Perseverența războiului hibrid ruso-european
În Europa, continuarea războiului hibrid dus de Rusia generează anxietate. Aceasta susține temeri, dezvoltă idiosincrazii legate de amenințările controversate și justifică creșterea cheltuielilor în domeniul militar. După invazia Rusiei în Crimea, în 2014, bugetele de apărare ale țărilor europene au crescut constant, cu o majorare de 19% în anul precedent. Previziunile pentru 2025 sugerează că vor fi alocați aproape 400 de miliarde de euro pentru cheltuieli militare. Germania, care a avut până recent o atitudine rezervată față de relațiile militare, începe să își reconsidere poziția, iar convențiile stabilite cu Franța devin tot mai greu de menținut, reînvie temerile din trecut și se configurează forme de „minilateralism” și alianțe restrânse.
Amenințarea superputerii americane în NATO
NATO își reevaluează rolul Statelor Unite sub conducerea lui Trump în contextul Războiului Rece îndreptat împotriva Rusiei. Această dinamică este mai accentuată în Europa, iar percepțiile sunt schimbătoare în funcție de distanța geografică față de Moscova. Întrebarea care persistă este ce se va întâmpla cu conceptele operaționale tradiționale din cadrul NATO, ancorează în rolul vechilor comandanți atlantici. În prezent, Statele Unite, confruntate cu limitările interne și provocările venite din partea Chinei, percep situația din Ucraina ca pe o problemă secundară, axându-se pe furnizarea de armament către aliații europeni. Un NATO, mai puțin sigur și slăbit de indeciziile americane, își întărește strângerea de putere în zona noii Cortine de Fier.
Întărirea securității în fața provocărilor rusești
Acțiunile militare ale Rusiei impulsionează o nouă etapă în înarmarea Europei. Incursiunile aviatice și activitatea dronelor în Estonia, Polonia și România, precum și survolările de altă natură din diferite regiuni, indică o escaladare a tensiunilor și a curselor de înarmare, iar Europa își grăbește planurile pentru o apărare consolidată între Arctica și Marea Neagră. Securitatea Europei în fața provocărilor rusești devine o prioritate, pe măsură ce se revizuiesc regulile de angajament și se îmbunătățește reacția la provocările venite din partea Moscovei.
Scenarii complicate de apărare în contextul războiului din Ucraina
Scenariile se complică în urma războiului din Ucraina. Combinarea diverselor strategii influențează superioritatea istorică a forțelor comune. Bătălia aerospațială și maritimă, integrate acum în strategii multi-domeniu, devine tot mai provocatoare. În teatrul european, Rusia a conceput o apărare complexă, bazată pe strategia de interdicție asimetrică. Aceasta include o varietate de sisteme de apărare, cum ar fi rachete anti-suprafață și anti-navă, tunuri antiaeriene, lansatoare hipersonice și drone, care reflectă o neînțelegere profundă între Moscova și Occident.
Rolul Belarusului în strategia rusă
Belarus joacă un rol esențial în strategia de apărare a Rusiei, reprezentând o zonă tampon vitală pentru extinderea influenței Moscovei. Aceasta își bazează acțiunile pe tehnologii cu rază medie și se sprijină pe protecția oferită de umbrela nucleară. Această zonă de aproape 200.000 de kilometri pătrați devine un dig între Ucraina la sud și republicile baltice la nord, consolidând astfel alianța dintre Rusia și Belarus, în contextul în care NATO își întărește infrastructura militară.
Percepția Rusiei despre amenințările externe
Distanța dintre capitala Moscova și granițele ruso-belaruse, de doar 400 de kilometri, determină Kremlinul să considere Belarusul o extensie naturală a spațiului său strategic. Expertul Dimitri Trenin, citat de publicația Raids, subliniază că Belarusul se află pe axa strategică a Europei, încadrată între Berlin și Moscova. În fața consolidării continue a infrastructurii NATO la granițele sale, reacția Rusiei devine mai puțin misterios de intuit. Aceasta sugerează că retorica agresivă poate fi mai puțin eficientă decât diplomatia la nivel internațional, în special pe fondul problemelor existente în Ucraina și dincolo de conflict.
