An de an, ieșenii asistă la un ritual absurd orchestrat de primarul Mihai Chirica, un obicei care implică împrumuturi masive din bugetul orașului pentru a subvenționa o infrastructură de încălzire centralizată rămasă mult în urma vremurilor. Doar 15% din locuințele din Iași mai sunt conectate la sistemul centralizat de termoficare, însă datoriile care se acumulează pentru a menține acest colos pe viață apasă pe umerii fiecărui ieșean, indiferent dacă beneficiază sau nu de acest serviciu.
Într-o declarație recentă, senatorul Marius Bodea a expus absurdul situației, descriind cum, în fiecare an, Chirica recurge la împrumuturi de sute de milioane de lei pentru a acoperi doar câteva luni de iarnă. Pentru sezonul rece 2023, primarul a contractat un nou împrumut, de 145 de milioane de lei, echivalentul a 1/7 din bugetul anual al orașului. Aceasta este suma necesară pentru a plăti căldura pentru o mică parte din populație, în timp ce restul ieșenilor, care și-au instalat centrale proprii, sunt nevoiți să contribuie din buzunar la plata unei note de plată care nu le aduce niciun beneficiu.
O gaură neagră pentru investiții
Bodea a descris acest model economic ca fiind nu doar ineficient, ci pur și simplu „o demență”. Orașul este privat de investiții esențiale pentru dezvoltarea sa, deoarece fondurile sunt canalizate într-o gaură neagră care este sistemul centralizat de termoficare. În loc să își concentreze resursele pe modernizarea și eficientizarea infrastructurii, administrația ieșeană continuă să repete aceleași greșeli, an după an, îndatorând orașul pe termen lung.
În 2022, Iașul a ieșit din iarnă cu pierderi de 70 de milioane de euro din termoficare, iar pentru iarna următoare s-a apelat din nou la împrumuturi. Cu toate acestea, soluții reale și sustenabile există, dar sunt complet ignorate de conducerea orașului.
Soluții care există, dar sunt ignorate
Bodea a propus de ani de zile o soluție care ar transforma termoficarea din Iași dintr-o gaură neagră într-o sursă de profit pentru oraș. Acesta sugerează accesarea fondurilor europene pentru transformarea CET-ului într-o unitate de cogenerare modernă, capabilă să producă atât energie electrică, cât și termică. Mai mult, senatorul menționează utilizarea biogazului captat de la groapa de gunoi de la Țuțora, o tehnologie deja implementată cu succes în multe orașe europene, precum Timișoara, Cluj, Oradea sau București.
Costul acestei soluții? Aproximativ 35 de milioane de euro, o sumă considerabil mai mică față de împrumuturile anuale pe care le contractează primăria. Investiția ar fi una pe termen lung, aducând beneficii financiare orașului fără pierderi ulterioare. Dar, așa cum subliniază Bodea, Chirica a ratat deja sute de milioane de euro pe care le-ar fi putut accesa pentru acest proiect din cauza lipsei de inițiativă și viziunii pe termen lung.
Politica îndatorării perpetue
În timp ce alte orașe din România au început să facă pași concreți către modernizarea sistemelor de energie termică și electrică, Iașul pare blocat într-o buclă de împrumuturi și soluții temporare. Politica administrației ieșene este una de îndatorare perpetuă, bazată pe menținerea unui status quo care nu mai are sens în contextul actual.
Cum se poate justifica, în 2024, împrumutarea unor sume colosale pentru a menține în funcțiune un sistem care deservește o minoritate a populației? Mai grav, aceste împrumuturi sunt rambursate de toți ieșenii, indiferent dacă folosesc sau nu acest sistem. Practic, administrația Chirica taxează cetățenii pentru un serviciu de care majoritatea nu beneficiază.
Votul consilierilor locali – O plimbare în Evul Mediu
Senatorul Bodea a subliniat, pe bună dreptate, că votul cerut de primar în Consiliul Local este unul care îi transportă pe ieșeni înapoi în Evul Mediu. Este un vot care perpetuează stagnarea și refuzul de a adopta soluții moderne și sustenabile. Consilierii locali au de ales între a susține această abordare arhaică sau de a cere administrației să adopte un plan de modernizare și eficientizare.
Însă, la Iași, orice proiect care nu implică împrumuturi și cheltuieli nesăbuite pare o utopie. Soluțiile propuse de Bodea, care includ accesarea fondurilor europene și utilizarea resurselor locale precum biogazul de la groapa de gunoi, sunt ignorate. În schimb, se optează pentru achiziția de cărbune la suprapreț, o strategie care nu face decât să împovăreze bugetul orașului și să amâne inevitabilul colaps al sistemului de termoficare.
Chirica și spectrul îndatorării
În final, rămâne întrebarea: cât de mult poate fi îndatorat un oraș fără a afecta iremediabil dezvoltarea sa? Sub administrația Chirica, Iașul se afundă tot mai adânc într-un abis al datoriilor, fără a avea vreo perspectivă clară asupra viitorului. Soluțiile există, dar ele necesită viziune, curaj și dorința de a rupe lanțul dependenței de soluțiile facile și împrumuturile nesfârșite.
Pentru moment, ieșenii sunt condamnați să plătească factura unui sistem care nu mai corespunde realităților din prezent, într-un oraș care, în loc să avanseze, se îndreaptă vertiginos spre un impas financiar.
