Cine le dă fiori celor care conduc Europa. POLITICO deschide ușa spre „coșmarurile” Bruxelles-ului

Cuprins:Marine Le Pen îi neliniștește pe oficialii europeni cu perspectiva reducerii contribuției Franței la bugetul UE, funcționarii Comisiei se tem de tăierea cheltuielilor administrative, iar lobbyiștii sunt copleșiți de amendamente suspectate că ar fi scrise cu inteligența artificială. Într-un ghid de Halloween, POLITICO descrie „coșmarurile” Bruxelles-ului și conflictele pentru bani și influență din instituțiile europene.De cine se tem oamenii care iau deciziile la nivel european? Răspunsul diferă de la un birou la altul: pentru unii, amenințarea vine din alegerile prezidențiale franceze; pentru alții, din negocierile bugetare sau de pe coridorul instituției în care lucrează.POLITICO folosește decorul de Halloween pentru a explica aceste tensiuni. Dincolo de fantome și „coșmaruri”, mizele sunt concrete: contribuțiile la bugetul european, datoria Franței, salariile funcționarilor și dreptul de a negocia în numele Uniunii.Marine Le Pen, principala sursă de neliniște pentru BruxellesMarine Le Pen este prezentată drept personajul care îi îngrijorează cel mai mult pe diplomații, funcționarii și parlamentarii europeni.Întrebarea este ce ar face lidera franceză dacă ar ajunge la Palatul Élysée. Și-ar respecta promisiunea de a înjumătăți contribuția Franței la bugetul UE? Ar putea să o îndepărteze pe șefa guvernului italian, Giorgia Meloni, de pozițiile dominante la Bruxelles? Ar cere plecarea Ursulei von der Leyen?Potrivit publicației, în cercurile europene apăruse o anumită deschidere față de perspectiva unei președinții a lui Jordan Bardella. Anii în care acesta a condus activitatea europeană a partidului Adunarea Națională ar fi scos la iveală un pragmatism care îi liniștea pe unii interlocutori.Aceste așteptări au fost însă zdruncinate după ce, conform relatării POLITICO, o curte de apel din Paris i-a permis lui Le Pen să candideze la președinție.Datoria Franței ar putea deveni problema viitorului șef al BCEUn alt candidat francez, Jean-Luc Mélenchon, apare în analiza publicației drept o posibilă sursă de presiune asupra viitorului președinte al Băncii Centrale Europene.Propunerea sa presupune ca BCE să renunțe la încasarea dobânzilor pentru un volum important de obligațiuni franceze. Este o intervenție neconvențională, posibil imposibil de aplicat, despre care criticii citați de POLITICO avertizează că ar putea pune în discuție inclusiv apartenența Franței la zona euro.Problema se suprapune peste schimbarea conducerii instituției de la Frankfurt. Publicația relatează că Christine Lagarde urmează să plece în februarie și îi prezintă pe olandezul Klaas Knot și pe spaniolul Pablo Hernández de Cos drept principalii favoriți pentru succesiune.Astfel, promisiunile făcute în campania prezidențială franceză ar putea influența și competiția pentru conducerea instituției care apără stabilitatea monedei euro.ChatGPT îi sperie pe lobbyiști: mii de amendamente și trimiteri la legi inexistentePentru lobbyiști, asistenți parlamentari și funcționari, „coșmarul” vine și din volumul de texte pe care trebuie să le verifice.Numărul amendamentelor depuse de europarlamentari a crescut puternic odată cu răspândirea inteligenței artificiale generative, scrie POLITICO. Unele proiecte legislative importante ajung să adune mii de propuneri de modificare.Oficiali ai Parlamentului European suspectează că cele două fenomene sunt legate. Printre indiciile invocate se află formulări care par generate automat și amendamente care fac trimitere la acte normative inexistente.Pentru cei care urmăresc dosarele legislative, asta înseamnă mai multă muncă de citire, sortare și verificare. În paralel, există teama că instrumentele AI ar putea ajunge să le înlocuiască o parte din activitate.Efectele îi ating și pe europarlamentari, care pot fi nevoiți să voteze amendamentele unul câte unul, prin ridicarea mâinii în plen.Salariile și birourile funcționarilor, în centrul disputei pentru bugetAngajații Comisiei Europene au o preocupare mai apropiată de propriile venituri: reducerea bugetului administrativ.Ministra austriacă pentru Europa, Claudia Bauer, conduce demersurile pentru diminuarea acestor cheltuieli în următorul buget multianual al UE. Din capitolul respectiv sunt finanțate salariile funcționarilor și spațiile în care aceștia lucrează.Susținută de majoritatea capitalelor europene, campania s-a reflectat într-o reducere de 8% a bugetului administrativ în cea mai recentă propunere, potrivit POLITICO.Presiunea a devenit inclusiv subiect de glume în instituții: oficialii spun că reduc dimensiunea delegațiilor atunci când călătoresc în Austria.Cine controlează regulile de mediu și economia circularăÎn interiorul Comisiei, teama poate avea legătură cu pierderea influenței asupra propriului portofoliu.Comisara pentru mediu, Jessika Roswall, se confruntă cu implicarea lui Stéphane Séjourné în pregătirea viitoarei legislații privind economia circulară. Acesta conduce dosarul, deși economia circulară apare explicit în titulatura funcției lui Roswall.Departamentul pentru mediu împarte și aceeași clădire cu serviciile responsabile de piața internă și industrie. POLITICO vede aici decorul unor întâlniri tensionate între două priorități: protecția mediului și creșterea industrială.Roswall este presată și de Valdis Dombrovskis, responsabil de simplificare, să reducă sarcinile administrative asociate mai multor legi de mediu. Acesta urmărește obținerea unui acord înainte de sfârșitul anului.În paralel, Partidul Popular European cere redeschiderea legislației privind păsările, habitatele și apa, pentru simplificarea regulilor.Telefonul către Putin deschide disputa: cine vorbește în numele Europei?Convorbirea președintelui Finlandei, Alexander Stubb, cu Vladimir Putin scoate în evidență o altă sensibilitate: cine are mandat să discute în numele Uniunii Europene.Potrivit POLITICO, șefa diplomației europene, Kaja Kallas, nu a comentat public apelul, însă și-a exprimat rezervele față de asemenea inițiative. Ea a arătat totodată că ar fi dispusă să discute cu liderii ruși dacă s-ar contura o oportunitate reală de negociere.La nivelul șefilor de stat și de guvern, reprezentarea externă a Uniunii îi revine președintelui Consiliului European, António Costa.Această competiție instituțională ar putea explica de ce Stubb a subliniat că el și premierul norvegian Jens Støre au vorbit doar în numele propriilor țări, nu al Europei.Manfred Weber se teme de diviziuni. Angajații, de colaboratoarea saPentru Manfred Weber, liderul Partidului Popular European, dificultatea vine din interiorul propriei familii politice.Delegațiile naționale sunt tot mai împărțite în privința relației cu extrema dreaptă: unele acceptă cooperarea, în timp ce altele susțin izolarea acesteia.Weber încearcă să își reunească partidul înaintea alegerilor europene din 2029, pe care le prezintă drept o confruntare cu extrema dreaptă. Diferențele dintre delegații complică însă această strategie.În centrul echipei sale se află Ouarda Bensouag, secretara generală a grupului și șefa sa de cabinet. POLITICO o descrie drept una dintre cele mai influente colaboratoare ale lui Weber, cu reputația unei persoane inteligente și necruțătoare, de care o parte dintre angajați se tem.Parlamentul European poate bloca bugetul, chiar dacă amenințarea este ignoratăUltimul avertisment al publicației privește o instituție pe care capitalele europene riscă să o subestimeze: Parlamentul European.Eurodeputații amenință că ar putea respinge următorul buget pe termen lung al UE, dar guvernele nu par convinse că vor merge până la capăt.Pentru aprobare sunt necesare 361 de voturi din totalul de 720. Într-o legislatură fragmentată, majoritatea poate fi dificil de construit, mai ales în condițiile opoziției față de planurile de reunire a fondurilor agricole și regionale.Ignorarea repetată a avertismentelor ar putea să îi determine pe europarlamentari să demonstreze că amenințarea este reală. În această situație, negocierile pentru banii Uniunii ar deveni „coșmarul” comun al instituțiilor europene.