Cel mai lung an din epoca modernă
Când menționăm „cel mai lung an”, ne vin în minte crize, scandaluri sau pandemii. Totuși, există un an care, dincolo de metafore, chiar a durat mai mult decât toate celelalte din era modernă, măsurat în secunde: 1972. Acesta a fost un an bisect, având 366 de zile, dar a fost marcat și de două secunde intercalare surprinzătoare. Astfel, durata totală a fost de 31.622.402 secunde. Comparativ, este cu două secunde mai mult decât un an bisect normal și cu peste 86.000 de secunde (echivalentul a 24 de ore plus 2 secunde) peste un an standard de 365 de zile.
Evenimentele din 1972
Este important de menționat că acest statut nu se leagă de evenimente celebre precum Watergate, filmul „Nașul” sau ultima misiune a oamenilor pe Lună, deși toate acestea s-au întâmplat în același an. Motivul se ascunde în modul în care măsurăm timpul.
Conceptul de Timp Universal Coordonat (UTC)
De mai multe decenii, ne bazăm pe Timpul Universal Coordonat, cunoscut sub acronimul UTC, un sistem bazat pe ceasuri atomice extrem de precise. Aceste ceasuri nu se ghidează după mișcarea Soarelui, ci după vibrațiile atomilor de cesiu: 9.192.631.770 de oscilații constituie o secundă. Într-o asemenea configurare stabilă, abaterile ar fi doar de una-două secunde pe parcursul a milioane de ani.
Factori care influențează revoluția Pământului
Totuși, Pământul nu prezintă aceeași consecvență. Rotația sa este afectată de maree, de masele de aer și apă care se mișcă constant și de alte procese interne ale planetei. Ca urmare, o zi astronomică nu are întotdeauna exact 24 de ore. Dacă ne-am bazat exclusiv pe ceasurile atomice, ora oficială ar începe treptat să se dezincronizeze de poziția reală a Soarelui pe cer.
Introducerea secundei intercalare
Pentru a alinia timpul atomic cu cel astronomic, au fost introduse așa-numitele „secunde intercalare”. Periodic, la finalul zilei de 30 iunie sau 31 decembrie, se adaugă o secundă suplimentară, acționând ca un mic reglaj care readuce ceasul atomic în sincronizare cu rotația Terrei.
Corectarea timpului în 1972
Anul 1972 a fost marcat de prima utilizare a acestei corecții – nu o dată, ci de două ori. În iunie, un acord internațional a condus la adăugarea primei secunde intercalare din istorie, datorită faptului că Pământul „rămăsese în urmă” față de timpul atomic. Până la finalul lunii decembrie, diferența se acumulase din nou, ducând la o nouă ajustare în noaptea de 31 decembrie.
Recordul celui mai lung an
De atunci, aproape 30 de secunde intercalare au fost introduse, dar 1972 rămâne singurul an care a beneficiat de două corecții separate. Acesta este motivul pentru care 1972 este denumit cel mai lung an din era modernă, măsurat strict în secunde.
Schimbările recente ale rotației Pământului
Un aspect interesant este că, în ultimii ani, rotația Pământului a început să se accelereze ușor. Aceasta ar putea duce, într-un viitor nu foarte îndepărtat, la reversarea procedurii de adăugare a secundei intercalare, rezultând o „secundă negativă” – eliminarea unei secunde din ziua oficială, ducând la o zi mai scurtă cu o secundă.
Anul 46 î.Hr.
Dacă ne întoarcem în trecut, înainte de existența ceasurilor atomice, întâlnim și un alt „an monstruos”: 46 î.Hr., cunoscut sub numele de „anul confuziei”, când Iulius Cezar a fost nevoit să adauge, cu ajutorul astronomilor, până la 445 de zile pentru a-și ajusta calendarul.
Dominanta anului 1972
Totuși, în epoca în care timpul este măsurat cu o precizie extremă, 1972 rămâne fără îndoială campionul absolut – anul care, în mod literal, a durat mai mult decât toate celelalte. Această distincție subliniază complexitatea modului în care percepem și măsurăm timpul în contextul interacțiunii între micro și macrocosmos.
