Coliziuni în Sistemul Fomalhaut
Astronomii care își îndreptau telescopurile spre steaua Fomalhaut, în încercarea de a observa o planetă în orbita acesteia, au descoperit de fapt efectele a două coliziuni între planetoizi sau protoplanete. Acestea au dus la formarea unei centuri strălucitoare de praf în jurul stelei, conform informațiilor furnizate de Live Science, citate de Agerpres. În ultimele două decenii, oamenii de știință au fost martorii a două evenimente catastrofale în acest sistem, care se află la aproximativ 25 de ani-lumină de Pământ, în constelația Piscis Austrinus. Coliziunile au implicat planetoizi mult mai mari decât asteroidul care a provocat dispariția dinozaurilor, generând nori de resturi vizibile.
Caracteristicile sistemului Fomalhaut
Sistemul Fomalhaut este denumit popular „Ochiul lui Sauron,” datorită analogiei cu ochiul din seria „Stăpânul Inelelor” scrisă de J.R.R. Tolkien. Această denumire provine din centura de praf spectaculoasă care înconjoară steaua, situată la o distanță de 133 de unități astronomice (UA). O unitate astronomică reprezintă aproximativ 93 de milioane de mile, adică distanța medie dintre Pământ și Soare. Centura a fost creată în urma multor coliziuni între corpuri înghețate și oferă o imagine a Sistemului Solar în adolescența sa, cu aproximativ 4 miliarde de ani în urmă, când planetele erau formate, distruse și recreate.
Studii recente asupra coliziunilor
Un studiu recent realizat de o echipă internațională de cercetători, condus de Paul Kalas de la Universitatea din California, Berkeley, detaliază aceste coliziuni pentru a explica un mister planetar. În anii 2000, astronomii au descoperit un obiect luminos în sistemul Fomalhaut, considerat o exoplanetă acoperită de praf reflectant. Acesta a fost numit Fomalhaut b. Totuși, dispariția acestei „planete” și apariția unui alt punct luminos în apropiere i-au determinat pe cercetători să realizeze că observau, de fapt, nori de resturi rezultate din coliziuni cosmice.
Dimensiunea coliziunilor Fomalhaut
Cele două coliziuni, denumite Fomalhaut cs1 și Fomalhaut cs2, au fost neașteptate. Teoriile sugerează că evenimentele de acest tip ar trebui să apare în medie o dată la aproximativ 100.000 de ani. Totuși, Fomalhaut a surprins astronomii, având două astfel de coliziuni în doar 20 de ani. Studiul sugerează că, pe baza acestei frecvențe, ar fi putut avea loc aproximativ 22 de milioane de coliziuni similare în cei 440 de milioane de ani de existență a sistemului.
Factorii coliziunilor
Ingineria inversă a coliziunilor sugerează că Fomalhaut cs1 și cs2 au fost rezultatul impacturilor între planetoizi cu un diametru de aproximativ 60 km, de patru până la șase ori mai mari decât asteroidul care a dus la dispariția dinozaurilor cu 66 de milioane de ani în urmă. Jason Wang, co-autor al studiului și astronom la Universitatea Northwestern, a afirmat că aceste corpuri mari se aseamănă cu cele din centura de asteroizi și din centura Kuiper. Estimările sugerează că sistemul Fomalhaut ar putea conține aproximativ 1,8 mase terestre formate din planetoizi primordiali, ceea ce ar însemna în jur de 300 de milioane de astfel de corpuri.
Surse de praf în sistemul Fomalhaut
Pe lângă planetoizii mari, sistemul Fomalhaut mai deține alte 1,8 mase terestre în corpuri mici cu diametrul sub 0,3 km. Impacturile și destrămarea acestor corpuri generează constant nori de granule de praf pe orbita stelei. Aceste granule sunt esențiale pentru menținerea centurii de praf, care ar dispărea în timp din cauza vântului stelar sau ar fi absorbite de stea, în absența surselor de praf.
Posibilitatea unor planete ascunse
Chiar dacă Fomalhaut b nu este o planetă, există posibilitatea ca un corp masiv să influențeze aceste coliziuni prin gravitația sa. Cercetătorii au estimat o probabilitate de aproximativ 10% ca Fomalhaut cs1 și cs2 să nu fie coliziuni întâmplătoare. Momentul și locația acestora sugerează o influență ascunsă, posibil datorată unei exoplanete nedetectate. Wang a menționat că o planetă ar putea fi responsabilă pentru coliziunile dintre planetoizi, sugerând că locul de întâlnire al impacturilor cs1 și cs2 ar putea indica o planetă încă nedescoperită.
Consecințele observațiilor asupra căutării planetelor
Confuzia legată de exoplanete în sistemul Fomalhaut servește ca un avertisment pentru astronomi. Kalas a subliniat că Fomalhaut cs2 are caracteristici similare unei planete extrasolare care reflectă lumina stelelor, ceea ce face ca observațiile acestui sistem să fie deosebit de importante pentru viitoarele studii de exoplanete. Folosind aceste descoperiri, cercetătorii pot dezvolta metodologii mai precise în căutarea planetelor în alte sisteme solare.
