Accuze privind dezvoltarea secretă a armelor nucleare în Iran
Se suspectează că Iranul a avansat în secret un program de dezvoltare a armelor nucleare, având ca rază de acțiune până la 3.000 de km. Aceste rachete ar putea atinge ținte din Europa, inclusiv România. Conform raportărilor, informațiile suplimentare ar proveni de la Coreea de Nord. Consiliul Național al Rezistenței Iraniene (CNRI) a făcut publice detalii despre dezvoltarea programului de focoase nucleare de către Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC). Se indică faptul că două baze au fost mascate sub forma unor facilități destinate lansărilor de sateliți de comunicații, dar, de fapt, sunt utilizate pentru a accelera producția de rachete. Este de așteptat ca aceste locații să fie sub controlul Organizației pentru Cercetare Avansată în Apărare (SPND) – divizia de arme nucleare a Iranului, a relatat publicația britanică The Telegraph.
Amenințări globale și vulnerabilitatea Iranului
Soona Samsami, un reprezentant american al CNRI, a declarat: „Pentru mai bine de două decenii, Iranul a utilizat negocierile și indulgența Occidentului pentru a-și dezvolta programul de arme nucleare, punând în pericol pacea și stabilitatea globală.” Ea a subliniat că „Teheranul nu a fost niciodată atât de slab și vulnerabil ca în prezent. Regimul iranian accelerează disperat dezvoltarea armelor nucleare, iar acum este timpul ca acesta să fie tras la răspundere pentru acțiunile sale interne, pentru războiul din regiune și pentru progresele în domeniul armelor nucleare.”
Detalii despre baze și rachete nucleare
În apropierea orașului Shahrud se află prima bază de focoase nucleare, unde experții din cadrul SPND și ai Forței Aerospatiale a IRGC lucrează la dezvoltarea rachetei nucleare Ghaem-100, capabilă să parcurgă o distanță de aproximativ 2.896 km. Această capacitate de transport îmbunătățește posibilitatea ca Iranul să vizeze ținte de pe teritoriul european, inclusiv țări precum Grecia, România sau Israel.
Progresele în testările rachetelor
Se estimează că, până în prezent, au fost efectuate cu succes trei lansări de rachete. CNRI a afirmat că testul pentru racheta Ghaem-105 va avea loc în următoarele câteva luni, iar cele anterioare au fost justificate sub pretextul lansărilor de sateliți, pentru a păstra testele în secret.
Imagini satelitare și activități subterane
Imaginile obținute de Google Earth ilustrează o platformă de beton folosită pentru experimente, însoțită de clădiri suspectate a fi destinate cercetărilor aferente. O altă bază este situată la aproximativ 70 km sud-est de Semnan, fiind antreprenorială în producția rachetelor Simorgh, model inspirat de proiectele nord-coreene, similare cu racheta UNHA-1, având înălțimea de 18 metri.
Majoritatea facilităților acestei locații sunt sub pământ, pentru a evita detectarea din partea agențiilor de informații. Aceasta a evoluat constant începând din 2005, cu șase noi construcții ridicate în ultimul deceniu. Imaginile prezentate de NCRI relevă o zonă extinsă din partea de nord-est a bazei, săpată în 2019, cu fundații din beton observate ulterior. Alte fotografii, datând din urmă cu șapte ani, demonstrează că structura era acoperită cu pământ.
Monitorizarea și răspunsul subteran
CNRI susține că SPND a înregistrat o creștere a exploziilor subterane, asociate cu producția de rachete, care sunt supuse monitorizării constante. Aceste activități sunt suspectate a indica intensificarea programului nuclear iranian.
Consiliul Național de Rezistență al Iranului
Consiliul Național de Rezistență al Iranului (CNRI) este o organizație politică iraniană bazată în Franța și Albania, care militează pentru înlăturarea regimului actual din Iran. Coaliția este compusă din diverse grupuri disidente, principalul membru fiind Mujahedinul Poporului din Iran (MEK).
Importanța scutului antirachetă de la Deveselu
Instalarea scutului antirachetă Aegis Ashore în România are un rol crucial în strategia de apărare antirachetă a NATO și este esențială pentru siguranța Alianței. Acest sistem are ca obiectiv protejarea împotriva posibilelor amenințări cu rachete balistice din afara zonei euro-atlantice, oferind concomitent protecție și forțelor desfășurate de Statele Unite.
Introducerea sistemului antirachetă în România
În contextul securității internaționale, scutul antirachetă al Statelor Unite a fost implementat în România cu scopul de a proteja împotriva amenințărilor rachetelor balistice. Conform informațiilor disponibile pe pagina oficială a Ambasadei SUA în România, acest sistem cuprinde atât radarul de control, cât și suita de comandă, control și comunicații Aegis. De asemenea, include module de lansare dotate cu interceptoare de tip SM-3, un aspect esențial al infrastructurii de apărare.
Funcționarea interceptoarelor SM-3
Interceptoarele SM-3, sau Standard Missile 3, sunt utilizate exclusiv în scopuri de apărare. Acestea nu sunt echipate cu focoase explozive; în schimb, își bazează eficiența pe energia cinetică pentru a colisiona și distruge rachetele balistice inamice. Rachetele SM-3 sunt capabile să străbată o distanță de până la 500 de kilometri și pot atinge viteze de aproximativ 9.600 km/h, demonstrând astfel capacitatea lor de a răspunde rapid amenințărilor.
Resursele umane implicate în operarea sistemului
La fața locului, aproximativ 200 de persoane, inclusiv militari, civili guvernamentali și contractori, se ocupă de operarea instalației americane. Această echipă este esențială pentru asigurarea funcționării corespunzătoare a sistemului antirachetă și pentru protejarea intereselor naționale. Administrația a stabilit că interceptoarele SM-3 nu vor fi utilizate pentru teste de zbor, ci vor fi lansate strict în cazul unui atac.
Performanța sistemului de apărare
Scutul antirachetă Aegis Ashore integrează decenii de experiență în design și testare, demonstrându-și eficiența printr-o serie de teste de succes. Sistemul a înregistrat o rată de succes de aproximativ 82% în interceptarea rachetelor începând cu anul 2002, ceea ce atestă viabilitatea și fiabilitatea acestuia în fața amenințărilor externe.
Capacitatea de apărare împotriva rachetelor nucleare
Sistemul Aegis Ashore are capacitatea teoretică de a intercepta un atac cu rachete balistice intercontinentale (ICBM). Interceptoarele SM-3 sunt concepute să neutralizeze rachetele balistice cu rază medie de acțiune care ar putea transporta încărcături nucleare. Deși acest sistem funcționează eficient împotriva unor tipuri de amenințări, există limitări importante în ceea ce privește interceptarea armelor hipersonice.
Limitările sistemului în fața armelor hipersonice
Specialiștii indică faptul că interceptoarele SM-3 nu ar putea funcționa eficient împotriva unor rachete cu caracteristici hipersonice. Kingston Reif, expert în rachete, a explicat că aceste rachete zboară la altitudini mai joase și în condiții atmosferice diferite față de rachetele balistice convenționale. Traiectoria imprevizibilă și manevrabilitatea acestor rachete reprezintă provocări semnificative pentru sistemele de apărare existente.
Provocările tehnice ale interceptării rachetelor hipersonice
Reif a subliniat că radarele și senzorii actuali ar întâmpina dificultăți în a urmări rachetele hipersonice, care operează la altitudini reduse. Această caracteristică le conferă un avantaj față de rachetele balistice intercontinentale (ICBM), care, de obicei, zboară la altitudini mai mari. Deși Pentagonul a susținut unele realizări în ceea ce privește interceptările ICBM, acest proces rămâne complex și plin de incertitudini.
Concluzia despre siguranța sistemului antirachetă
Eficiența sistemului Aegis Ashore în fața amenințărilor cibernetice și a rachetelor hipersonice rămâne un subiect de dezbatere. Deși sistemul este bine pregătit pentru a aborda rachetele balistice tradiționale, provocările aduse de tehnologiile emergente necesită o adaptare și un avans tehnologic continuu pentru a menține un nivel ridicat de securitate în fața amenințărilor compuse.
