Coșmarul blocajelor Justiției
Poate ați fost ocupați cu alte griji în aceste zile, lăsând cozonacii și cârnații pe plan secund. Însă, urmărind presa chiar și în această perioadă, ați dat peste un articol redactat de fostul judecător Horațius Dumbravă, fost președinte al CSM, pe platforma Hotnews.ro. În lucrarea sa, intitulată „Curtea capturată. De ce refuzul CCR de a judeca o cauză este un pericol pentru democrație”, Dumbravă analizează blocajul de la Curtea Constituțională din 28–29 decembrie 2025, când cvorumul nu a putut fi realizat în cazul pensiilor magistraților.
Critica vehementă și limitele ei
Într-o țară în care justiția este disputată de diverse grupuri și comentată de toți doritorii, este tentant să ridici vocea și să formulezi diagnosticii drastice, precum „dezastru”, „capturare” sau „pericol pentru democrație”. Deși criticile sunt venite din partea unui fost oficial, este totuși crucial să se distinge între indignarea publică și o analiză bazată pe fapte. Dumbravă nu se limitează la a critica o procedură, ci extinde argumentația sa la „denegarea de dreptate”, implicând o conspirație politică și susținând necesitatea unor reforme radicale.
Construirea argumentului
Problema principală este bazată pe confuziile conceptuale ale autorului. Dumbravă plasează CCR în același cadru cu ÎCCJ, sugerând că funcționarea sa ar trebui să fie similară. Totuși, CCR reprezintă o jurisdicție distinctă, iar legea Uniunii Europene afirmă clar că, conform Constituției României, Curtea Constituțională nu se integrează în sistemul judiciar. Această confuzie duce la concluzii eronate, precum aceea că CCR are „obligații mai drastice” comparable cu cele ale instanțelor de drept comun.
Noțiunea de denegare a dreptății
Una dintre cele mai provocatoare etichete pe care Dumbravă le folosește este „denegarea de dreptate”. Această noțiune se referă, în mod tradițional, la cazul în care un judecător refuză să judece un caz din motive legale. Compararea acestei situații cu o dispută procedurală, cum ar fi amânarea sau cvorumul, reprezintă o extrapolare agresivă. Statutul celor patru judecători care s-au abținut de la a delibera nu poate fi equivalat cu acela al unei denegări clasice.
Context mai larg: cazul Euro Box
Un alt punct vulnerabil al argumentației lui Dumbravă este invocarea cazului Euro Box pentru a susține teza că CCR are obligații de a judeca. Această hotărâre a CJUE nu impune un model constituțional specific și subliniază că CCR este independentă față de legislativ și executiv. Interpretarea lui Dumbravă, care evocă CSUE pentru a valida acuzațiile sale, nu face altceva decât să distorsioneze adevărul.
Poziția celor patru judecători
Cei patru judecători au comunicat public o serie de motive procedurale pentru abținerea lor: termenul stabilit rapid după înregistrarea sesizării, raportul incomplet și deliberarea stabilită într-o zi nelucrătoare din weekend. Aceștia au subliniat că au solicitat amânarea, dar cererea le-a fost ignorată, indicând că nu pot desfășura activitatea în absența cvorumului necesar.
Legitimitatea cererilor de amânare
Un alt aspect relevant este că fostul președinte CCR, Augustin Zegrean, a declarat că cererea de amânare este „justificată” și că există proceduri interne care trebuie respectate. Acest lucru contrazice imaginea superficială a unei abordări simpliste, întărind ideea că discuția are un fundament procedural real.
Încrederea publicului și reformele necesare
Dumbravă se bazează pe cifrele scăzute de încredere publică pentru a susține ideea de reforme radicale. Conform unui sondaj recent, nivelul de apreciere pentru justiție și CCR rămâne scăzut. Totuși, aceste date ar trebui interpretate în context, deoarece reflectă o criză generală de încredere în instituții, nu o problemă unică a justiției.
Rigoarea analizei și nevoia de reformă
Critica față de CCR trebuie să se bazeze pe argumente clare și nu pe atacuri morale. Deși acțiunile celor patru judecători pot fi discutabile, este important să se evită falsificarea realității. CCR nu funcționează în cadrul unui sistem de judecată comun, iar acuzele aduse trebuie să rămână ancorate în fapte. Pentru a îmbunătăți situația, este esențial să se adopte o abordare riguroasă care să promoveze transparența și claritatea în procedurile judiciare.
