Declinul influenței energetice ruse în Asia Centrală
Influența energetică a Rusiei în Asia Centrală se află într-o perioadă de evidentă declin, iar investitorii care continuă să se bazeze pe parteneriatele cu Moscova ar putea să se confrunte cu pierderi semnificative. De-a lungul decadelor, Rusia a menținut o dominație în această regiune, sprijinită de o infrastructură energetică extinsă, incluzând o rețea de conducte de petrol și gaze care conectează economiile Kazahstanului, Turkmenistanului și Uzbekistanului. Aceasta a facilitat exporturile către piețele globale, consolidând astfel poziția companiilor ruse și oferindu-le Kremlinului o pârghie geopolitică importantă. Totuși, în contextul actual, echilibrul de putere se schimbă rapid.
Conductele rămase sub controlul Moscovei
Majoritatea țițeiului kazah ajunge în portul Novorossiisk de la Marea Neagră prin intermediul Consorțiului de Conducte Caspice (CPC). Uzbekistanul și Kârgâzstanul sunt dependent de importurile de combustibili din Rusia, inclusiv prin contracte pe termen scurt pentru gaze naturale. Chiar și Turkmenistanul, care își îndreaptă aproape tot gazul către China, este influențat de politica Rusiei în deciziile sale comerciale. De-a lungul timpului, Moscova a utilizat controlul asupra rutelor de transport pentru a exercita presiuni asupra capitalei kazace, Astana, iar contractele Gazprom cu Tașkent au o încărcătură politică mai profundă decât cea economică, Rusia continuând să fie considerată, pentru multe state din regiune, un furnizor de ultimă instanță.
Impactul relațiilor regionale asupra economiei ruse
După ce Europa a redus semnificativ importurile de energie din Rusia ca reacție la invazia Ucrainei din 2022, aceste legături regionale au atenuat impactul economic asupra Moscovei. Rusia generează venituri din taxele de tranzit și încă păstrează opțiunea de a bloca ruta principală de export a Kazahstanului. Exporturile Gazprom către Uzbekistan s-au majorat de la puțin peste un miliard de metri cubi în 2023 la peste cinci miliarde în 2024, oferind Moscovei o sursă importantă de venituri și subliniind dependența continuă a regiunii.
Rolul tot mai însemnat al Turciei și Iranului
Turcia și Iranul își întăresc rolurile în acest context regional. Turcia continuă să importe gaze prin conductele TurkStream și Blue Stream, în timp ce tranzitează și petrol kazah. Prin acorduri de tip „swap”, Iranul facilitează alternative pentru redirecționarea fluxurilor energetice, contribuind astfel la diminuarea impactului sancțiunilor și sprijinind, în mod indirect, bugetul de război al Kremlinului.
Semne de slăbire a controlului rusesc
Totuși, sistemul energetic construit de Moscova începe să se erodeze. China a devenit principalul cumpărător de energie din regiune, gazul turkmen fiind destinat aproape exclusiv piețelor estice, cu suport financiar și logistic din partea Beijingului. Kazahstanul și Uzbekistanul își extind rapid relațiile energetice cu China, într-un ritm pe care Rusia nu îl poate înfrunta. În același timp, Turcia beneficiază de diversificarea energetică europeană, fiind gazda Coridorului Sudic de Gaze, ce transportă gaz azer și ar putea în viitor să includă și gaze din Asia Centrală. Kazahstanul a început să piardă volume de petrol în rută către Turcia, ocolind complet teritoriul rus.
Posibilitățile de access pentru Iran
Dacă sancțiunile impuse Iranului vor fi diminuate, Teheranul ar putea deschide accesul la porturile sudice către Golful Persic, ceea ce ar reduce semnificativ importanța Rusiei în tranziția energetică regională. Totodată, capacitatea Rusiei de a oferi resurse energetice rămâne fragilă, rafinăriile fiind vizate de atacuri, iar accesul la tehnologia occidentală fiind limitat, iar investițiile externe continuând să decaleze.
Argumentele retragerii investițiilor
Capacitatea Rusiei de a menține relații energetice solide cu țările din Asia Centrală este în declin și se va eroda considerabil în următorii cinci ani. Investitorii care susțin în continuare proiectele rusești contribuie indirect la efortul militar asupra Ucrainei, expunându-se, totodată, riscurilor financiare – active înghețate, contracte nesigure și prejudicii de imagine. Retragerea capitalului devine, așadar, nu doar un gest de natură etică, ci și unul strategic.
Redirectarea investițiilor energetice
Redirecționarea investițiilor către rute alternative, cum ar fi exporturile dinspre Marea Caspică către Turcia sau extinderea conductelor către China, contribuie la slăbirea rețelei energetice coercitive a Rusiei. Investitorii se aliniază, astfel, cu realitățile emergente ale pieței energetice globale, într-o lume în care Moscova nu mai reprezintă un nod indispensabil, ci devine un actor în declin.
Transformări în dinamicile regionale
Regiunea Asia Centrală face deja demersuri concrete pentru a diminua dependența de Rusia. Kazahstanul a anunțat dezvoltarea unui nou port la Kostanay și modernizarea celor existente în Marea Caspică, parte a unui proiect numit „Coridorul Mijlociu”, care oferă o alternativă maritimă la rutele terestre prin Rusia. Producția de energie din regiune reflectă această schimbare: Kazahstanul se axează pe țiței, iar Turkmenistanul pe gaze, ambele confruntându-se cu presiuni distincte din partea Moscovei.
Un viitor incert pentru fostele republici sovietice
Confrontați cu războiul din Ucraina, fostele republici sovietice se văd nevoite să decidă clar: să se diversifice sau să rămână captivate în economia de război promovată de Moscova. Energia rusă nu a fost niciodată doar o mărfă; ea a servit drept instrument de influență, iar impactul acesteia depinde de relațiile regionale tot mai fragile.
