Apelul lui Massoud Pezeshkian
Președintele iranian Massoud Pezeshkian a solicitat joi ca capitala Iranului să fie mutată din Teheran, invocând problemele de suprapopulare și criza acută a apei ce devin din ce în ce mai severe. Această propunere a fost formulată în contextul scăderii precipitațiilor la cel mai scăzut nivel din ultimii 100 de ani, conform raportării agenției AFP.
Argumente pentru mutarea capitalei
„Realitatea este că nu avem de ales. (Această mutare a capitalei) este o necesitate. Nu putem supraîncărca această regiune cu și mai multă populație și construcții”, a declarat Pezeshkian, conform agenției oficiale de presă iraniene, Irna. El a adăugat că, deși ar fi posibil să se dezvolte capitala, problema apei nu poate fi rezolvată în prezent.
Risc de evacuare
Cu o lună înainte, acesta avertizase că, dacă precipitațiile nu vor apărea până în timpul winter-ului, ar putea lua în considerare evacuarea capitalei, fără a oferi detalii suplimentare. Teheran se confruntă în fiecare vară cu secetă și căldură intensă, deși ploile de toamnă și ninsorile de iarnă contribuie la atenuarea acestor condiții, fenomen care nu s-a observat anul acesta. Vârfurile munților, de obicei acoperite de zăpadă în această perioadă, rămân lipsite de zăpadă.
Managementul apei în Teheran
Datorită crizei apei, guvernul local a decis să întrerupă periodic alimentarea cu apă pentru cei aproximativ zece milioane de locuitori ai Teheranului, măsură menită să controleze consumul. Aceste decizii au stârnit nemulțumiri în rândul populației, iar întrebările cu privire la sustenabilitatea acestui sistem au început să apară tot mai frecvent.
Critici în presa locală
Propunerea de evacuare a generat reacții critice în cadrul presei locale. Guvernul a intervenit, asigurând opinia publică că președintele dorea doar să sublinieze gravitatea problemei și că nu prezenta un plan concret pentru mutarea capitalei. Aceste clarificări nu au reușit să atenueze controversele create de declarațiile lui Pezeshkian.
Operațiuni de intervenție
Săptămâna trecută, autoritățile iraniene au anunțat inițierea unor operațiuni de însămânțare a norilor, având ca scop provocarea precipitațiilor. Aceste acțiuni sunt parte dintr-o strategie mai amplă de a răspunde la criza de apă, care a fost agravată de gestionarea defectuoasă a resurselor naturale.
Problemele persistente ale capitalei
Pezeshkian, în declarațiile sale repetate, a subliniat problema ambuteiajelor, penuria de apă, managementul ineficient al resurselor și poluarea severă ca fiind argumente esențiale pentru o eventuală relocare a capitalei. Aceste teme au fost abordate cu regularitate în discuțiile sale despre viitorul Teheranului.
Propunerea mutării capitalei
În luna ianuarie, purtătoarea de cuvânt a Guvernului, Fatemeh Mohajerani, a anunțat că autoritățile analizează posibilitatea mutării capitalei în zona Makran, o regiune subdezvoltată situată pe coasta de sud a Iranului. Această sugestie nu a fost urmată de un plan concret, iar propunerea a stârnit un val de critici din partea publicului și a analiștilor.
Impactul asupra societății iraniene
Deciziile și discuțiile referitoare la mutarea capitalei reflectă nu doar o criză de mediu, ci și o problemă socială profundă. Teheran, în calitate de capitală, a devenit un centru economic și cultural extrem de important, iar o posibilă mutare ar avea implicații semnificative asupra identității naționale și a coeziunii sociale.
Reacții din partea populației
Cele mai recente declarații ale președintelui au alimentat frustrarea cetățenilor, care se confruntă cu probleme zilnice legate de apă și infrastructură. Multe voci și-au exprimat îngrijorarea că, fără măsuri măsurabile și concrete, propunerile de mutare rămân doar vorbe goale într-un context de criză tot mai acută.
Perspectivele de viitor
Studiile privind o posibilă mutare a capitalei sunt, în prezent, în stadiul de analiză, fără proiecții clare sau termene de realizare. Criticile și mobilizarea opiniei publice vor influența, inevitabil, direcția acestor discuții, având în vedere provocările cu care se confruntă Teheranul, precum și nevoia de soluții durabile pentru problemele crescânde.
