Alegerile din Israel, unul dintre cele mai grele teste din cariera politică a lui Netanyahu. Mii de israelieni din străinătate vin doar pentru a vota împotriva lui

Cuprins:Benjamin Netanyahu a fost omul de bază al politicii din Israel în ultimii 30 de ani. Marți, oponenții lui încearcă să folosească alegerile din Parlament pentru a-l da jos de la conducerea țării și a pune capăt unei lungi etape din istoria statului israelian.În ultimele trei decenii, Netanyahu a condus guvernul timp de 19 ani, cu mici pauze. Puterea și influența lui sunt atât de mari încât politicienii din Israel nu se mai împart în stânga sau dreapta, ci în două mari tabere: cei care îl susțin necondiționat și cei care vor cu orice preț să îl schimbe.În campania electorală, chiar și adversarii săi ajung să se definească prin raportare la el.Gadi Eisenkot, candidatul care vrea o politică fără teatrul politic al lui NetanyahuGadi Eisenkot încearcă să se prezinte drept opusul lui Netanyahu. Provenit dintr-o familie de evrei marocani din clasa muncitoare, el a avansat în ierarhia militară până la conducerea Statului Major al Forțelor de Apărare ale Israelului, înainte de a intra în politică, în urmă cu patru ani.Numele partidului său, Yashar, care poate fi tradus prin „drept” sau „direct”, sugerează o abordare diferită de cea a premierului, cunoscut de susținători și adversari deopotrivă pentru abilitatea sa de a manevra jocul politic.Când Eisenkot vorbește despre „o țară fără minciuni”, despre responsabilitate și despre conducerea prin puterea exemplului, mesajul său este limpede. El a sugerat inclusiv introducerea unor limite ale mandatului de prim-ministru, după modelul american, argumentând că „puterea corupe”.Eisenkot nu impresionează prin discursuri spectaculoase sau printr-un charisma ieșită din comun. Pentru unii alegători, tocmai această lipsă de teatralitate reprezintă un avantaj.„M-am săturat de oameni care știu să vorbească, precum Bibi. Avem nevoie de cineva care să treacă la fapte”, a declarat Noa Sadeh, în vârstă de 56 de ani, după un miting electoral.David Nadler, un colonel în rezervă de 74 de ani care a servit sub comanda lui Eisenkot, a insistat asupra unui singur cuvânt: integritate. În opinia sa, aceasta înseamnă că un om spune ceea ce crede și face ceea ce promite.Contrastul cu Netanyahu a fost însă firul roșu al campaniei, notează The Guardian.Presiuni de la extrema dreaptă pentru măsuri mai dure împotriva palestinienilorInfluența lui Netanyahu se vede inclusiv în tabăra politică aflată la dreapta sa. Pentru formațiunile radicale, premierul este în continuare figura centrală, dar trebuie împins spre o politică și mai dură.Yishai Fleisher, reprezentant al partidului Otzma Yehudit — Puterea Evreiască — al lui Itamar Ben-Gvir, l-a comparat pe Netanyahu cu un cărucior de cumpărături care tinde să se deplaseze spre stânga și care trebuie tras spre dreapta.Fleisher a susținut extinderea așezărilor israeliene din Cisiordania și chiar stabilirea unor așezări în Gaza. El a pledat, de asemenea, pentru crearea unui „minister al emigrării”, care să încurajeze plecarea „voluntară” a palestinienilor, pentru introducerea pedepsei cu moartea, pentru înăsprirea tratamentului aplicat deținuților palestinieni și pentru înarmarea suplimentară a civililor evrei israelieni.Toate aceste propuneri au fost prezentate în contextul consolidării unei viitoare coaliții conduse de Netanyahu.Pe dreapta radicală, influența lui Ben-Gvir este în creștere. Dar Netanyahu rămâne figura centrală a sistemului politic israelian.Tactica electorală a premierului: drapelul israelian versus spectrul unui stat palestinianLongevitatea politică a premierului explică doar parțial influența sa. Netanyahu a continuat să stabilească agenda publică și să definească termenii în care s-a desfășurat confruntarea electorală.Cel mai recent afiș electoral al său propune alegătorilor o alegere prezentată în termeni simpli: „Yamin”, adică dreapta, sau „Falastin”, adică Palestina.În partea dedicată dreptei apar Netanyahu și drapelul israelian. În cealaltă parte sunt prezentați lideri ai opoziției, inclusiv Naftali Bennett și Avigdor Lieberman, ambii adversari ai înființării unui stat palestinian, alături de reprezentanți ai partidelor care susțin cetățenii palestinieni ai Israelului. Aceștia reprezintă aproximativ o cincime din populația țării.Mesajul campaniei este evident: votul pentru Netanyahu ar reprezenta o garanție împotriva unei influențe politice mai mari a partidelor arabe.În ultimele săptămâni ale campaniei, dezbaterea s-a concentrat asupra posibilității ca partidele evreiești israeliene care se opun premierului să ajungă la un acord parlamentar cu formațiunile predominant arabe.Sondajele citate de The Guardian indică faptul că blocul anti-Netanyahu ar putea obține un rezultat mai bun decât tabăra premierului, fără să atingă însă majoritatea în Knesset, parlamentul israelian. Partidele arabe au refuzat în trecut să intre în guvernele israeliene sau nu au fost invitate să facă parte din acestea.Insulta rasistă care a aprins spiritele în ultimele zile de campanieUna dintre rarele situații în care adversarii premierului au reușit să schimbe direcția dezbaterii a apărut după ce Yinon Magal, un susținător fidel al lui Netanyahu și prezentator la Channel 14, l-a descris pe Eisenkot drept o „maimuță” marocană.Remarca a fost considerată o insultă rasistă. Criticii au observat că, dacă o asemenea expresie ar fi fost folosită de un politician de stânga la adresa unui adversar de dreapta, Netanyahu ar fi condamnat-o probabil cu vehemență.La un miting din Modi’in, vorbitorii care au urcat pe scenă înaintea lui Eisenkot au amintit incidentul. Candidatul opoziției nu a făcut însă nicio referire la acesta.Pentru susținătorii săi, tăcerea a fost dovada decenței și a refuzului de a coborî la nivelul adversarilor. Pentru sceptici, a fost semnul că Eisenkot nu înțelege pe deplin duritatea confruntării politice în care s-a angajat.Controversele din jurul liderului israelian: războiul din Gaza și tragedia din 7 octombriePentru observatorii din afara Israelului, una dintre cele mai greu de explicat caracteristici ale alegerilor este faptul că Netanyahu rămâne un candidat competitiv.Guvernul său a condus războiul din Gaza, în urma căruia o mare parte a teritoriului a fost devastată, iar peste 70.000 de palestinieni au fost uciși, potrivit cifrelor menționate în articol. Israelul susține că aproximativ o treime dintre victime erau combatanți ai Hamas.Chiar și în interiorul Israelului, unde consecințele războiului asupra populației din Gaza sunt rareori discutate în prim-planul dezbaterii publice, poziția electorală a premierului ridică semne de întrebare.Cel mai grav argument împotriva sa rămâne atacul Hamas din 7 octombrie 2023, când civili israelieni au fost masacrați la festivalul de muzică Nova și în mai multe kibbutzuri din sudul țării.Amintirea victimelor este încă prezentă în spațiul public israelian, unde fotografiile celor uciși sunt afișate în stații de autobuz și gări.Oded Levi, care a votat pentru Netanyahu în 2022, dar a participat la mitingul lui Eisenkot din Modi’in, consideră că premierul trebuie să-și asume responsabilitatea pentru evenimentele din acea zi.„Oricine era prim-ministru atunci este responsabil. Trebuie să plece. Numai din acest motiv avem nevoie de o schimbare”, a declarat el.Lista eșecurilor reproșate lui Netanyahu de opoziția israelianăCriticile la adresa lui Netanyahu nu se limitează la atacurile din 7 octombrie.Premierul a promis că va distruge Hamas, însă obiectivul nu a fost atins. În schimb, războiul a afectat grav imaginea internațională a Israelului, care s-a confruntat cu o izolare tot mai mare.Netanyahu a promis, de asemenea, eliminarea amenințării nucleare reprezentate de Iran, dar nici acest obiectiv nu a fost realizat, potrivit analizei prezentate în articol.Înainte de atacurile din octombrie 2023, planurile guvernului de a modifica sistemul judiciar au provocat proteste ample și au adâncit diviziunile din societatea israeliană. Oponenții au descris reforma drept o tentativă de a slăbi mecanismele care limitează puterea executivului.Premierul este afectat și de scandalul cunoscut sub numele de „Qatargate”, în care apropiați ai săi sunt acuzați că ar fi primit bani din Qatar în schimbul promovării imaginii acestei țări. În plus, Netanyahu continuă să fie judecat într-un dosar de corupție.Secretul longevității politice: o bază electorală fidelă și abilități de negociatorÎn pofida acestor controverse, el nu a fost eliminat din cursa politică.Explicația începe cu loialitatea solidă a bazei sale electorale, construită de-a lungul a trei decenii.Susținătorii premierului au rămas alături de el chiar și după apariția unor informații potrivit cărora ar fi primit avertismente credibile despre un posibil atac al Hamas la 7 octombrie și nu ar fi acționat în consecință.Netanyahu a reușit să construiască o narațiune potrivit căreia responsabilitatea pentru eșecul din acea zi le-ar reveni altora, în special conducerii armatei și serviciilor de informații, pe care le-a acuzat că nu l-ar fi informat corespunzător.Criticii săi susțin că această versiune este amplificată de o rețea de comentatori, instituții media și influenceri online favorabili premierului.În plus, Netanyahu rămâne un negociator politic experimentat, capabil să exploateze rivalitățile dintre adversari și să folosească matematica parlamentară în avantajul său.Chiar dacă rezultatul alegerilor ar fi nefavorabil, el ar putea încerca să formeze o coaliție prin negocieri și alianțe pe care rivalii săi nu ar reuși să le construiască.Mobilizare din diaspora: mii de israelieni se întorc în țară pentru a votaPosibilitatea unei noi victorii a lui Netanyahu a provocat reacții puternice și în rândul israelienilor care trăiesc în străinătate.În aeroporturile din mai multe țări, israelieni din diaspora, mulți dintre ei liberali și laici, se pregătesc să se întoarcă în țară pentru a vota împotriva premierului.Acești alegători sunt greu de surprins în sondajele obișnuite. Într-o cursă în care rezultatul ar putea depinde de un singur loc din cele 120 ale Knessetului, voturile lor ar putea conta.Un alt semnal al nemulțumirii a fost vizibil la ceremonia oficială organizată joi, la Ierusalim, pentru comemorarea asasinării fostului premier Yitzhak Rabin, în 1995.Rabin, care încercase să ajungă la un acord durabil cu palestinienii, a fost împușcat după ce a participat la un miting pentru pace. Ceremonia din acest an a fost slab frecventată, iar Netanyahu nu a participat, trimițând în locul său un ministru de rang inferior.Absența sa și numărul redus de participanți au putut fi interpretate drept semne ale deplasării Israelului spre dreapta în ultimele trei decenii.Planul lui Yair Golan și speranța unei schimbări istorice în IsraelYair Golan, liderul partidului Democrații, formațiunea care continuă tradiția politică a lui Rabin, respinge însă ideea că schimbarea ar fi imposibilă.Fost general și coleg de serviciu militar cu Eisenkot, Golan a fost lăudat pentru rolul său în atacurile din 7 octombrie: în acea zi, el s-a deplasat cu propria mașină spre sudul Israelului pentru a ajuta la salvarea oamenilor.Golan spune că rămâne optimist și compară lupta politică actuală cu experiența sa militară.„Nu am intrat niciodată în luptă gândindu-mă: «Bine, voi fi ucis sau rănit». Nu. Voi câștiga și vom câștiga”, a declarat el.Liderul opoziției crede că poate ajunge, alături de ceilalți adversari ai premierului, la începutul unui proces strategic regional care să ofere Israelului securitate pe termen lung.Nu a folosit expresia „proces de pace”, dar mesajul său a fost clar.Pentru mulți israelieni, cuvântul „pace” a devenit asociat cu riscuri și dezamăgiri. Retragerea Israelului din Gaza, în 2005, a fost prezentată de Netanyahu și de aliații săi drept unul dintre pașii care au pregătit terenul pentru atacurile din 7 octombrie.Cu toate acestea, ideea păcii nu a dispărut complet din societatea israeliană.La începutul săptămânii, o înregistrare video cu zeci de tineri israelieni care dansau și cântau „Shir LaShalom” („Cântec pentru pace”) la un festival de muzică din deșertul Negev a devenit virală.Piesa a fost un simbol al eforturilor pentru pace din anii 1990 și ultima melodie cântată de Rabin înainte de a fi împușcat, în urmă cu 31 de ani, la finalul unui miting pentru pace.Sondajele indică o cursă strânsă, iar Netanyahu rămâne unul dintre cei mai abili strategi politici ai Israelului. Capacitatea sa de a-și diviza adversarii și de a negocia alianțe îi oferă în continuare șanse reale de a rămâne la putere.Totuși, întoarcerea israelienilor din străinătate pentru a vota și imaginile tinerilor care cântă pentru pace sugerează că o parte a societății este pregătită pentru o schimbare.