Cuprins: Presiunile lansate de Donald Trump asupra Europei în criza din Orientul Mijlociu pun liderii UE într-o situație fără ieșire: fie se alătură unei intervenții militare riscante, fie riscă să plătească prețul unei crize energetice care deja lovește populația. Blocarea Strâmtorii Ormuz de către Iran a declanșat un șoc major, iar tensiunile politice cresc rapid în interiorul Europei.Politicienii europeni riscă să își nemulțumească alegătorii dacă s-ar alătura războiului pornit de America. Totuși, ei s-ar putea confrunta și cu tulburări pe plan intern, dacă nu fac nimic pentru a redeschide rutele maritime blocate de Iran și pentru a mai reduce din criza energetică, potrivit The New York Times.Trump atacă Europa: „Se plâng, dar nu acționează”În cadrul ultimelor sale calomnii lansate la adresa Europei, președintele Trump i-a criticat dur pe liderii acesteia din cauza refuzului lor de a asigura deschiderea Strâmtorii Ormuz. “Se plâng de prețurile mari ale petrolului pe care trebuie să le plătească, dar resping o simplă manevră militară care e, practic, singurul motiv al majorării prețurilor petrolului”, a declarat el săptămâna trecută, în mediile de socializare, potrivit Rador Radio România.Oricât de impulsivă i-ar fi fost riposta, reacția a relevat un adevăr mai adânc. Trump i-a pus pe liderii europeni într-o anumită dilemă. Practic, faptul că Iranul a blocat această cale maritimă a reprezentat o grea lovitură, provocând o criză energetică totală pe continent. Având în vedere că prețurile în continuă ascensiune ale petrolului și ale gazelor continuă să îi irite pe alegătorii din întreaga Europă, presiunile, exercitate asupta liderilor săi, în vederea unor acțiuni mai dure vizând deblocarea căilor de navigație, devin tot mai mari.O dilemă fără ieșire: război sau criză internăTotuși, în același timp, curentele politice din Europa se îndreaptă tot mai concret împotriva războiului, sporind astfel miza intrării în joc pentru liderii de pe continent. Campania militară este contestată de mulți europeni, mai ales de către europenii de stânga, care afirmă că ea este fără sens, ilegală, iar acum amenință și fragila creștere economică a Europei. Liderii își mai amintesc totodată și de războiul din Irak, pe care Marea Britanie l-a sprijinit, spre marele său regret.“Ca de-obicei, suntem divizați”, a declarat Gérard Araud, fost ambasador al Franței în Israel și în Statele Unite. “Europenii își dezvăluie slăbiciunea la mai multe niveluri. În privința actualelor evenimente, suntem într-o stare de șoc total”.Războiul deja produce efecte politice în EuropaRăzboiul schimbă deja viața politică. În Italia, premierul Giorgia Meloni a pierdut referendumul vizând reforma sistemului juridic or, asta a afectat-o la nivel politic. Faptul că ea pare o apropiată a lui Trump – extrem de nepopular în Italia – nu i-a fost de ajutor, mai ales din cauză că el nu s-a obosit să îi telefoneze înaintea declanșării războiului.În Franța, un partid de extremă-stângă care se opune intervenției din Orientul Mijlociu – Franța Nesupusă – a obținut bune rezultate în alegerile de săptămâna trecută. Or, evenimentul a survenit în pofida unor controvese, cum ar fi arestarea unor consultanți ai partidului în urma decesului unui activist de dreapta. Analiștii afirmă că partidul a beneficiat de votul musulmanilor, nemulțumiți de război.Europa, ținută pe margine de SUAÎn privința presiunilor exercitate de Trump asupra Europei, el nu a făcut ca liderilor săi să le fie ușor să îl sprijine. Statele Unite nu s-au consultat cu aliații în privința operațiunii comune dintre SUA și Israel și, în majoritatea cazurilor, nici măcar nu i-a pus la curent. Toată această lipsă de colaborare survine după o perioadă în care Trump a tot amenințat să ocupe Groenlanda, iar sprijinul său față de Ucraina a mers în zig-zag.Trump i-a tot insultat pe liderii europeni, și mai ales pe premierul britanic, Keir Starmer, care a depus eforturi să și-l apropie. El a spus că, “în niciun caz, Starmer nu este Winston Churchill”, după care difuzat o parodie TV, în care premierul tremură înaintea unei convorbiri cu președintele.“Există momente când ar fi convenabil să se mobilizeze mai multe vase”, a declarat Michel Yakovleff, general francez în retragere și fost proiectant din cadrul NATO. “Dar nu asta e linia lui Trump. Dacă Trump ar fi spus: ‘Sincer, dată fiind gravitatea problemei, ar trebui să avem mai multe mijloace, atunci calculele ar fi diferite”.Rolul Europei: militar sau diplomatic?Dar, întrucât Trump a negat importanța contribuției militare a Europei, “asta înseamnă că problema e una politică”, afirmă Yakovleff.Săptămâna trecută, o serie de lideri din Europa, cărora li s-au alăturat și alții, din Asia și din Golful Persic, au renunțat să se mai opună participării lor într-o asemenea operațiune. Dar declarația lor a fost cam cu jumătate de gură: „Ne exprimăm disponibilitatea de a contribui la eforturile necesare în vederea asigurării traficului prin strâmtoare”, se arată în declarația lor.Dat fiind trecutul Europei în privința negocierilor cu Iranul pe tema programului său nuclear, ea ar putea avea un rol diplomatic mai important, legat de aplanarea conflictului, afirmă Araud, fostul ambasador. Dar el mai spune că Europa este paralizată de trei factori care se întrepătrund: neîncrederea lui Trump în Europa, mai ales după refuzul acesteia de a sprijini războiul; Europa se teme că asta l-ar face pe președinte să pedepsească Ucraina și, nu în ultimul rând, suspiciunile Iranului față de Europa, dată fiind ezitarea acesteia de a-l înfrunta mai ferm.„Am putea avea un rol de intermediar, dar Trump ar apela mai degrabă la pakistanezi”, afirmă Araud, el adăugând că „nici iranienii nu au încredere în noi; ei cred că suntem în buzunarul americanilor”.Articol de Mark Landler.
Europa, prinsă între Trump și Iran: liderii UE, în fața unei decizii explozive care poate schimba tot (presă)
1
