Descoperirea ADN-ului extraterestru
O descoperire recentă a ridicat semne de întrebare în comunitatea științifică globală: cercetătorii au anunțat identificarea unor fragmente de ADN cu posibilă origine extraterestră în genomul uman. Conducătorul echipei de cercetare, dr. Max Rempel, fondator al DNA Resonance Research Foundation, a afirmat că analiza genetică a relevat secvențe neobișnuite de gene, care nu par să provină din niciun lanț evolutiv cunoscut pe Terra. Conform autorilor acestui studiu, aceste fragmente genetice ar fi fost „inserate” artificial în codul uman, sugerând o eventuală influență externă în evoluția speciei umane.
Implicarea studiului în teoria răpirilor extraterestre
Studiul, ce nu a fost încă supus evaluării colegilor (peer-review), a examinat ADN-ul atât al persoanelor obișnuite, cât și al celor care afirmă că au fost răpite de extratereștri. În cadrul analizei efectuate asupra a 581 de familii din „Proiectul 1.000 Genomes”, Rempel a descoperit secvențe mari de ADN în 11 familii, care par să nu provină de la părinți. Aceste anomalii includ 348 de variante genetice non-parentale, anumite secvențe fiind observate la copii născuți înainte de 1990, ceea ce exclude posibilitatea utilizării tehnologiilor moderne de editare genetică precum CRISPR, apărută în 2013.
Prelevarea datelor și relevanța lor
Rempel a subliniat că rezultatele sale sunt preliminare și necesită analize suplimentare riguroase. „Nu avem încă dovezi concludente, pentru că avem nevoie de seturi de date mai complete, care se obțin doar cu aprobat. Aceasta necesită timp și efort”, a explicat el. Nevoia de validare științifică face ca aceste descoperiri să fie privite cu precauție de către specialiști.
Considerețiile privind ADN-ul extraterestru
Cercetătorul sugerează că, în cazul în care se confirmă teoria ADN-ului extraterestru, implicațiile ar putea fi devastatoare. „Umanitatea ar putea experimenta o transformare genetică. Dacă se verifică, ar fi posibil să identificăm persoanele care au ADN extraterestru, practic să recunoaștem hibrizii”, a detaliat el. Această ipoteză se îmbină cu teorii mai puțin cunoscute care circulă în rândul pasionaților de OZN-uri și al adepților teoriilor conspirației. Anumite voci susțin că hibrizii om-extraterestru există, referindu-se la exemple controversate precum „mumiile de la Nazca”, ce ar putea conține ADN uman și extraterestru.
Declarațiile NASA și Pentagonului
Descoperirile lui Rempel, deși încă nedemontrat, ar putea oferi o bază științifică pentru unele dintre aceste teorii, dacă vor fi validate. Totuși, atât NASA, cât și Pentagonul americani au reiterat că nu există dovezi concrete de viață extraterestră. Cercetătorul a examinat atât baze de date de ADN publice, cât și mostre de la cei care se prezintă ca răpiți de extratereștri, relevând markeri genetici neobișnuiți în unele familii. Cu toate acestea, el subliniază că metodele actuale nu sunt suficient de precise pentru a valida ipoteze atât de radicale.
Posibilități de cercetare genetică
Rempel propune utilizarea tehnicilor avansate de secvențiere, care ar putea identifica filamentele „extraterestre” în genomul oamenilor. El afirmă că modificările genetice ar putea, teoretic, să rezulte în abilități neobișnuite, cum ar fi telepatia. Totuși, el atrage atenția asupra faptului că multe baze de date conțin informații vechi, obținute din celule cultivate, ceea ce poate conduce la erori genetice. În pofida controverselor, Rempel subliniază că este animat de o curiozitate științifică autentică și își dorește mijloacele necesare pentru analize suplimentare.
Punctele de vedere critice
Scepticii, inclusiv autorul Nigel Watson, își exprimă rezervele în legătură cu dimensiunea reduse a eșantionului și cu posibilele explicații terestre ale fenomenului observat. Deși dezbaterile sunt aprinse, atât scepticii, cât și susținătorii descoperirilor lui Rempel agreează asupra importanței unor studii genetice riguroase, care ar putea oferi revelații semnificative referitoare la originea speciei umane. Rempel afirmă că aceste cercetări ar putea redefini relația omenirii cu posibilele civilizații extraterestre și ridică întrebări etice cu privire la drepturile celor care ar putea fi considerați „hibrizi genetici”.
