Prima pagină » Iasi in fiecare pagina » Marşul Vieţii – 83 de ani de la pogromul de la Iaşi

Marşul Vieţii – 83 de ani de la pogromul de la Iaşi

by Salut Iasi

Ieri, oraşul Iaşi a fost gazda unei ceremonii emoţionante, „Marşul Vieţii”, iniţiat de rabinul Josef Wasserman, în comemorarea victimelor Pogromului de la Iaşi. Cu steaguri ale României şi Israelului fluturând în mâinile participanţilor, evenimentul a adus laolaltă membri ai comunităţii evreieşti din ţară şi din străinătate pentru a reflecta asupra uneia dintre cele mai întunecate perioade din istoria oraşului.

Comemorarea victimelor pogromului

Pogromul de la Iaşi din 1941 rămâne o rană adâncă în memoria colectivă a oraşului şi a comunităţii evreieşti. Participanţii la marş au adus un omagiu celor pierduţi, păşind pe străzile Iaşiului într-un gest solemn de reamintire şi respect. Ei au purtat steagurile României şi Israelului, simbolizând legătura durabilă dintre cele două naţiuni şi comunităţi.

Manifestarea de la Cimitirul Evreiesc

La Cimitirul Evreiesc din Iaşi, a avut loc o ceremonie deosebită. Evenimentele tragice de acum 83 de ani au fost rememorate prin discursuri şi momente de reflecţie. A fost, de asemenea, un prilej de recunoaştere a contribuţiei semnificative a comunităţii evreieşti la dezvoltarea oraşului Iaşi. Coroane de flori au fost depuse în numele Guvernului, Parlamentului, precum şi a ambasadelor Israelului, Franţei, Germaniei şi Republicii Moldova.

Importanţa păstrării memoriei

Rabinul Josef Wasserman, iniţiatorul „Marşului Vieţii”, a subliniat importanţa vitală a menţinerii memoriei evenimentelor tragice din timpul Pogromului şi Holocaustului. El a afirmat: „Manifestările din Iaşi şi mai ales proiectul ‘Marşului Vieţii’ sunt de o importanţă deosebită, deoarece acum noi vedem în toată lumea că se întoarce ura împotriva evreilor. Oamenii vor să uite ce s-a întâmplat în Holocaust şi în Pogromul din Iaşi. Noi facem asta că toţi suntem obligaţi să ţinem memoria victimelor din Pogrom.”

Necesitatea muzeului de la Podu Iloaiei

Una dintre propunerile discutate a fost înfiinţarea unui muzeu la Podu Iloaiei. Rabinul Wasserman a accentuat însă necesitatea urgentă de reamenajare a cimitirului evreiesc şi a zonei de acces din această localitate. „Nu sunt sigur că Podu Iloaiei o să reuşească aşa de mult. Din păcate, Podu Iloaiei înainte de Muzeu, trebuie de reparat cimitirul, oamenii bătrâni nu pot coborî. Un loc istoric trebuie să fie un monument, ca oamenii să poată să vină, să poată citi, nu se mai poate citi lucruri simple ce s-a întâmplat în Podu Iloaiei.”

Legăturile personale ale Consulului Israelului

Consulul Israelului în România, Roni Shabtai, a adus o notă personală ceremoniei, împărtăşind legătura sa profundă cu Iaşiul. „Părinţii mei sunt români, mama mea e născută aici în Iaşi. Baba mea, Vădraru Adela, e născută în Iaşi şi fraţii ei au murit în acest Pogrom. Pentru mine puteam să aleg în fiece loc în lume să fiu consul. M-am luptat să ajung în România, m-am luptat să fiu în România consul că pentru mama mea care încă trăieşte, care are 90 de ani, momentul ăsta că eu stau aici, în faţa voastră, era un vis, un vis şi Dumnezeu m-a ajutat. Băieţii mei amândoi au paşaport român, eu am sânge român în corpul meu şi pentru mine să fiu aici la momentul ăsta este să fiu acasă.”

Reflectarea asupra istoriei

Marşul Vieţii nu este doar o ceremonie de comemorare, ci şi un prilej de a reflecta asupra istoriei şi de a învăţa din greşelile trecutului. Acesta subliniază importanţa educaţiei şi a conştientizării pentru a preveni repetarea unor astfel de tragedii. Prin păstrarea vie a memoriei victimelor Pogromului de la Iaşi, comunitatea evreiască şi susţinătorii ei transmit un mesaj puternic de rezilienţă şi speranţă.

Evenimentele de astăzi din Iaşi sunt un testament al angajamentului continuu de a onora şi păstra vie memoria celor care au suferit în timpul Pogromului de la Iaşi. Prin „Marşul Vieţii”, comunitatea evreiască, alături de susţinătorii din întreaga lume, reafirmă importanţa solidarităţii şi a păstrării memoriei istorice. Aceasta nu este doar o datorie faţă de cei care au pierit, ci şi un angajament de a construi un viitor în care astfel de atrocităţi să nu se mai repete.

Ar putea să vă placă și

Lasă un comentariu