Impactul microplasticelor asupra şoarecilor
Cercetătorii au investigat efectele microplasticelor asupra organismelor, în special asupra şoarecilor. Deşi nu există dovezi clare despre impactul acestor obstrucţii asupra oamenilor, studiile au arătat că particulele din vasele cerebrale ale şoarecilor afectează mişcarea şi comportamentul acestora. Aceste studii au implicat administrarea unor sfere fluorescente de polistiren, utilizate frecvent în producţia de bunuri de consum, cum ar fi ambalaje şi jucării. Tehnica de imagistică prin fluorescenţă a permis cercetătorilor să observe activitatea creierului şoarecilor printr-o fereastră transparenţă implantată chirurgical în craniu.
Observaţii privind sistemul imunitar
Cercetările au identificat faptul că celulele imune, cum ar fi neutrofilele şi fagocitele, au absorbit aceste particule strălucitoare de plastic. Aceste celule au migrat ulterior prin vasele de sânge către creier, unde au rămas blocate în vasele de sânge mici. Comportamentul şoarecilor afectaţi de acestor cheaguri de plastic a fost observat cu atenţie, iar rezultatul a arătat că aceştia se mişcau mai lent şi aveau o eficienţă mai scăzută în îndeplinirea sarcinilor cognitive comparativ cu şoarecii de control, care nu au fost expuşi la microplastice.
Recuperarea comportamentală
Pe parcursul studiului de patru săptămâni, majoritatea cheagurilor s-au dizolvat, iar comportamentul şoarecilor afectati a revenit treptat la normal. Aceasta sugerează o posibilitate de recuperare pentru organismele expuse la efectele microplasticelor, însă cercetătorii au subliniat diferenţele dintre sistemele imune ale şoarecilor şi celor umani. Aceştor cercetători li s-a părut important să menţioneze că, deşi studiile lor nu pot fi generalizate direct la oameni, anumite grupuri de populaţie, cum ar fi persoanele cu boli cardiovasculare sau obezitate, ar putea fi mai vulnerabile la efectele nocive ale microplasticelor.
Studii asupra microplasticelor în placenta nou-născuților
Un alt studiu recent a evidenţiat concentraţii ridicate de microplastice şi nanoplastice în placenta copiilor născuţi prematur. Rezultatele acestui studiu au fost prezentate la întâlnirea anuală a Societăţii de Medicină Materno-Fetală, eveniment care a avut loc între 27 ianuarie şi 1 februarie. Cercetarea a arătat că microplasticele, particule de dimensiuni mai mici de 5 milimetri, la fel ca nanoplasticele, care sunt invizibile cu ochiul liber, sunt omniprezente şi au fost găsite în proporţii mai mari în placenta copiilor născuţi prematur în comparaţie cu cei născuţi la termen.
Metodologia de cercetare
Pentru a realiza analiza, cercetătorii au utilizat spectrometria de masă de mare sensibilitate. Aceştia au examinat un total de 175 de placente: 100 provenind de la copii născuţi la termen şi 75 de la cei născuţi prematur, înainte de 37 de săptămâni de sarcină. Kjersti Aagaard, cercetătoare de la Spitalul pentru Copii din Boston şi de la Institutul de Cercetare în Sănătate HCA din Statele Unite, a menţionat că utilizarea tehnologiei avansate permite acum măsurarea exactă a microplasticelor, o capacitate care nu a fost la dispoziţia cercetătorilor în trecut.
Concluzii ale studiului
Cercetările au relevat prezenţa unor cantităţi „semnificativ mai ridicate” de microplastice şi nanoplastice în placenta copiilor născuţi prematur, în comparaţie cu valori măsurate anterior în sânge. Această acumulare sugerează că materialele plastice pot aduna în placentă în timpul sarcinii, având o expunere şi o acumulare crescute în cazul naşterilor premature. Studiul a constatat nu doar o acumulare mai mare de particule, ci şi faptul că aceasta are loc mai devreme în timpul sarcinii.
Riscurile expunerii la plastic
Rezultatele obţinute sugerează o posibilă corelaţie între acumularea de microplastice în placentă şi riscurile asociate cu naşterea prematură, conform declaraţiilor profesorului Aagaard. Studiul se alătură altor cercetări recente care indică un risc crescut asociat cu expunerea la plastic pentru sănătatea umană, inclusiv boli de inimă şi accidente vasculare cerebrale. Cercetările au implicat de asemenea colaborarea unor specialişti de la Universitatea din New Mexico. Rezultatul acestui studiu a fost publicat în numărul din ianuarie al revistei Pregnancy, un jurnal recent cu acces deschis, oficial al Societăţii pentru Medicina Materno-Fetală.
