Restituirea Tezaurului României: O problemă nerezolvată
Problema restituirii Tezaurului României, evaluat la aproximativ 8 miliarde de euro, a fost readusă în discuție de un consilier al guvernatorului Băncii Naționale a României (BNR) într-un interviu acordat televiziunii publice poloneze, TVP World. Tezaurul a fost trimis către Rusia țaristă în urmă cu mai bine de un secol, pe fondul instabilității granițelor României din perioada Primului Război Mondial, cu scopul de a fi protejat. Cu toate acestea, atât Uniunea Sovietică, cât și Rusia modernă nu au returnat niciodată această avere, ignorând complet obligația de a o restitui, chiar și în urma semnării unui acord.
Contextul istoric al trimiterii tezaurului
În decembrie 1916, România se confrunta cu o criză profundă. La doar câteva luni după intrarea în Primul Război Mondial de partea aliaților, regatul român era amenințat de ocuparea Germaniei, sprijinită de aliații săi austro-ungari, otomani și bulgari. Guvernul și familia regală s-au refugiat spre est, alegând orașul Iași ca nouă capitală temporară. În fața acestui pericol, oficialii români au decis să transporte valorile naționale în afara granițelor, semnând un acord cu Rusia țaristă. Astfel, două trenuri cu artefacte culturale, bijuterii și 91,5 tone de aur din rezervele BNR au fost expediate pentru a fi păstrate în siguranță.
Destinul aurului românesc
După aceste evenimente, aurul nu a mai fost returnat și a rămas în seifurile din Rusia, iar sentimentul de nedreptate față de acest fapt a persistat în rândul românilor timp de mai bine de un secol. Cristian Păunescu, consilier al guvernatorului BNR și autor pe subiectul aurului românesc, subliniază că „recuperarea acestui tezaur este o datorie morală”. Păunescu afirmă că România nu a renunțat niciodată la eforturile de a obține restituirea, încercând diverse căi de negociere, dar cu rezultate limitate.
Interacțiunile cu liderii ruși
Povestea tezaurului românesc se complică în momentul în care, după ocuparea puterii de către bolșevici în octombrie 1917, noul regim de la Moscova confiscă aurul. Deși Lenin promitea returnarea acestuia „poporului român”, confiscarea a rămas o problemă nerezolvată. De la lideri precum Lenin și Stalin, până la Elțîn și Putin, autoritățile române au încercat constant să obțină restituirea, cu unele succesuri în ceea ce privește returnarea unor artefacte istorice, dar nu și a aurului.
Scuzele formulate de Rusia
Cristian Păunescu subliniază că rușii au adus diverse justificări de-a lungul timpului, argumentând că tezaurul a fost deja returnat sau că nu mai există. Alte explicații au sugerat că România nu merita aurul din cauza unificării cu Basarabia în 1918, sau că acesta a fost revendicat de Franța și Germania post-Primul Război Mondial. Cu toate acestea, Păunescu afirmă că niciuna dintre aceste pretenții nu are bază reală sau legală.
Progresele recente în negocierea restituirii
La începutul secolului XXI, au fost făcuți pași mici pentru recuperarea aurului. În 2003, Rusia și România au semnat un tratat care a dus la înființarea unei comisii pentru investigarea situației tezaurului, precum și a altor puncte istorice controversate. Specialiștii ruși au analizat acordurile vechi de un secol și, conform BNR, au validat autenticitatea acestora, dar au insistat asupra necesității unei verificări a documentelor din arhivele rusești.
Impactul invaziei din Ucraina asupra negocierilor
Invazia Rusiei în Ucraina din 2022 a suspendat, în mod justificat, negocierile cu Moscova, deși comisia pentru analiza tezaurului a rămas activă. Totuși, unii români continuă să facă progrese. Eugen Tomac, europarlamentar conservator, a prezentat o moțiune în Parlamentul European pentru restituirea tezaurului de către Rusia, fiind aprobată cu sprijin transpartinic. Tomac consideră că aceasta este o cerere semnificativă a Uniunii Europene, cu speranța ca subiectul să reapară în agenda diplomatică, în cazul restabilirii relațiilor cu Rusia.
Posibile soluții pentru restituire
O soluție menționată în presa internațională ar putea fi utilizarea activelor rusești înghețate, confiscate ca reacție la invazia din Ucraina, pentru a compensa România pentru pierderea aurului. Totuși, aplicarea acestor măsuri legale se dovedește complexă, guvernele având tendința să folosească doar dobânzile acumulate din aceste active, lăsând capitalul intact. Această situație sugerează că drumul către recuperarea tezaurului rămâne anevoios și incert.
