Descoperiri arheologice revoluționare
Noi dovezi arheologice schimbă perspectiva asupra vieții preistorice din nordul Arabiei. Arheologii au descoperit o colecție de artă rupestră estimată a fi veche de aproximativ 12.000 de ani. Aceste gravuri impresionante sugerează că o populație nomadă, necunoscută anterior, nu numai că a supraviețuit, ci a și prosperat în condițiile dure ale Deșertului Nefud. Această descoperire challengeră concepțiile anterioare, demonstrând că regiunea era locuită și mult mai prietenoasă decât se presupunea în acea epocă îndepărtată.
Imagini de o mare diversitate
La patru situri izolate, cercetătorii au identificat peste 130 de imagini de animale de dimensiuni naturale, sculptate în stâncă. Majoritatea reprezentărilor sunt de cămile sălbatice, cu aproximativ 90 de exemplare, alături de ibecși (capre sălbatice) și ecvide (strămoși ai cailor), însoțiți de pui. Această diversitate sugerează o interacțiune complexă între oameni și fauna locală.
Perioada din care provine descoperirea
Descoperirea este cu atât mai semnificativă cu cât majoritatea specialiștilor considerau nordul Arabiei nelocuibil la sfârșitul ultimei ere glaciare, în urmă cu aproximativ 11.700 de ani. Artefactele descoperite de cercetători, incluzând unelte de piatră, vârfuri de săgeți și vetre, demonstrează însă că o populație nomadă, extrem de mobilă, a prosperat în acest teritoriu timp de peste două milenii.
Observațiile lui Maria Guagnin
Maria Guagnin, cercetătoare la Institutul Max Planck pentru Geoantropologie din Jena și co-autoare a studiului publicat în Nature Communications, speculează despre fascinția artiștilor pentru cămile: „Mă întreb dacă acești oameni se uitau la cămile și gândeau: ‘Uau, tipii ăștia chiar știu cum să se descurce când nu există apă.’” Reprezentările cămilelor sunt realizate în postura lor de iarnă, având blana groasă și gâtul umflat din cauza ritualurilor de împerechere.
Sezonul ploios și habitatul
Dată fiind că iarna era și sezonul ploios în regiune, cercetătorii consideră că oamenii și cămilele se adunau în jurul micilor lacuri sezoniere. Existența acestor surse de apă a fost confirmată prin analiza sedimentelor. Acest lucru sugerează că vânătorii-culegători urmăreau migrațiile cămilelor pe timpul iernii, într-o epocă în care animalele nu erau încă domesticite.
Descoperirea artei rupestre
O descoperire deosebită a avut loc la situl numit Jebel Misma, când echipa arheologului Ceri Shipton a observat o caravană impresionantă de cămile sculptate. Shipton a evaulat momentul: „Dintr-o dată, soarele a ajuns suficient de sus încât să poți vedea gravurile pe întreaga stâncă, iar eu am spus: ‘O, Doamne, este acoperită de ele.’”
Aspecte inedite ale artei rupestre
Un aspect interesant al artei descoperite este vizibilitatea sa redusă. Maria Guagnin a descris experiența observării gravurilor: „Este un pic ca în Indiana Jones, pentru că o poți vedea doar aproximativ o oră și jumătate dimineața, când răsare soarele… După aceea, soarele se ridică și pierzi tot contrastul, iar arta devine invizibilă până a doua zi dimineață.”
Rolul gravurilor în societatea preistorică
Multe dintre gravurile de cămile sunt suprapuse, arătând o evoluție stilistică în timp, de la reprezentări realiste la cele mai abstracte. Guagnin susține că această schimbare stilistică demonstrează că artiștii dezvoltau un concept comun al cămilei. Efortul continuu de a actualiza gravurile sugerează o utilizare pe termen lung a acestor situri.
Funcția artistică a sculpturilor
Cercetătorii propun că aceste sculpturi nu erau doar opere de artă, ci serveau și ca hărți sau semne de marcaj care ghidau vânătorii-culegători către sursele de apă ascunse. La situl Jebel Aarnaan, artefactele descoperite au ghidat-o chiar pe Guagnin, care a realizat că sculpturile marcau o scurtătură către cea mai apropiată sursă de apă.
Datările uneltelor descoperite
Uneltele de cioplit găsite în zonă au fost datate la 12.000 de ani. Arheologul Guillaume Charloux a confirmat că aceste descoperiri „transformă profund înțelegerea noastră asupra artei preistorice din Peninsula Arabă”, plasând creațiile reprezentând cămile în aceeași perioadă cu apogeul artei rupestre din Europa de Vest.
