficientă a sindicatelor poate conduce la obținerea unor condiții favorabile pentru angajați. Comparativ, în Italia, lipsa unor alegeri decisive ale sindicatelor și durata scurtă a protestelor generează un climat de scepticism asupra viitorului salariilor și drepturilor muncitorilor.
