Importanța industriei de apărare
Industria de apărare și necesitatea întăririi acesteia reprezintă teme esențiale nu doar pentru România, ci și pentru întreaga Uniune Europeană, precum și pentru țările din vecinătatea economică și politică, cum ar fi Marea Britanie, Elveția, Norvegia și Islanda. „Dividendul de Pace”, o perioadă caracterizată prin diminuarea cheltuielilor militare și o redistribuire a resurselor către programele sociale, s-a încheiat brusc. Această schimbare a fost determinată de agresiunea militară din apropiere, începută în 2014 cu ocuparea Crimeei, care s-a intensificat recent prin atacurile asupra Kievului. De asemenea, Statele Unite au crescut presiunea asupra aliaților pentru a aloca un procent mai mare din PIB pentru apărare.
Integrarea industriei de apărare cu cea aeronautică
Industria de apărare a statelor cu economii de piață s-a integrat progresiv cu cea aeronautică, iar tehnologiile cu utilizare duală au devenit fundamentale pentru securitate și inovare. Această integrare se extinde asupra mai multor domenii, inclusiv materii prime, chimie, industria automotive, navală, electronică, IT&C și sectorul spațial, formând un lanț complex de valori în cercetare-dezvoltare.
Provocările din România
În România, problema majoră o reprezintă lipsa unor date clare și detaliate despre companiile implicate în activități militare, un aspect generat de subraportarea și fragmentarea codurilor CAEN. Cu toate acestea, se remarcă o dinamică pozitivă, manifestată prin investiții locale și străine, inclusiv prin contracte OFFSET.
Tradiția aviației românești
România are o istorie îndelungată în aviație, având un rol important în dezvoltarea acestui domeniu. Începând cu Traian Vuia, care a realizat în 1906 primul zbor autonom cu un aparat mai greu decât aerul, și continuând cu figure importante precum Aurel Vlaicu și Henri Coandă, țara a contribuit semnificativ la avansarea aviației mondiale. De asemenea, personalități ca Conrad Haas, care a lansat prima rachetă cu trei trepte în 1529, și Hermann Oberth, care a fundamentat știința rachetelor moderne, au avut un impact remarcabil asupra evoluției acestei industrii.
Consolidarea industriei aeronautice
În perioada interbelică, industria aeronautică românească s-a consolidat, având ca pilon principal compania IAR Brașov, fondată în 1925 printr-un parteneriat româno-francez. Aceasta, alături de alte companii notabile precum SET și ICAR, a produs atât avioane militare, cât și civile. România a dezvoltat o industrie grea militară robustă, cu fabrici specializate în arme, muniții, tunuri și blindate, precum Malaxa, Reșița și Cugir.
Revitalizarea sectorului aero-defense
După o stagnare tehnologică în epoca comunistă și pierderea în spatele Cortinei de Fier, România se află în prezent într-un punct de cotitură, având oportunități semnificative de revitalizare a sectorului aero-defense. Această revitalizare se poate realiza prin integrarea în lanțurile europene de cercetare, dezvoltare și inovare, cu scopul de a restabili independența militară a Europei.
Perioada post-comunistă în industria de apărare
Anii de tranziție post-comunistă au fost dificili pentru industria militară românească, marcând stagnarea și pierderea poziției tehnologice. Totuși, sectorul aeronautic a avut două avantaje semnificative: privatizarea companiei MEBO, care a păstrat echipa de management, și listarea Turbomecanica și Aerostar la Bursa de Valori București. Aceste modificări au condus la o mai mare transparență și la rezultate financiare acceptabile.
Starea actuală a companiilor
IAR Brașov, având capital de stat, a reușit să se mențină cu rezultate decente în perioada recentă. Pe de altă parte, companii precum Romaero București și Avioane Craiova au întâmpinat dificultăți semnificative, consumând resurse mari fără a livra produse omologate pentru utilizare. De asemenea, industria a trecut printr-o perioadă de stagnare, însă competențele inginerești rămase au atras investiții străine.
Investițiile străine în sectorul aero-defense
Un aspect pozitiv în acest context este apariția unor investitori străini, care au ales locații „brownfield” și „greenfield” pentru a dezvolta industrii în orașe precum Baia Mare, Iași, Turda și Craiova. Acestora li s-au alăturat jucători internaționali, precum Airbus Helicopters, Premium Aerotech și Sonaca Turda, care contribuie la îmbunătățirea capacităților din industria aeronautică românească.
CDR și cercetarea aeronautică
Bucureștiul găzduiește institute de cercetare de renume, precum INCAS și divizia de R&D a Airbus Defense & Space. De asemenea, THALES, un lider global în sectorul aero-defense, are o filială importantă în capitală. Aceasta contribuie semnificativ la dezvoltarea tehnologiilor avansate în diverse domenii, inclusiv securitate cibernetică și sisteme pentru rachete.
Contextul actual al industriei de apărare
Industria de apărare din România se află în fața provocărilor unei lumi complexe, caracterizată prin alianțe și tehnologii în continuă evoluție. Capitalizarea tradiției aviatice românești și a competențelor inginerești dobândite în timp poate permite țării să reintegreze circuitul valoric european și global.
