Căutarea Planetei Y în Sistemul Solar
Cercetarea unei planete necunoscute în sistemul solar continuă să fascineze astronomii de mai bine de un secol. Un studiu recent sugerează un nou potențial candidat, cunoscut sub numele de Planeta Y, conform raportului CNN. Deși planeta nu a fost observată direct, existența acesteia este dedusă din orbitele neobișnuite ale unor obiecte îndepărtate din Centura Kuiper, un inel vast de corpuri înghețate aflate dincolo de orbita lui Neptun. Cercetătorii afirmă că ceva trebuie să influențeze aceste orbite și să le modifice înclinația.
Declarațiile Autorului Principal
Amir Siraj, autorul principal al studiului și astrofizician la Universitatea Princeton, a explicat: „Această lucrare nu constituie o descoperire a unei planete, ci mai degrabă identificăm o un puzzle care sugerează o planetă ca soluție posibilă.” Descoperirile sale au fost publicate în revista Monthly Notices of the Royal Astronomical Society: Letters. Planeta Y se alătură unei serii de planete ipotetice propuse de-a lungul anilor, toate având caracteristici distincte și fiind posibile ascunzători în Centura Kuiper, acolo unde se află și Pluto, anterior considerată a noua planetă, dar reclasificată în 2006 ca planetă pitică.
Provocările Observației
Cauza diversității acestor candidați pentru „a noua planetă” este dată de dificultățile de observare din Centura Kuiper, o regiune întunecată și îndepărtată a sistemului solar. Evident, aceste dificultăți se vor ameliora, deoarece Observatorul Vera C. Rubin se pregătește să demareze un studiu de zece ani al cerului nocturn. Siraj a afirmat că în primii doi-trei ani, telescopul va putea determina cu siguranță existența Planetei Y, dacă aceasta se află în câmpul său vizual, fiind capabil să o detecteze direct.
Căutările Anterioare de Planete
După descoperirea lui Neptun în 1846, astronomii au continuat să caute o altă planetă în sistemul solar, numită inițial Planeta X, un concept popularizat de astronomul Percival Lowell. Acesta specula că anomaliile orbitale ale lui Neptun și Uranus ar putea fi cauzate de un corp nedescoperit. Când Pluto a fost descoperită în 1930, astronomii au considerat-o a noua planetă, suspectând că ar putea fi Planeta X. Însă, în următorii ani, Pluto a fost catalogată ca fiind prea mică pentru a explica anomaliile orbitale.
Retrospectiva Descoperirilor
În anii ’90, datele de la sonda Voyager 2 au arătat că masa lui Neptun era mai mică decât se estima, eliminând astfel necesitatea unei Planete X. Căutările au fost reluate în 2005, când astronomul Mike Brown a descoperit Eris, un corp înghețat ce depășește în dimensiuni Pluto și care orbită în Centura Kuiper. Această descoperire a dus la retrogradarea lui Pluto, iar în 2016, Brown și Konstantin Batygin au introdus conceptul unei planete suplimentare, numită Planeta Nouă.
Caracteristicile Planetei Noi
Se estimează că Planeta Nouă ar avea o masă de cinci până la zece ori mai mare decât Pământul, orbând Soarele departe de Pluto, la o distanță ce depășește de 550 de ori distanța Pământ-Soare. De-a lungul anilor, au existat diverse teorii despre planete nedescoperite, de la corpuri de mărimea lui Marte până la o „super Pluto”. Siraj a menționat că dezbaterea despre Planeta Nouă și Planeta Y continuă, afirmând: „Consider că suntem foarte norocoși să trăim într-o epocă în care aceste descoperiri ar putea fi realizate.”
Cercetările asupra Planetei Y
Căutările lui Siraj privind Planeta Y au început recent, cu scopul de a analiza forma Centurii Kuiper. „În general, planetele sistemului solar formează un plan aproape uniform”, a explicat el. La o distanță de aproximativ 80 de ori mai mare decât distanța Pământ-Soare, s-a observat o înclinație neașteptată de 15 grade, ceea ce a determinat ipoteza Planetei Y. Căutând alte explicații pentru această anomalia, Siraj a descoperit că o planetă este cea mai plauzibilă cauză.
Simulări și Concluzii
Cercetătorii au efectuat simulări pe computer, incluzând planetele cunoscute și o ipotetică, modificând parametrii pentru a găsi o soluție. Siraj a afirmat că Planeta Y ar putea avea o masă similară cu a lui Mercur sau Pământ, situată la o distanță de 100 până la 200 de ori față de Soare. De asemenea, este înclinat cu cel puțin 10 grade față de celelalte planete, ceea ce ar explica distorsiunile orbitale.
Viitorul Observațiilor Astronomice
Dificultățile de observare ale Centurii Kuiper obligă astronomii să analizeze orbitele unui număr redus de obiecte pentru a deduce prezența unei planete. În cazul studiului lui Siraj, acest număr este de aproximativ 50, ceea ce determină o incertitudine crescută în observații. „Statistica sugerează o semnificație de 96% – 98%,” a afirmat el, „însă, încă nu putem trasa o concluzie definitivă.”
Impactul Telescopului Vera Rubin
Multe alte obiecte vor fi descoperite odată cu începerea misiunii telescopului Vera Rubin, care va fotografia întreg cerul la fiecare trei zile. Situat în Chile, telescopul dispune de cea mai mare cameră digitală din lume. Siraj a subliniat importanța acestei misiuni, menționând că va oferi o imagine de ansamblu a sistemului solar și va facilita detectarea planetelor ascunse.
Perspective Acestei Cercetări
Batygin, profesor de științe planetare la Caltech, a evidențiat cum observatorul Vera Rubin va oferi claritate asupra structurii sistemului solar. Odată cu colectarea datelor de la telescop, astronomii vor putea confirma sau infirma dacă înclinarea Centuriei Kuiper indică prezența unor planete nevăzute.
Opinile Experților
Samantha Lawler, profesor asociat de astronomie, a evaluat rezultatele studiului ca fiind interesante, dar nu definite. Ea a subliniat că dovezile pentru o planetă mare care afectează orbitale din Centura Kuiper nu sunt concludente, însă sugerează posibilitatea unui corp mai mic ce influențează orbitele la distanță. De asemenea, ea a anticipat că telescopul Rubin va descoperi curând mii de obiecte noi din Centura Kuiper.
Perspectivele Studiului Asupra Planetei Y
Patryk Sofia Lykawka, profesor asociat de științe planetare, a subliniat că teoria Planetei Y are merite și că descoperirea sa ar putea revela mai multe despre evoluția sistemului solar. Este esențial să continuam studiile asupra obiectelor din Centura Kuiper, deoarece acestea pot oferi cheia înțelegerii formării sistemului solar acum miliarde de ani.
